
Candori
« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »
- Atunci, ce s-a schimbat? intreaba domnul invatator.
« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »
- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.
« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan' la semestrul urmator »
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ultimul pas
a inceput sa cred ca iubesc demonul din tine
am inceput sa cred ca totul se va stinge in mine
cand in brate te voi lua si pielea-ti voi saruta
atunci cand iti voi descoperi minciuna...
e greu sa plang cand imi vine sa rad
e al sinuciderii ce-mi vine gand
cand stau si pe poze privesc
cat de greu imi era sa zambesc...
sa mai merg inca o data pe aceeasi strada
mi-ar fi prea greu sa intru pe aceeasi poarta
sa ma intorc in locul in care pe veci am ramas
sa ma bag in patul tau facand un ultim pas...
poezie de Rusoiu Raluca
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stiu sa iert...
Stiu sa iert....
Dar nu am invatat sa uit
Stiu multe in viata sa pierd,
Da... nu uit ce-am suferit
Poti tu oare....?
Sa imi dai timpul inapoi?
Sa-mi salvezi sufletu' ce moare
De lacrimiile unei ploi?
Stiu sa iert...
Greseala ce din suflet vine
Dar nu am invatat sa iert
Tot ce este rau in tine
Poti tu oare...?
Sa imi dai amintirea sufletului?
Ce atat de mult doare
Poti tu oare....?
Nu, nu poti.... tu esti doar vocea trupului
Pacat... de iubirea mea
Pacat... de soarta ta
Te voi ierta... e greu
Asa imi zice sufletul meu.
poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit-o... Era micuță, și albă, și gingașă, și blândă... Buzele ei zâmbeau mereu, mereu, dar zâmbetul îi părea adumbrit de o melancolie stranie, care-i lăcrima veșnic în ochii albaștri, gânditori. Șapte ani n-am observat tristețea sufletului ei! N-am vrut sau n-am putut? Nu știu... Când am descoperit-o, însă, era prea târziu. Până atunci parcă umblasem cu ochii închiși, orbiți sau îmbătați de fericire... Fericire! Fericire! Cumplită e uneori îmbrățișarea fericirii!
începutul de la Cântecul lebedei de Liviu Rebreanu (1927)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodata
Cand am privit in urma mea,
Ce-am vazut stiu numai eu,
Lasand acolo dragostea,
Si tot ce-am vrut sa fie-al meu.
Am strabatut un continent,
Apoi o mare-am traversat,
Dar mi-amintesc si in prezent,
In urma mea ce am lasat.
Am pus picior in loc strain,
Am inchis ochii in alt pat,
Am schimbat sangele-n venin,
Afland ca si tu ai plecat.
Tu esti acolo, eu nu sunt,
Incep sa realizez ca-n viata,
Norocul omului marunt
Nu -i nicidecum un pas in fata.
Eu nu ma simt mai realizat,
Acum ca nu mai suntem doi,
Si -mi pare rau ca am plecat,
Si m-as intoarce inapoi.
Acas-acum ce as gasi?
Tu esti plecata, nu mai stiu,
Si ma gandesc cum ca ar fi
Regretul meu mult prea tarziu.
Nu incetez sa te iubesc,
Distanta n-o sa ma opreasca,
La ce-am lasat eu ma opresc,
Las inima sa te gaseasca.
La pieptu-mi iar o sa te culci,
Voi fi carne si oase,
Si-o sa -ti sarut buzele dulci,
Si mainile frumoase.
Ma simt de ce-am cladit legat,
Iubesc aceeasi fata,
Eu n-am sa uit ce am lasat
in urma niciodata.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B

Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am ieșit din rând
Să nu ies din rând,
să nu merg în față,
La rău să nu mă plâng,
Dumnezeu așa mă-învață.
Cât am fost în viață, n-am ieșit din rând.
Nici n-am mers în față, am ținut de rând.
Am rămas acolo, unde-i locul meu.
N-am fost un Apollo, nici n-am fost un zeu.
Am măsurat timpul, doar cu pasul meu.
N-am văzut Olimpul, cred în Dumnezeu.
De la El am primit viață, Lui m-am închinat,
El mi-a dat povață, El m-a luminat.
Cât am fost în viață, El m-a ocrotit,
Iar când s-a rupt ață, tot El m-a primit.
De-abia atunci,
Cu credință-n suflet, am ieșit din rând,
să stau și să cuget, cine-am fost și cine sunt.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fi morți, ca specie, dacă n-am mai spune povești, pentru că atunci n-am mai ști cine suntem.
citat din Alan Rickman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apare iar
Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?
E mai inalta, recunosc,
Si paru-l are-un pic mai mare,
Dar inca simt ca n-o cunosc,
Sa fie ea aceeasi oare?
Zambetul ei sa fie fals?
Iubirea sa fi fost o gluma,
Ori ma iubeste in secret,
Si mama ei asa o-ndruma...
Sunt eu mai mic, si asta este?
Motivul tristei despartiri,
Iubirea sta pe centimetri,
Sau se cladeste prin trairi?
Astept, privesc, si iar astept,
Sa inteleg macar un gram,
Din tot ce ni s-a intamplat,
O explicatie sa am.
Azi am trecut pe langa dansa,
Eu i-am zambit, ea mi-a zambit,
Eu am simtit un dor puternic,
Dar oare ea ce a simtit?
Nu as ierta o despartire
Fara motiv, fara cuvant,
Si totusi aceasta iubire
N-o pot lasa sa piara-n vant.
Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
am invatat sa zbor
peste norii tristetii
sa-mi inalt inima
dincolo de zare
sa alung cosmare
strivindu-le sub calcai
am invatat sa pot
sa-mi incordez lacrima
si sa cant
sa culeg raze de soare
sa le mangai cu
privirea
am invatat sa sper
ca inceputul este
un nou drum
in care am lepadat
pietrele intunericului
am invatat...
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâ-ntreb ce s-a putut schimba în mine și-n credinta mea, în care stiu ca n-am schimbat nimic, nici chiar mândria mea de ucenic, pe care si-azi mi-o mai găsesc în cele câteva volume în care n-am scris decât glume de teamă să nu-mbătrânesc!
citat celebru din Ion Minulescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Bunica draga unde esti?
Mi-e dor sa vad a ta privire,
Lasi toate cele pamantesti,
Ramanem doar c-o amintire.
Mereu acolo pentru noi
Ai fost, esti azi, vei fi si maine,
Cand voi fi singur, vom fi doi,
Si-om imparti apa si paine.
Ai crescut sase copilasi,
Apoi nepoti, chiar stranepoti,
Din paza ta n-ai vrut sa-i lasi,
Si i-ai hranit cumva pe toti.
Ne-ai invatat sa ne rugam,
Apoi ne-ai invatat de munca,
Orice da Domnul s-adunam,
Sa-i ascultam orice porunca.
Pe rand ne luai la magazin,
Desi nu erai nici bogata,
Din ce aveai, cat de putin,
La toti ne luai o inghetata.
Ne luai cu tine peste tot,
Ne-ai invatat ca-n viata-i bine,
S-ai un copil, si un nepot,
La batranete sa te-aline.
Din lada plina cu hainute,
Ne-ai imbracat cu bucurie,
Ai educat doua manute
Sa poata scrie-o poezie.
Ne amintim cu drag de tine,
Bunica noastra, te iubim!
Ne-ai invatat numai de bine,
Si pentru asta te cinstim.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia si eu
- Ia spune tu, ce este poezia?
- Poezia este intr-un piept de albatros mic
sub o platosa de razboinic
plecat flacau din sat, intors acasa barbat,
o corabie cu buline neasortata
unui corsar cadrilat
Poezia este cand un vultur ma impunge cu ciocul
in inima deschisa tasneste un sange spiralat
cand paginile se trezesc goale si tipa
invelindu-se in clape de pian
Poezia este cand iti creste in palme o biserica
in care doua anemone danseaza un menuet inalt
Dumnezeu isi taie venele la mine in suflet
cuvintele mor in groapa de var
Poezia e de iasca, in cerul gurii se aprind artificii,
e codrul de paine pe care il frangeai cu mine
- ne era aceeasi foame, aceeasi sete-
se mirau in colonii licuricii
Au ingalbenit frunze in pielea mea si mi-e toamna
n-am mai facut dragoste de la ultimul poem desantat
cand iubeam un faraon ingamfat( a murit tanar )
poezia este
eu
am plecat.
poezie de Lavinia Motoc
Adăugat de Yunonna

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel Suflet
Spune ce vrei
Sa stii de la acel
Suflet ce i s-a daruit ei
Si o sa iti spuna el
Mi se oglindeste in priviri
Teama de a nu te putea privi
De a nu te sti langa mine
De a nu ma sti langa tine
Si ma urasc pentru ce sunt
Cand privesc in oglinda m-ancrunt
Am fost candva un om bland
Si-acum tot ce vreau e sa merg in pamant
Si n-o sa mai cant
Ce pana acum am pretuit
Si-am fost iubit
Dar n-am stiut si am ranit
N-am crezut ca un suflet
Ma poate iubi asa de mult
Mi-a spus in lacrimi
Mi-a spus,dar eu nu am crezut
Si stiu k l-am pierdut
Atunci cand nevoie de el aveam mai mult
Si-am decazut, nu stiu
Daca o sa mai vreau sa fiu
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tine,
"Te-am sters!", am zis dar am mintit,
Ca am lasat totul uitarii,
Inca ma simt al tau iubit,
Inca te-astept la malul marii.
Am fost un orb, nu te-am vazut,
Erai acolo pentru mine,
Cu siguranta n-am facut
Acelasi lucru pentru tine.
Am invatat sa fiu mai bun,
Dar este oare prea tarziu?
Sa fiu cu tine si sa-ti spun,
Ca inca despre tine scriu...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dram de uimire
Peste dureri si pacate
aceeasi neliniste bate
Pentru vorba spusa piezis
acelasi de prisos ascunzis
Pentru cei ce poarta-n privire
macar si un dram de uimire
Pentru vant si urma ce lasa
o lacrima nimeni nu varsa
poezie de Nicolae Mihai
Adăugat de Andreea Sipos

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân de fel
Am început să-mbătrânesc
Și tânăr n-am fost niciodată
N-am să mai pot să te iubesc
Dar cum n-am putut odată.
Că tu nu vrei din fel de fel
De cauze te văd schimbată
Cu toate că rămâi la fel
Cum altfel n-ai fost niciodată.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate
Voi birui cu Dumnezeu
Ce n-am putut răzbi cu tine
Și lumea cel mai aprig zmeu
Se va-nchina, murind, la mine.
Și cine va trăi, mă-ntrebi?
Nu știu ce să răspund și tac
Pe cap am foarte multe trebi
Și-am treabă, că sunt om sărac.
Da, sunt sărac și voi mai fi
Până voi înțelege, poate
Că n-am nimic și nu pot ști
Ce numai Domnul știe, poate...
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Intima
Nu sunt nici rau, nu sunt nici bland,
Nu m-am tarat, n-am pizmuit,
Am fost si sunt un biet smintit
Care viseaza chiar mergand...
Si nu stiu dac-am suferit,
N-am fost sarac, n-am fost bogat,
Am si iubit, am si uitat,
Am si uitat, am si iubit.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de CristiB.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și...
Și poate
ți-am greșit cumva
și poate
nici măcar n-am vrut
și-acuma umbra mea
și-a ta
se strâng necruțător de gât
Și poate
ne-am dorit și
da
n-am fost în stare n-am putut
a ne opri
a ne avea
a ne privi măcar
și-atât
Și poate-aștept
pe undeva
pe unde gândul n-a trecut
să dai un semn
că vei uita
să dai un semn că m-ai urât
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Inima mea e mereu neagră, neagră.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!