Sonetul 146

Biet suflet din pământul păcătos,
Care înfrunţi puterile rebele,
De ce te iroseşti şi rabzi zelos
Pictându-ţi inchisoarea-n acuarele?
De ce să cheltuieşti necumpătat
Pe-acest palat ce viaţă lungă n-are,
Care de viermi va fi revendicat
Şi-apoi mâncat, aşa-i sfârşitul oare?
Ei bine, atunci profită de-al tău rob
Şi o să vezi ca o să te răpună;
Pierzi vremea cu prostii, ca un neghiob;
Sporeşte tu, căci trupul e ţărână.

Şi vei învinge Moartea ce desparte;
Când Moartea-i moartă, nu mai este moarte.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 74

Dacă mă prinde moartea, nu fi trist
N-o să-mi dea drumul nici dacă-i plăteşti,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine o să-ţi aminteşti.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ţi este ţie dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieţii o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.

Valoarea e în conţinutul său
Care-i aici şi este doar al tău.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 4

Mândreţe de bărbat, de ce îţi iroseşti
Această frumuseţe moştenită?
Natura-ţi împrumută, nu-ţi dă fiindcă cerşeşti,
Şi doar cel care dă-napoi profită.
Şi-atunci, frumos avar, de ce batjocoreşti
Acest belşug ce ţi s-a dat din plin?
Orgolios zaraf, şi de ce cheltuieşti
O sumă mare, dar trăind meschin?
Şi nu e un secret, când ştii numai de tine
Pe eu-l tău ascuns îl vei trăda,
Iar când natura te va lua la sine
Tu ce justificare îi vei da?

Căci frumuseţii-n groapă-i faci sălaş
În loc s-o moştenească un urmaş.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii şi moartea

Adesea, ca-ntr-o scenă rituală,
poeţii dorm cu moartea pe pământ,
dar moartea-i moarte, n-are istoveală,
semnând cu ei un tainic legământ:
să-i dea mereu raport şi socoteală!

Şi-ncet, prin versul lor zglobiu,
salută moartea-n pas de defilare,
ducându-şi mâna dreaptă la chipiu,
ştiind că moartea multă minte n-are,
cutremurându-se de ochiul ei şerpiu!

Trăind cu ea-n concubinaj rebel,
se hârjonesc în public şi se-njură,
dar moartea-i trece zilnic pe-un tabel,
căci, de la legământ, ades abjură:
ea n-are mamă, dor, nici cerebel...

Să le cosească drum spre ţintirim,
în zelu-i frust, ea noi dovezi adună,
dar ei îi spun: " Stop, moarte, aferim,
noi nu mai vrem să îţi cântăm în strună,
căci existăm şi după ce murim!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învinge durerea, râzi cât se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte...

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul poeziei

Când trupul ce-i aşteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.

Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten şi nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.

Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Şi cu Femeia-n Poezie.

Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i aşteaptă versul...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

agonie

Agonia înseamnă frământare între viaţă şi moarte. Agonia adevărată este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârşelii te consumă iremediabil şi când moartea învinge.

definiţie celebră de Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această viaţă este a ta. Profită de puterea de a alege ce vrei să faci, şi fă bine acest lucru. Profită de puterea de a iubi ceea ce vrei în viaţă şi iubeşte cinstit. Profită de puterea de a te plimba în pădure şi de a fi parte din natură. Profită de puterea de a- ţi controla propria viaţă. Nimeni altcineva nu poate să facă asta pentru tine. Profită de puterea de a a- ţi face viaţa fericită.

citat din Susan Polis Schutz
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 32

Dacă vei mai trăi şi după ziua grea
Când moartea cu ţărână mă va fi învelit
Şi dacă-ntâmplător poate vei revedea
Aceste biete stihuri scrise de-al tău iubit,
Atunci să le compari cu altele târzii
Şi dacă sunt condeie ce-n timp le-au întrecut
Valoarea lor nu-i rima, ci-amorul ce îl ştii,
Deşi cu mult mai bine a scris cel priceput.
O! Dă-mi şi mie gândul acesta de iubire:
"C-al meu amic o muză mai bună dac-avea
Atunci iubitul lui i-ar fi adus mărire
Şi-acum în rândul celor mai înzestraţi stătea.

Şi sunt poeţi cu stil, mult mai dibaci din fire,
Dar el, chiar dacă-i mort, a scris doar din iubire".

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai ai speranţă n-are rost să-ţi iroseşti puterile luptând cu imposibilul.

Paulo Coelho în Al cincilea munte
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 22

Oglinda nu o cred că sunt bătrân
Cât sufletul mi-e tânăr ca şi tine,
Dar când pe chip văd brazde că-ţi rămân
E clar că moartea va veni la mine.
Căci frumuseţea care te-nveleşte
Este veşmântul inimii ce-o am,
Care la tine-n piept acum trăieşte,
Cum să nu simt că-s tânăr cum eram?
O! Dragul meu, să faci cum ţi-e mai bine
Dar eu-l meu pe tine te visează
Şi teafăr al tău suflet îl menţine
Aşa cum doica pruncul îl veghează.

Tu mie-n dar mi-ai dat inima ta,
Dar dacă mor, 'napoi nu o poţi lua.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

"Moartea este originea unei alte vieţi."
Montaigne

Cel ce moare cade în viaţă
Viaţa priveşte-o ca un vis
Iar moartea trezirea ce-i în faţă
Origine înspre infern ori paradis.

E o despărţire a materiei de viaţă
Triumful sufletului, aceasta este ea
Obişnuieşte-te cu gândul ce-i în faţă
Moartea-i un bine când te va lua.

Fieştecare zi a vieţii noastre spun
E un pas făcut înspre trezire
E-o mângâiere dacă mori cu nume bun
Când îţi rămâne pe pământ o vie amintire.

Mulţi fug de moarte, dar aleargă după ea
Un muritor nu ştie el cât va trăi
Nici nu şti pe ce cale moartea i să-l ea
Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârşi.

Nici un muritor nu îşi cunoaşte ceasul
Aşteaptă moartea oriunde, oricând
Refugiu este când mizerabilii dau glasul
Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.

Să-ţi fie moartea pe măsura vieţii tale
Atâta doar pe lumea asta să doreşti
Căci nu-ţi ia daruri moartea când apare
Dar nu-i totuna câine de sfârşeşti.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce face valoarea omului, nu e deloc adevărul pe care îl cunoaşte bine, sau pe care crede că-l cunoaşte; ci este efortul sincer pe care l-a făcut ca să-l cunoască. Căci omul nu-şi sporeşte puterile şi nu se perfecţionează prin adevărul aflat, ci prin căutarea lui.

citat din Lessing
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducele: De moarte fii sigur; aşa îţi vor fi mai dulci
Şi viaţa şi moartea. Tu spune vieţii:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii şi l-ar dori: o respirare eşti,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: eşti măscăriciul morţii;
Îţi dai şi sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu eşti,
Când bunurile vieţii tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu eşti viteaz,
Când ţi-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Şi-l cauţi de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este acelaşi lucru.
Nu eşti tu însuţi; mii de boabe ale ţărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu eşti; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu eşti;
Starea ta se schimbă curios după lună,
Când eşti bogat de fapt eşti sărac;
Ca un măgar cocoşat sub lingouri
Duci bogăţia cea grea un singur drum
Şi te descarcă moartea. Nu ai apropiaţi;
Progeniturile care te recunosc,
Cele ieşite din vintrele tale,
Blestemă guta, scărpinarea pielii şi ruptoarea
Că nu mai mori o dată. Nu ai tinereţe,
Nici bătrâneţe, ci un fel de somn al după-amiezii
Când visezi la amândouă; sfânta tinereţe
Tu o-mbătrâneşti tânjind la darurile
Bătrânilor ţepeni; o dată ajuns bătrân şi bogat
Unde-ţi sunt patima, căldura, muşchii, frumuseţea,
Unde-i plăcerea bogăţiei. Viaţa ce mai este
Pentru tine? De mii de ori moartea se-ascunde
În viaţă: şi totuşi de moarte ne este frică,
Ea care toate relele nivelează.

replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de William Shakespeare, traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea este cuibul păsării Phoenix.

definiţie celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa vieţii şi-a morţii

Stele cad în palma noastră,
Viaţă – puf de păpădie,
Viaţă, pasăre măiastră,
Apă moartă, apă vie...
Când aproape ni-i plecarea,
Sufletul-clopot se zbate,
Nu ne-aduce alinare
Plâns de viaţă, plâns de moarte.

Stele cad în palma noastră –
Vise moi de blândă stea,
Printre gene de lumină
Altă cale vom afla.
Labirint în armistiţiu,
Timpul prin între tăceri,
În clepsidra ruginie
S-au pierdut atâtea veri.

Viaţă, puf de păpădie
Clipă – aripă de ceară,
Apă moartă, apă vie,
Viaţa-n clipe se măsoară.
În clepsidră timpul curge –
Râu de miere şi pelin,
Timpul în aval se scurge
Şi la tâmple toţi albim.

Viaţă – pasăre măiastră,
Suflet fremătând de dor,
Val pierind în marea-albastră,
Taină, vis, zbor de cocor,
Peste umbre, în ninsoare,
Te ridici, fluture alb
Şi te pierzi în depărtare,
Un străin – uitat catarg.

Apă moartă, apă vie,
Cânt, durere, împăcare,
Năruită reverie,
Viaţă, cauţi înălţare.
Braţe reci de umbre stranii
Scormonesc identitatea,
S-au dus clipele şi anii,
Într-o clipă vine moartea.

Când aproape ni-i plecarea –
Pâlpâire trecătoare,
Nu mai regăsim cărarea
Către viaţă, către soare.
Ca o mantie de gheaţă
Ne-ncunună albe plete,
Totu-i trecător în viaţă,
Totu-i plâns şi răni, regrete...

Sufletul-clopot se zbate,
Mierea curge-n ochi de sticlă.
Călători trudind în noapte
Trup de stâncă ne ridică.
Toate-n viaţă-s trecătoare!
Albi la tâmple ne trezim
Şi bătrâni copaci în floare...
Vânturi aspre-n noi oprim...

Nu ne-aduce alinare
Nici lumina, nici iubirea,
Nu vom mai găsi cărarea...
Care oare ni-i menirea?!
Nori sălbatici pe sub pleoape...
Tremurând, gene-n furtună...
Pruncii-n grabă-or să ne-ngroape.
Dragii noştri, noapte bună!

Plâns de viaţă, plâns de moarte,
Cântec lin, cântec de dor,
O secundă ne desparte
De iubirea tuturor.
Stânci la margine de lume,
Cruci la margine de drum,
Fără rost şi fără nume,
Noi vom adormi de-acum.

Plâns de viaţă, plâns de moarte,
Nu ne-aduce alinarea.
Sufletul-clopot se zbate
Când aproape ni-i plecarea.
Apă moartă, apă vie,
Viaţă – pasăre măiastră,
Viaţă, puf de păpădie,
Stele cad în palma noastră!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când va veni, moartea va avea ochii tăi

Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi –
această moarte care ne însoţeşte
de dimineaţa până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remuşcări
sau unei obişnuinţe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un ţipăt mut, o tăcere.
Aşa cum îi vezi tu în fiecare dimineaţă
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranţă,
speranţa că-n acea zi noi vom şti
că tu eşti viaţă şi că tu eşti nimic.

Pentru că fiecare viaţă are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obişnuinţă de care tocmai ai scăpat,
ca şi cum ai vedea-n oglindă
cum o faţă moartă reapare,
ca şi cum ai asculta, atent, nişte buze închise.
Vom coborî tăcuţi în abis.

poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Shakespeare: Am o piesă nouă.
Christopher Marlowe: Cum se numeşte?
William Shakespeare: Romeo şi Ethel, fiica piratului.
Christopher Marlowe: Cum este povestea?
William Shakespeare: Ei bine, este vorba despre un pirat... ca să fiu sincer, nu am scris niciun cuvânt.

replici din filmul artistic Shakespeare îndrăgostit
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 73

Te uiţi la mine - toamna m-a înfrânt
Şi frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfinţit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereţii lui cenuşă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.

Iubirea-ţi va spori când mă priveşti,
Dar ce iubeşti, mai bine părăseşti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oberon: Titania, cum îndrăzneşti să mă înfrunţi asupra Hippolytei, ştiind că bine ştiu cum ţie însuţi nu ţi-e indiferent Tezeu?

replică celebră din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul II, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!