Iubitei: când vei veni la cripta mea

Când vei veni la cripta mea,
Să pui pe lespedea cea grea,
De trandafiri un roş buchet,
Pe nume să mă chemi încet!
Din Rai sau Iad, de unde-oi fi,
M-oi întrupa şi voi veni.

poezie de George Budoi din Dicţionarul dragostei (9 septembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Oricât vi-a-ţa ni-i de grea,
Oricâte rele-am îndura,
Necazuri de-ar veni puhoi,
Ea moare doar odat' cu noi.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (1 septembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu voi veni...

Eu voi veni la tine-n vis
Voi desfăta a ta făptură,
Cu vraja trupului învins,
Ce arde-ncet sub a mea gură.
Eu voi veni ca somnul lin
Şi voi întra tiptil în tine,
In orice fibră, - să-mi alin,
Iubirea clocotindă-n mine.
Eu voi veni în al tău gând,
Mă voi prelinge prin fiinţă,
Voi urmări surâsu-ţi blând
Şi-ţi voi jura pe veci credinţă.
Eu voi veni, te voi striga,
Te voi chema în altă lume,
Cu sfere noi te-oi intriga
Şi universuri fără nume.
În lumea ce te voi chema,
Va fi mereu numai a noastră
Prin constelaţii vom zbura,
Tinzând spre zariştea albastră.
Eu voi veni, nu va fi vis,
Va fi poveste-adevărată,
Tu să m-aştepţi şi-necuprins

Ne vom topi ca altă dată.

poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni cândva o vreme

Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Şi nimic n-o să ne doară.

Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... şi rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toţi pe lânga noi vor trece.

Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenuşa strânsă-n vatră.

Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Şi-ntr-un univers eteric.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului de facultate Nicu Mucea

Atuncea când ne-am cunoscut,
Eram studenţi, la început;
Încet, încet, urâtu-ţi nume,
L-ai transformat într-un renume.

madrigal de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (6 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu veni, încă, primăvară

NU VENI, ÎNCĂ, PRIMĂVARĂ
Daniel Voica

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până trece,
Jalea din lume şi ţară,
Moartea cu fioru-i rece.

Nu veni, încă, Primăvară,
Mai zăboveşte până când,
Vom putea ieşi afară,
Firul ierbii căutând.

Să simţim parfum de tei,
De liliac abia-nflorit,
Îmbrăţisând-ui pe acei,
Ce, cu ardoare, i-am dorit.

Nu veni, încă, Primăvară,
Ţine doliu ca şi noi,
Şi plângi şi tu seară de seară,
Când ne listăm morţii, pe foi.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât te privim doar din balcon,
Cât viaţa ne este amară,
Şi respirăm printr-un tifon.

Nu veni, încă, Primăvară,
Cât parcurile sunt închise,
Şi drepturile noastre, toate,
În Ordonanţe sunt cuprinse!

poezie de Daniel Voica
Adăugat de Voica Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul unui poet

Eu, în suflet, sunt poet.
Şi ades mi-am zis încet:
"Va veni o zi précis,
Când m-oi apuca de scris".

Viaţa mea a început
De la plugul cunoscut,
Am muncit al meu ogor,
În mireasmă de mohor.

M-am trezit în sărăcie,
Am trecut prin agonie
Şi muncit-am zi şi noapte,
Ca s-agonisesc de toate.

Să am pe pământ o casă,
Cu copii frumoşi la masă,
Să mai sap şi o fântână,
După datina străbună.

Voi ce-n urma mea călcaţi,
Vă spun, la-nceput de cale,
Nu cumva să alergaţi
Adunând averi, parale.

Bogăţie, bani, palate,
De-o s-aveţi nenumărate,
N-o să valoreze toate
Cât un nume pe o carte.

poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să

Spune-mi, prieten drag,
de ţi-e apăsare numele meu,
mai lasă-l jos, de-i tăiş oblic,
uită-l pentru această veşnicie…
voi veni altădată fără nume, fără umbre
te voi îmbrăţişa îţi voi săruta
cicatricele rănilor de astăzi,
voi prinde o anume distanţă, destul cât
să respiri slaba adiere a dorinţei,
să am un nume cum să mă chemi,
să împărţim răsăritul,
să nu ne găsească pe fiecare singuri
înserarea…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând şi grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Şi haine de vânt, transparente, din ceaţă
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii şi berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Şi căt nenoroc
Să fim părăsiţi de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că şi viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranţele şi zilele-mi plâng
Şi va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de Mihaela Ciubotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trecu mult timp la mijloc şi rămase grea împărăteasa şi bucătăreasa. Iar când veni vremea, născură amândouă câte un coconaş mai frumos decât tot ce este frumos pe lumea aceasta, şi le puse nume unuia Dafin şi altuia Afin.

Nicolae Filimon în Omul de piatră (1861)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrieţi, numai scrieţi, căci va veni o vreme când nu doar voi veţi îmbătrâni, ci şi cuvintele îşi vor pierde din vivacitate şi savoare, când frazele se vor înşira tot mai încâlcite, când totul va deveni confuz şi grotesc. Va veni o vreme a rătăcirii şi alienării, iar la final va veni şi doamna cu coasa să vă întrebe dacă aţi scris frumos şi să vă ceară un autograf pe ultima voastră carte. Iar pe ea nu aveţi cum să o refuzaţi.

Mihail Mataringa (11 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, nu veni...

Vino, nu veni, iubito, între toate aleasă,
Vino, nu veni, dulcea mea înserare
Pe malul apei să amurgim, împietriţi ca statui funerare.

tristih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu la propriu-mi epitaf

Când va veni, ce nu depinde
De nimenea, când va veni,
Numai Zarafu mă va vinde,
Iar Corbu mă va croncăni.

epitaf epigramatic de Zorina Drăgnescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, frumoaso!

va veni o zi în care
nicio umbră nu te doare
nici apus, nici răsărit
nici lumina la zenit

va veni o zi în care
nu mai simţi parfum de floare
nu vezi valul înspumat
nici pădurea cea de brad

va veni noaptea cu lună
care-n cer stele adună
va veni şi vânt şi ploaie
şi lacrimi curgând şiroaie

va veni... nu-ţi este frică
vei fi lut sau o furnică
viaţa asta ţi-a fost dată
n-o mai poţi trăi odată

hai, frumoaso lângă mine
să-ţi fiu miere de albine
străluceşti ca niciodată
în iubire îmbrăcată!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâfâitul

în ultima zi, în
ultima zi de şcoală în pielea goală
ea va veni, vor veni
băieţii bătrâni să o vadă
atât de albă, cu părul ca spicul
împletit, vor veni
(?!)
ea va fi
mereu deasupra
gâfâitului straniu al bulevardului
cetăţii, colţ cu gheorghe
lazăr – un pedagog
masturbându-se

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoarei doctor Daniela Marinescu, chirurg şi cadru didactic universitar, care m-a îngrijit excelent când eram în spital

Frumoasă şi inteligentă,
Şi blândă, foarte competentă,
Aşa m-a impresionat,
Că-aş mai veni o dat'.

madrigal de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (16 septembrie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O toamnă va veni

O toamnă va veni cândva târziu,
Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte.

O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopţile şi dorul
şi-ţi va răpi petalele şi zorile
lăsându-ţi doar amurgurile grele şi pustii.

O toamnă va veni şi maşteră
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ţi le ia,
ce-o să le-aşterni peste mormântul tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o dată un împărat şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, dar nu făceau copii. Într'o zi veni la împăratul un arap buzat şi-i zise: Să trăieşti luminate împărate! Am auzit că împărăteasa nu face copii şi am adus buruieni pe care cum le-o bea rămâne grea. Împăratul luă buruienile de la arap şi porunci să-i se dea un cal împărătesc şi un rând de haine de aur ce-ţi lua vederile de frumuseţe, apoi chemă pe împărăteasă şi-i dete buruenile să le fiarbă şi să le bea. Împărăteasa chemă pe bucătăreasă şi-i dete buruienile să le fiarbă, fără să-i spue de ce treabă sunt. Bucătăreasa neştiind puterea lor, gustă dintr'însele şi apoi le duse împărăteasei să le bea. Nu trecu mult timp la mijloc şi rămase grea împărăteasa. Iară când veni vremea, născură amândouă câte un coconaş, mai frumos de cât tot ce este frumos pe lumea aceasta, şi le puse nume: unuia Dafin şi altuia Afin.

Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O babă de 99 de ani se certa cu fiul ei, care avea 64 de ani. În culmea furiei, ea i-a strigat: "Să fii tu al dracu', mumă, dac-oi veni eu cu lumânare la tine!..."

George Budoi în Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (1 ianuarie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o vreme

Va veni o vreme când mă voi gândi
unde eram eu când scriam aceste rânduri,
din care parte bătea vântul şi soarele
şi cum îmi ţineam în scaunul acela electric
mâinile şi picioarele.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Sora mea de dincolo (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate şi mai rău

De când votez eu am ales cu
Nume terminate-n -escu.
De ar veni şi-aceea zi
Să terminăm cu Sarkozy!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!