Emil Botta, actorul poeziei românești și al măștilor teatrale, rămâne simbolistul perfect al actului poetic consumat până la apogeu pe o scenă improvizată în...
Emil Botta, actorul poeziei românești și al măștilor teatrale, rămâne simbolistul perfect al actului poetic consumat până la apogeu pe o scenă improvizată în numele toamnei. Poetul singurătății și al sensibilității profunde, și-a jucat propriul rol în mijlocul frunzelor moarte, pe scena "bătută de novembre". Mereu "mistuit de un dor fără sațiu", poetul artist a stins dorul frunzelor de verde într-un cult al pământului.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Poezia ca o piesă de teatru: Să ne amintim de Emil Botta, Asociația Scriitorilor Academus - București (24 iulie 2017)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju

Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.