Sonetul 4
Mândrețe de bărbat, de ce îți irosești
Această frumusețe moștenită?
Natura-ți împrumută, nu-ți dă fiindcă cerșești,
Și doar cel care dă-napoi profită.
Și-atunci, frumos avar, de ce batjocorești
Acest belșug ce ți s-a dat din plin?
Orgolios zaraf, și de ce cheltuiești
O sumă mare, dar trăind meschin?
Și nu e un secret, când știi numai de tine
Pe eu-l tău ascuns îl vei trăda,
Iar când natura te va lua la sine
Tu ce justificare îi vei da?
Căci frumuseții-n groapă-i faci sălaș
În loc s-o moștenească un urmaș.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.