Ai să-mi vii
astea ce simți tu pe încordarea nopții
sunt schițele pasului
unde soarta ar vrea să ne întâlnim.
locul fără formă chiar,
recomandat de uitarea noastră
contorsionată-n nepăsare.
dincoace,... gardul de tăcere e,
care trebuie sărit cu credință ascunsă;
iubirea să ne-o înverzim
până când deznădejdile or să bea
trilurile secrete
din coarnele arborilor nedezmeteciți.
știu, că pe lângă trup, brațele noastre
trebuie să aibă întinderea iubirii,
ce vrei să mi-o înveți.
urlă catedrala cu vocale stricate,
bănuiește și ea ceva acum;
că tu ai să-mi vii în așteptarea fluidă
ce saltă clanța ușii desfrânată.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Savin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.