Poetul e un cuvânt nescris din care se aude timpul cum alunecă pe hârtie.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este ultimul visător al lumii care reconstituie visele abandonate ale celorlalţi oameni.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este o minune care se întâmplă mereu, oricând, oriunde; ţi se aude sufletul cum încolţeşte într-o lumină fără vârstă.

Ştefan Radu Muşat în Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Maria Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul îşi ţine ochii deschişi asupra lumii, gata să transforme într-un bob de lacrimă în care se văd toate păcatele ei pământeşti.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă desuet

oraşul cade de sus
într-o vitrină un păpuşar se joacă
o etajeră veche cu hârtie creponată, roşu gălbejită
suspină
o firmă care face reclamă la pijamale
are un ochi chior
o bucată de rugină din felinarul timpului bunicii
este crăpată
o puştoaică cu degetul în nas se uită la un balcon
o gâdilă un picior, nu ştie că este femeie
pe străzi lăturalnice se aude muzică
o nuntă se zbenguie cu croitorese şi papiţoi
timpul trece, este patru dimineaţa
se aude un măturoi, care sprijină strada
au apărut zorile şi se aude, ia neamule cafeaua fierbine
te-aştept în aşternutul cu dragoste, iubite

poezie de Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama a fost întâiul cuvânt care mi-a ancorat tălpile de soare, şi anotimpul avea aripi de copil...

Ştefan Radu Muşat în Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama - cuvânt adânc de copil.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele sunt fructele vieţii în care timpul îşi hodineşte lumina.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele: c o n v i e ţ u i r e... n a ţ i o n a l
şi derivatele acestui cuvânt din urmă au rămas ferecate
într-o sintagmă învechită care nu corespunde normelor europene,
că aşa e la noi: ne aliniem.

Ştefan Radu Muşat în Sunt o bucăţică din România. Atâta tot...
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de poezie

Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puţină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.

epigramă de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt fenomene care se produc când o persoană pronunţă sau scrie, dându-şi seama sau nu, un alt cuvânt decât cel pe care vrea să-l rostească sau să-l aştearnă pe hârtie (lapsus); când citeşte într-un text imprimat sau manuscris un alt cuvânt decât cel realmente tipărit sau scris (falsă lectură); sau când aude altceva decât ceea ce i se spune, fără ca această falsă percepţie auditivă să ţină de o tulburare organică a aparatului auditiv.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mari ale oamenilor se scriu în piatră, minciunile pe hârtie. Dar dintre cele mai glorioase măreţii ale omului este dragostea; ea se scrie în stele.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Referitor la anul naşterii mele: de când scriu poezie pentru copii, timpul meu a rămas în timpul crud - copilăria.

Ştefan Radu Muşat în Antologie, poezii pentru copii -Î mplineşte un vis, ed. Universitară - Bucureşti, Fişa autorului (octombrie 2021)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi trecută este o poartă care se închide definitiv în urma ta, iar timpul e propriul tău destin.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi marea

Un univers de dor închis într-un pumn de lut însufleţit,
O picătură de sânge albastru ce respiră prin cuvânt
Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuţit;
Ăsta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.

Spiritul poetului – pânză de corabie pe talazul-destin,
Însufleţită de necuprins, cu a sa nestăpânită frenezie –
Este armăsarul pur sânge de sare al fiorului marin
Ce-şi acostează cuvintele la malul mării – tărâm de poezie.

Doar ascultând cum braţele vântului trag clopotele mării,
Poetul vede talazurile spărgându-şi coapsele de stâncă.
Cu ochii închişi, aude pescăruşii ţipând deasupra zării
Şi, ca-ntr-un vis, vede, sub apa furioasă, lumină adâncă.

Doar poetul poate să vadă cum întinderea de sineală
Îşi mestecă meşteşugit culorile sub boarea nevinovată;
Îi simte răcoarea şi pune-n nehodina din cerneală
Marea, pe care valurile cuvintelor nu obosesc niciodată.

Călcând uşor din cuvânt în cuvânt ca pe o scară spre bolţi,
În faţa clipei, poetul are-ntotdeauna un as în mânecă depus.
El bate cu metafore la eternitatea înaltei porţi
Atunci când refluxul îl trage în larg către apus.

Numai poetul poate schimba lumeasca dimensiune
Scormonindu-i tainele nebănuite cu slove de candele.
Marea are nevoie de luminoasa-i pământeană misiune,
Aşa cum noaptea are nevoie-ntotdeauna de stele.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima din cuvânt e fructul de apă al melancoliei; iată de ce este uşor să te ascunzi într-o lacrimă.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Interviu despre toamnă (17 septembrie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Brâncuşi – pasărea cu aripi de piatră care sfidează timpul; aripile păsării brâncuşiene au aceeaşi vârstă cu Pământul.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este în cuvânt

şi cuvântul este un drog pentru poetul
condamnat să fie ţinta geniului
un prinţ mereu îndrăgostit înconjurat
de cuvintele ce ard când trebuie
sau alintă sufletele părăsite de dragul
tragediei scrise de dramaturgul tras
la un azil cu scriitori care şi-au pus
creastă verde din cauza degetelor
amorţite pe stilourile ce au rămas mute

adevărul este în cuvântul încă nescris
pe foile alb-gălbui sărate de tristeţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Botta, actorul poeziei româneşti şi al măştilor teatrale, rămâne simbolistul perfect al actului poetic consumat până la apogeu pe o scenă improvizată în numele toamnei. Poetul singurătăţii şi al sensibilităţii profunde, şi-a jucat propriul rol în mijlocul frunzelor moarte, pe scena "bătută de novembre". Mereu "mistuit de un dor fără saţiu", poetul – artist a stins dorul frunzelor de verde într-un cult al pământului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Poezia ca o piesă de teatru: Să ne amintim de Emil Botta, Asociaţia Scriitorilor Academus - Bucureşti (24 iulie 2017)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa omului e ca un fir de nisip pe care îl călătoreşte vântul; între timpul şi fragilitatea ei există instinctul divin în care omul trebuie să coincidă perfect cu ea; aşa se naşte omenia.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Brâncuşi este poetul şi filosoful pietrei. El a văzut miracolul în piatră ca pe o pasăre măiastră ce va fi să vieţuiască în viitorime cu tot cu antichitatea ei de piatră, şi dincolo de remarcabil.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!