În aşteptarea iubirii

Ne-am rătăcit
De atâta uitare
Şi stânca de veghe
Ne stă mărturie.
Aşteaptă clipa,
Întâlnirii noastre
Sărutul uitat
Să-l dăm iarăşi iubirii.
Trec zile tăcute şi reci,
Aşteptarea devine mai grea,
Sunt lacrimi pe triste poteci
Dorul e iarăşi în inima mea.
Te cheamă azi
Fulgii ce cad...
Şi albul zăpezii târzii
Şi ochii mei, care încă mai cred
Când nu eşti aici,
Tu... vei veni.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai uitat...

Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat şi astăzi iarăşi plec
Şi-i frig şi ninge în a noastră vară.

Am mai uitat să-mi fii în amintire
Şi încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Şi-n fiecare zi mai mor puţin.

Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am şi bucurii,
Şi-am mai uitat să-ţi spun că îmi eşti dragă
Şi nopţile ţi-au devenit pustii.

Am mai uitat să-ţi dăruiesc o floare
În lacrimi ţi-am lăsat nuanţe gri,
Şi-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.

Am mai uitat şi poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am şi uitat... să mai trăiesc puţin...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti învins!

Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!
Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
şi lupta până la sfârşit!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe raze de suflet

dacă nu exist
atunci cine sunt
am văzut într-o zi nevăzutul
rătăcind în abisul din noi
între cer şi pământ se întind timpuri ce curg
lumea plânge în zadar
uitând, aici nu există un dar
atunci am înţeles cine sunt
frunze galbene cad iarăşi pe triste poteci
eu scriu cu lumânări de suflet pe ziduri de ceară
uneori mă plâng
noaptea asta nu este decât un vis rătăcit
nu mai am întrebări, adun doar chemări
să vină, să vină la noi
paşii trec, se pierd în zare
iarăşi lipseşte cărarea
dintre noi şi cel plecat
se şterg iarăşi, se şterg toate
strig în ultimul cuvânt
adormit de glasul ploii
curge, curge peste noi
glasul tău, cuvântul meu
este strigât către cer
timpul astăzi e ucis
obosit, mă aşez în strană
îl aştept pe Iuda, să vină, aştept sărutul fatal
crucea goală, zace afară
zac şi sufletele noastre
se mai zbat în faţa porţii
fluturi morţi în faţa sorţii
între noi am pus în zori, doar un strop de adevăr
o să fie aici şi pentru noi o primăvară
atunci vom zbura liberi spre cer
purtând pe aripi raze de suflet preacurat

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturie

Sunt încă viu în clipa când te chem,
sunt nervi şi oase, carne grea şi sânge,
dar – mai ales – sunt aerul ce plânge
deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem;

sunt viu şi fraged ca un miel bălai
purtat prin pieţe, prin restaurante;
sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante
bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai...

se face iarnă prin cămări ascunse,
mor fluturii, ca fulgii, la fereşti;
anii de azi îmi spun că mă iubeşti,
dar osiile lumii sunt neunse –

că se aude vântul pustiind
grădinile cu paseri de aramă
şi eu sunt singurul care dă seamă
de zariştea fugită din colind...

sunt viu, eşti vie încă... mărturie
stă mâna asta rece, care scrie.

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi

Iarăşi gândurile bat,
La o poartă nedeschisă,
Iarăşi sufletul plecat
Să te caute, te-aducă

Iarăşi tristă şi pierdută
Pe aceeaşi întrebare,
De ai ştii cum sunt tăcută,
Fără dor de ploi şi soare

Iarăşi în tăcerea mea,
Ca o neagră nebuloasă
Văd o rază, raza ta,
Este atâta de frumoasă

Iarăşi tu nu îmi dai pace,
Iarăşi tu te-arăţi, revii,
Cu lumina ta de ace
Coşi un dor şi-l ţii, mi-l ţii...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea zăpezii

În aşteptarea zăpezii moi,
Cunoscuţi în oglinda iubirii,
Intrăm în magie-amândoi
Să croim statuia amintirii.

Îţi pui sufletul în sufletul meu
Adăugând petale din inima ta,
Desenăm frumos curcubeu
Înfăşurat în răsfrângeri de stea.

Mă priveşti şi te privesc uimit,
Eşti pururi aşteptarea din zăpadă,
Mai pură decât steaua din zenit
Ce-n inimi este gata să ne cadă.

Ne bucurăm privindu-ne prelung
Cu ochii ziditori de amintiri,
O clipă pătimaşă vreau s-ajung
Să mocnim trăirea marilor iubiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi ne cheamă la vot

Şi iarăşi ne cheamă la vot
Să schimbăm aleşii-n parlament
Cu alţii mai buni dintr-un lot,
O altă gaşcă şi un alt ferment

Mi-am propus şi eu să fiu atent
Să n-o mai iau ca altădată-n bot
Că iarăşi ne cheamă la vot
Să schimbăm aleşii-n parlament

Sper că nu m-au luat drept idiot
Nici mită n-am primit măcar un cent
Eu detest ideea de boicot
Şi-n ziua-aceea voi să fiu prezent
Că iarăşi ne cheamă la vot...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul unui vis fără-nceput

Ce lungă mi se pare aşteptarea
în prag de seară, către asfinţit,
când dorul rătăcit ajunge iară
în cutele din gândul răzvrătit.
Tăcerile, mai reci ca niciodată,
rămân la un hotar nedeclarat,
pe dunga dintre somn şi veghe
să pună-n leagăn dorul supărat.

Dar rătăcit în cutele buimace
el caută-nspre uşa de la hol,
cerând obolul clipelor ratate
pe scara dintre do diez şi sol.
Acolo a rămas uitat tangoul
iubirilor cernute prin păcat
pe strunele viorilor păgâne
uitate în trecutu-ndepărtat.

Revin şi amintirile duioase,
pe aripa întinsă-a unui dor
în cugetul lipsit de apărare
în umbrele iubirilor ce mor.
Tangoul readus pe înserate,
cu notele venite din trecut,
întinde peste lunga aşteptare
mirajul unui vis fără-nceput.

Iar visul te aduce la fereastră
în haina neuitărilor târzii,
te chem, să te alint altădată –
privirea ta îmi spune c-ai să vii.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii noastre

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea rod bun?

sfinx care scrutează în zare: e suflu de vânt
la focul viu s-au înferecat lacrimi: e apă şi cerul
cheile târzii cu care am deschis poarta spre tine: e râul brodat în stâncă
ceahlăul cu hram, ce străjuie ţara: e încrâncenare de şisturi şi rocă
marea, care stă albă şi lucidă: e sudoarea crustei în eon...

de când ne pândeşte dorul?

cât timp îi va lua iubirii noastre să dea de rod?
răbdarea de a ne ivi pentru a-L iubi pe Dumnezeu
în ale sale

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triste lacrimi de iarnă

Visul moare în somnul iubirii
(nu există un ieri sau un azi),
se înfiripă şi se stinge
pentru a pleca în necunoscut.
Cel care a plecat
va veni
şi inima lui va fi
inima mea.
Să exişti pentru că eşti
între a te naşte şi a muri
nici nu pier
nici nu sper
dincolo de toate
voi fi doar o apă
să-l spăl pe cel vrednic
ivit dintre oameni.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, a venit iarăşi toamna...

iubito, a venit iarăşi toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem trişti ochii sub geane,
ne dor uscaţi de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopţii
prin ceaţa ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăşi toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din şiroaie

încet încep iarăşi să cadă,
din pomii trişti, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăşi toamna,
în urma ei păşeşte iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noştri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiţi de-un alb subţire,
ne vor durea păreri de rău
şi-argintul meu, şi-argintul tău

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa Zăpezii

Cu inima de gheaţă,
Cu sufletul de plumb
Cu răsuflare rece
Crăiasa Zăpezii sunt.

Când fulgii cad,
Când gerul se aşterne,
Când nu-i pasăre zburând,
Farmece de iarnă sunt.

De gheaţă sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândeţea mea
Nu iert un om tremurând.

Frigul intră în vene,
Ceaţa se lasă deasă,
Fulgii din cer coborând,
Eu sunt a lor Crăiasă.

poezie de Anca Todor (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea

Un gând ciudat ca o reptilă
Se furişează-n aşternut
Ingheaţă inima in mine
Temându-mă că te-am pierdut

Si-ar fi păcat atâta noapte
Sa-ntindă aripi peste noi
Găsindu-ne atât de singuri
Neimpărţind un pat in doi

Ascult la paşi ce trec pe scară
Si uşa vreau să o deschid
Si este cred intâia oară
Când simt că gându-a obosit

Atât de grea e aşteptarea
Maşini pe drum se duc si vin
S-a stins in sfeşnic lumânarea
Luând cu ea şi un suspin.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi

Genele risipite în vise uitate se deschid spre albul vieţii

Aici este adevărata viaţă
aici ursoaica îşi apără puii abia ieşiti de la iernat
aici cerboaica sărută pământul cu plecăciuni nesfârşite
iar acesta îi răspunde cu seva lui verde hrănitoare
aici vulturul deschide harta lumii sub aripile sale
căutând să o cuprindă sub ochiul şi mintea lui cea ageră

Aici si acum
cea mai firavă şi neajutorată "fiinţă",
ghiocelul
este lăsat de spuma iernii să îşi recite timid poezia de primăvară

Aici şi acum,
iarăşi,
am renăscut cu toţii de sub aripile încremenite ale nopţii
unii mai albi, alţii mai plini de compasiune ca altădată

Viaţa este un joc lăsat de Sus la picioarele noastre,
de noi depinde cum călcăm
unde păşim
când ne oprim
ca să putem la sfârşit
să privim cu inima împăcată apusul,
ultimul...

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Ce e poetul pe pământ?!
Asemeni unui muritor de rând,
Când dă de greu, cu sufletul va plânge,
Şi când durerea-n suflet îi ajunge,
La umbra unui vers de jar se-ascunde
Şi litera-pumnal, în plâns şi-ascunde.

El scrie des, cum inima îi bate,
Tăcerile şi le ascunde-n noapte,
În curcubeu ţi-n răsărit se cheamă
Şi-i curg sub pleoape lacrimi de aramă.
El, un poet – mângâietor durerii,
Aşteaptă iarăşi clipa învierii.

Că-i epigramă, proză, poezie,
Doar Dumnezeu de toate astea ştie...
Îndemânare, artă şi nobleţe,
De Sus, la pământeni le sunt alese.

Poetul – imn şi literă divină,
Rămâne-a României rădăcină.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do(a)r nins

În această iarnă trebuie să ningă
Pe lumea cealaltă, prima dată, ştiu,
Ca şi mamei mele să i se mai stingă,
Sub albul zăpezii, dragostea de fiu.

Şi dorul de mine, proaspăt semănat,
Negru ca ogorul toamnelor târzii,
Peste care încă numai a plouat,
Peste care, iarnă, te aştept să vii.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile pe care le spun cineaştii noştri de ani de zile sunt acestea triste, însă ei n-au nicio vină. Eu stau şi mă întreb: câţi ani am stat şi ne-am uitat noi la filmele neorealismului italian, care nu erau dulci deloc? Dar ne-am uitat, pentru că erau ale altora.

citat din Luminiţa Gheorghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

păşeşti printre ascuţite stânci
uitate de vremuri, de lume
unde astăzi te duci...
nu'i timp de zăbavă şi clipa se scurge
amurguri în sânge
şi viaţa e val rătăcit pe câte un mal
mal al uitării, mal al iertării
păcate şi lacrimi din timpuri străvechi adunate
pe stânca gravată
eşti picătura din gândul rătăcit între stele
din pietre răsar flori
se desfac încet-încet
trăiesc aroma unui vis
astăzi proscris
apoi pier în nisipul stelar
n'am cale, n'am habar
timpuri trec, se mai petrec, în zadar
frunzele se dăruie zorilor
în dimineţi, printre stropii cruzi de rouă
pe cer, sălbatice păsări
ţipăt în vânt
sub degetele timpului
ating noaptea cu ochii gândului
în norul cenuşiu al privirii
căutam surâsul dintâi al iubirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul pustiirii (Urgia cerească)

Iarăşi lupte, iarăşi sânge
Iarăşi zgomot de război,
Iarăşi lacrimi nesfârşite,
Iarăşi valuri şi nevoi!

Când a şters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăşi
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Şi copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor oraşe
Şi pe mulţi îi vor robi,
Unde sunt cântări deşarte,
Gloanţele vor dănţui.

Iar în locul răsfăţării
Şi al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Şi cutremurul de tun.

Care azi, (de zburdăciune),
Umblă goi, neruşinaţi,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcaţi.

Când sporeşte răutatea
Se scârbeşte Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Şi războaiele mereu!

poezie celebră de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora când...

E ora când se scutură castanii,
Când se trezesc dorinţele târzii,
În ochii tăi să vii să-mi stâmpăr anii
Şi dorul risipit în poezii.
E ora-n care sunt cuprins de teamă,
De nostalgii ce-s dureros de dulci,
Ascultă depărtarea cum te cheamă
La pieptul tău dorinţa să mi-o culci,
M-aş pierde-n tine aşa... ca într-o vară,
Când timpul curge greu şi obosit,
Un greiere ce scârţâie-o vioară
În grâul copt ce trebuie cosit.
Ca ochii umezi, blânzi, de caprioară
În adâncimea verde-a codrului,
Că te doresc, la fel ca prima oară,
Când mi-ai dat foc c-o şoaptă visului...
E ora când ademeneşte noaptea
Fantasmele ce-n mine trec râzând,
De după colţ, atent, pândeşte moartea
Indiferent îi spun să stea la rând,
Mai am încă în mine-un dor ascuns,
Ce gându-mi chinuie la ora când
Chemări aşteaptă doar să-mi răspuns
Hălăduind prin sufletul flămând...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!