15
frigul mă împletește în negrul obscen al nopții
cu ochii închiși și buzele adunate într-o prună ovală
clepsidră prin care curge viața
bob cu bob
scriu poeme stoarse de miez
păsări uscate pe creanga ultimului smochin
dar nu te pot refuza
ridurile tale mă absorb din praful mediocru al vieții
ochii tăi mă așază pe latura primejdioasă a timpului
nu pot
mă excită letargia orelor tale
când visezi cearșaful mototolit de existența
unei mata hari
cu brațele încolăcite
sufocându-te
mângâi ochiul care zâmbește
cu un ac
îi storci vederile netrimise din orașele străine
îi smulgi geană cu geană frica
întorci spatele lumii
ca și cum viața ar fi doar un great gatsby
și-atât
urci pe lama unui cuțit
everestul veșniciei
prin frigul ce curge pe dealuri și văi
prin orașe cu gări pustii
prin perne de ceață
prin păsări
prin ochiul alb nins blestemat orb
doar să mai stăm înghesuiți în calota asta de gheață
și să privim cum înfloresc macii în Vamă
doar
Jurnal
sânge tânăr prin cutia cu scrisori
un bujor
își plânge petalele peste amintiri
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Erika Bloj. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.