Maxilarul aluviunilor

E o lege a toboganului pe care o negi
doar aruncându-te în gol.
Altfel, dulcea ameţire a coborâşului
e îngăduinţa arhivarului
sărutând pe gât dimineaţa.

Tu îmi vei spune versuri din care
teiul va înflori deodată
la fereastra mereu călătoare
a trenului din veacul trecut.

Hei, ascultă cum ronţăie
maxilarul aluviunilor.
E de prisos să-ţi astupi urechile
coborâşul e la final.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa poetului

În zori, e-un dangăt înfrigurat
peste acuarela vitraliilor.

Neaşteptat, închipui gestul mâinii
eliberându-se
din somnul în care, mereu
îi era dat să tremure.

Prin parcuri, cornii scânteiază alene
şi ochii tăi caută
litera-n piatră.

În răscruce, la casa poetului
a oprit în grabă
o trăsură cu iubiri din veacul trecut.

S-avem răbdare,
înspre vară, vom vedea cum de-aici
se-nalţă îngeri cuminţi
cu roiuri de-albine în spate.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimul justiţiar

Doar ipotetic contează crucificaţii
când buzele rotunjesc discordant
vocalele neliniştii.

O, şi voiam să-ţi spun totul,
deodată,
doar din priviri, dulce ochi regăsit.

Cu fruntea-n fereastră, invoc
lecţii dure despre uitare.
Azi, urăsc diminutivele
şi bunăvoinţa săgetătorului
de a se lăsa, doar iubit.

Tu eşti mimul justiţiar!

Mereu te adun, te surprind
ca pe-o santinelă în post.
Din viiturile somnului
viaţa te strigă
ca pe cel renegat.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riduri

O! Ridurile apei
peste piatra-nverzită
dilatându-se odată
cu înserarea aceasta
cuminte.

Dinspre maluri
chemarea străinului
peste zidul de apă,
mă-nfrigurează.
Azi, plutesc
în zborul lăstunilor,
în dulce ameţire
peste punţile cerului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

E călătoare! A ieşit din muşuroi furnica şi-a pornit, cum face în fiecare dimineaţă, a pornit să vadă lumea... Ea ştia că ochii duc şi mintea întoarce; că, văzând multe, ştii destule şi ai de unde da şi la alţii. Şi ce fericire să călătoreşti dimineaţa, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, şi când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ş-apoi dimineaţa priveşti altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ţi sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap şi porneşte la drum.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neodihna olarului

Modelează cu sufletul, zbor aprins
e un fel de a spune.
Păsările înnoptează sub burţile
pântecoase ale ulcioarelor portocalii.
Doar amprentele şi le lasă
lângă buza de lut, închipuind
bucuria însetatului.

Joc înlănţuind seninul,
nălucirile şi neodihna olarului
Mereu tânăr în ţară de sus.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul

Prin ploaia ce cade
cu mimul de mână
alerg împărţind felia furată.

Între viaţă şi moarte
nu dezarmez în faţa uitării.
Îngăduinţa vestalei îmi este
tainică plată.

Oraşul mă urmăreşte
cu ochi diamantini
asemeni ţie
când mă priveşti
din oglinda cu umbre
îmbrăţişându-mă nostalgic.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte

Umbra,
mereu ţintă a ispitelor.
Împrejur zăpada ucisă
în burţile ulcioarelor portocalii.

Adu-ţi aminte
de mâini rugătoare
de ochi chemători,
de cicoare,
de-argintul scânteind
în pocale domneşti.

Ai să găseşti alături,
lângă tâmplă
versuri postume
peste care va zumzăi
bucuria revelaţiei.

Călugări grăbiţi
vor aduna din cochilii
paşii virginelor Marii
în duminica de Rusalii.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografii imaginare

Vino în veacul acela în care
Noi n-am jefuit cuvântul iubire
Ci îmbrăcaţi în două păsări tăcute
Ardeam pe un clopot subţire.

Vino în veacul acela în care
Busola mai arată stele virgine
Mai trece plânsul tău prin mine
Închipuind o apă mare.

Vino în veacul acela în care
Noi n-am rostit cuvinte de prisos
Ci ne-au rănit zăpezi până la os
Trăind fotografii imaginare.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.

Umbra în umbră se-ascunde
braţul tău apărându-mă
ca un veşmânt mereu râvnit
aducător de tainică trsărire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (iunie 1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce tună, degeaba îţi astupi urechile.

citat clasic din Sun Tzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-alătură mie

Te-alătură mie
precum înserarea-n ograda
în care se-agită lăstunii.

Umbra în umbră se-ascunde
braţul tău apărându-mă
ca un veşmânt mereu râvnit
aducător de tainică tresărire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Obsedant,
că o înflorire a liliacului
tu rămâi în mine
confidentul acelui timp
din care
vei putea doar aproxima
durerea
ce azi mă doboară
hohotind în năvodul firii.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, tot mai alb

Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uşi uitate deschise,
din alte vieţi.

Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...

Cum? Doar mereu îl învăţ
să nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.

Uitarea e balsam întru toate.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul

Eu nu-l văd. Doar platanii îmi spun mereu
despre zidul ce creşte
înspre mine, inhibând-mă.

Negreşit, cineva mi-l va arăta
sau simplu urcând
îl voi zări încremenit
în vale.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora exactă

Orice oră dacă e exactă,
Începe rău şi se termină bine
Echilibrul nostru se menţine
Pân-la prima cataractă

Dacă ai un ceas, să nu-l potriveşti
Să nu se producă nu'ş ce tragedie
Nu te mai uita, fix în bagdadie
Că ea nu e harta bolţilor cereşti!

Cată să-nţelegi, peste tot e-o lege
Face şi desface, noduri la destine
Noduri la cravate sau la intestine
Dacă tu n-o vrei şi ea te alege;

Nu mai răspândi vorbe de prisos
Zilele cu fluturi sunt mai numeroase
Că noi suntem doar, un pachet cu oase
Peste care viaţa toarnă sos;

Urcă-te pe scaun, ţine un discurs
Dacă te ascultă sau nu te ascultă
Orice chestiune cât e de ocultă
Se mai rotunjeşte pe parcurs

Rugineşte frunza de melancolie
Fă un sindicat doar pentru poeţii
Care şi-au vândut aurul vieţii
Ca să prindă clipa, când zefiru-adie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu să zbor decât în versuri...

nu ştiu să zbor decât în versuri
altfel merg doar printre frunze agăţate
de-o primăvară în copaci
copacii cresc şi trec şi mor
şi aripile se duc şi ele-n zbor
de albatroşi, cocori şi alte călătoare...

doar pana mai rămâne
rătăcită-n zbor
să scrii cu ea şi versuri chiar
mai albe decât dor...


să ştii că-n lac încă mai cresc ei, nuferi
şi nu le scald parfumul lor
cu trupul meu
ci doar privesc
pierdută-n rotocoale de lumină
străină doar de valuri
şi senină
privind
doi ochi ştrengari
ce-şi pierd privirea de departe
în lac
să fie spre citire
de suflet
cald,
în rătăcire...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări călătoare

Spre ţări străine păsări călătoare
la început de toamnă trec în zbor,
le însoţesc până departe-n zare
cu ochii-ntinşi pe-o aripă de dor.

De cum dispar, în suflet se arată
păreri de rău venite din trecut
pe-o margine de umbră întârziată
cu amintiri de care m-am temut.

Mă reîntorc cu gândurile toate
prin anii duşi cu tinereţea mea
ca să-mi adun regretele lăsate
pe cioburile sparte dintr-o stea.

Şi te revăd privind îngândurată,
cu lacrimile-n ochi ca un izvor,
dar te ridici spre ceruri deodată
regină-n stolul care trece-n zbor.

Dispari din amintirea mea târzie
cu stolul care tocmai a trecut,
dar te întorci pe dorul renăscut
în cântecul vrăjit de ciocârlie.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec a trecut prin zidul de piatră

Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur aşteptând toamna
Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă,
O alta viaţă sau ce-şi dorea. Să nu întârzii -- îţi spune.

Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să ştii,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Mereu lumină şi umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua şi ea barca ce-şi caută ţarmul.

Iată vezi copacii ce te-au îmbrăţisat odată cu el,
singuri şi galbeni, nocturni şi sfioşi cum ţi-era zâmbetul,
Vei înţelege mai târziu, poate mult mai târziu...

Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii,
La poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp şi loc.

Luminezi acolo unde nu-i lumină,
Un cântec a trecut prin zidul de piatră -- baladă-ntr-un gând!
Scăldat în lumina blândă a soarelui de toamnă
Mergi pe cursul râului. Apa se întoarce la vasul ei.

Sortit sunt să am la tâmplă o stea şi
Să plutesc pe cele patru vânturi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Ca să te doară trebuie
Să te întâlneşti cu flacăra şi taina ei!
Priveşte în liniile din palma ta, în liniile destinului
Din aşteptarea nopţii sunt multe capcane, iluzii, rătăciri.

Apele spală cuvintele, râul îmi şopteşte cântecul,
Râul de sânge din inima ta. Se tulbură timpul, adânc îi rasună paşii,
Un cântec prelung cheamă soarele la-ntâlnirea cu luna,

Ascultă, ascultă ecoul din templul necuprinsului timp,
Râule, cine plânge şi cine vorbeşte -- spune-mi,
Cine pe cine cheamă şi cine pe cine caută -- spune-mi,

Ascultă, ascultă şi vino la marginea apelor timpului,
El este cel care cheamă, el este cel care plânge -- ascultă,
Te iubesc, te iubesc -- îţi spune. Să nu întârzii -- doar atât îţi mai spune.

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul trecătorului

Cu fruntea-n fereastra sinelui
închipui la ceas de amiază
sentimentul trecătorului
colorând liniştea cu cântecul înalt
al versetelor antice.

Totul ca o tresărire a memoriei
peste care se-nalţă pasărea albă
prevedtind victorii
dintr-o altă existenţă.

Nebănuit e suflul din chenarele visului,
cu el mă nasc
în labirintul altor lumi.
Singur, doar el, sfidător preumblă
sub palmele timpului.

Fericit se poate numi
cel ce în neştire colindă
prin câmpul cu maci luminaţi
visând la adevăr,
visând la iubire.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, dulcea fată

Poezia - dulcea fată -,
numai ce-o privesc - şi iată
că de dragoste se-aprinde,
inima în palmă-şi prinde,
capu-şi pierde-apoi deodată.

Vălul nunţii-i scot din ladă,
cu un tiv ca de zăpadă,
unduind în falduri albe,
iar la gât îşi prinde salbe,
caru-n flori aşteaptă-n stradă.

Nunta e în toi. Deodată
Coana Minte se arată
şi trei vorbe vechi îi spune.
Vălu-n ladă iar îl pune -
şi îngheaţă nunta toată.

poezie celebră de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!