Mă risipesc ca o părere
Pe diguri pline cu păsări,
lângă un orizont de blândețe
îți spun simplu: iartă-mă...
Dar nu m-am priceput niciodată
să le vorbesc celor triști,
nici măcar mie însămi.
M-am risipit ca o părere
lângă punțile gri ale cerului,
visând cu iasomia în somnul vegetal.
Iubirea e scara-n spirală
unde fragedul timp
se clatină-n neînțelesuri amare.
În nopți de veghe, mi-am așezat
sub pleoapa fierbinte a sufletului
doar monedele sângerânde
ale tăcerii.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.