Scenariul

ea stătea cu puşca în braţe
după ce şi-a împuşcat
soţul pe care-l iubea
nu a zis nimic când au arestat-o
o familie de artişti - ea pictoriţă
destul de cunoscută - el
fotograf cu stil distinct -
fotografia femei pe jumătate moarte de foame
pe jumătate despuiate din unghiuri ciudate
dezavantajoase pentru ele
fotografiile au ajuns după moartea lui
la preţuri enorme
ea a ajuns la un spital de psihoterapie
aveam dosarul ei în mâinile mele
l-am cântărit după ce l-am citit
din scoarţă în scoarţă de două ori
privesc tabloul cu atenţie
e un autoportret care o arată
în zilele de după crimă
stă în picioare în faţa şevaletului
ţine o pensulă în mână
pe şevalet este o pânză
şi stă despuiată
s-a pictat cu amănunte dure
a fost chiar necruţătoare cu ea
pletele lungi de păr castaniu
cădeau pe umerii plinuţi
pensula ei picura ceva roşu
pânza era încă albă
oare trimite un mesaj special?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul: Alergăm peste tot, să alinăm suferinţa oamenilor, să le citim din Codul Penal...
Aurica: Ieri am judecat un legionar pe masa de operaţie. A murit cu sufletul împăcat, imedit după ce i-am citit sentinţa...
Lupoi: L-aţi condmnat la moarte?
Judecătorul (răsfoieşte dosarul): Cunoscută fiind clemenţa justiţiei noastre, i-am dat zece ani de temniţă. Putea fi eliberat condiţionat, pentru bună purtare, după nouă ani şi jumătate. Dar fraierul a preferat să moară... (Se uită atent la Poet). Ăsta arată destul de bine... Nu are cicatrici, fracturi, nici semne particulare. Se vede că n-a mai fost judecat. (Către Aurica). Aurica, la treabă! E târziu! Azi avem încă două procese...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor bea

din mine iubitele
după ce mă vor dizolva
în poeziile pe care le-am dăruit
o să dansez tango
cu ultima şi prima
zeiţele vor bea ultimele cuvinte
amestecate jumătate jumătate
cu whisky contrafăcut
o să fie ceva confuz
setea lor e mare
o să mă dizolv în lacrimile lor
de fericire vor zbura printre nori
vor bea din mine clătinate
de vântul de toamnă
multe patimi o să le rămână
în cerul gurii după ce-au trecut de buze
o să le transfer povara mea
pe umerii lor sărutaţi de buzele
mele pătimaşe şi fierbinţi
voi deveni o băutură winterfresh

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile astea

am pictat cerul albastru
după aceea am tras
o rază de lumină
cu lanterna în mână
luna e captivă într-un geam
unde oftează o iubită
după un iubit sau cam aşa ceva
stelele le-am gratinat puţin
să fie mai crocante
în mâinile astea două
am ţinut păstrăvii şi clenii
care evadau din moldova
se agăţau de crinii fără spini
fluturii aveau trup de căprioară
pun mâna pe cuvânt
îl întind cât să fac o poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea

ochiului care vede în ochiul
orb de tot l-am făcut
normal la vârsta mea a
bătută pe muchia de cuţit
care a săpat după ochiul ne
vătămat pentru totdeauna
a fost schimbarea
ce trebuia să-mi lase urme
ţineam ochiul vătămat
într-o casetă cu bijuterii false
fantezii lăsate de prietena
prietenei mele care mă iubea
când aveam ochiul nevătămat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu arată

ce vrea el şi dacă doreşte
nu-l pot obliga
l-am reparat de mai multe ori
are o inimă nouă recuperată
de la un individ care nu a reuşit
să plătească ratele pentru inima
transplantată pe o uşă de spital
metalică şi ruginită parţial

ceasul arată că timpul meu
a trecut din păcate
inutil a fost totul
îl ademenesc cu o minte sclipitoare
ceva pueril pentru bătrânul orologiu

ceasul merge alandala
nu se orientează după ceva
funcţionează un timp
stă puţin şi se odihneşte
pare că se gândeşte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barry Holden

În ziua când sora mea, Nancy Knapp,
Şi-a dat foc la casă,
Îl judecau pe doctorul Duval
Pentru moartea Zorei Clemens;
Stătusem în tribunal două săptămâni
Urmărind procesul, ascultând fiecare martor.
Era clar că el o lăsase însărcinată după ce o adusese în familie
Şi că nu avea cum să lase
Copilul să se nască.
Well, atunci ce să spunem despre mine, cu opt copii,
Plus unul pe drum şi cu ferma
Ipotecată lui Thomas Rhodes?
Când am ajuns acasă în noaptea aceea
(După ce ascultasem povestea călătoriei cu maşina
Şi descoperirea Zorei în şanţ),
Primul lucru pe care l-am văzut, chiar lângă trepte,
Unde băieţii săpaseră căutând viermi pentru momeală,
A fost securea!
Şi, cum intram, am dat peste nevastă-mea,
Stând înaintea mea, mare, gravidă.
A început discuţia despre fermă şi ipoteci –
Şi am omorât-o.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Iubire, vlagă, încântare
Şi viaţă, tot s-a irosit;
Şi chiar mândria-mi, pentru care
Drept geniu-am fost pecetluit.

Când Adevărul l-am găsit,
Credeam că-i un prieten mare;
Dar după ce l-am cântărit,
Simţii o scârbă-ngrozitoare.

Şi totuşi, vai, nimic nu ştie
Cel ce să-l afle întârzie;
Căci pururi el va lumina!

De sus, Cel Sfânt răspuns îmi cere:
"Tot ce mai am ca mângâiere
E lacrima ce-am plâns cândva!"

poezie celebră de Alfred de Musset (1840)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar şedinţa debută cu cuvântarea comandantului lor, care, de data aceasta, mândru, nu numai că stătea în picioare, dar îşi putea ţine raportul pe care-l citea cu mâna dreaptă, nu cu stânga. Şedinţa se derulă fără probleme, pe pacursul a patru ore şi jumătate, după care tot comandantul o declară încheiată.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-au dat în mână o pensulă şi un şevalet. Omul puse şevaletul pe genunchi, amestecă pensula în culoare şi începu să înşire cuvinte pe pânză. Nu era pictor, ci scriitor.

aforism de Mihail Mataringa (14 iulie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi

Ea nu este doar
o femeie.
Ea este un roman
pe care l-ai citit
din scoarţă în scoarţă –
şi, totuşi, când îl citeşti iarăşi,
de fiecare dată
descoperi ceva
care mai înainte îţi scăpase.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea bună vine târziu, după ce ne-am compromis, după epuizarea nădejdii altora în noi, după zădărnicia răbdării în idealul ajuns fantomă.

aforism de Mircea Oprea din Mirarea de mine (2010)
Adăugat de Mircea Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă

leg noapte albă
de noapte albă
de noapte albă
şi filozofez de doi bani

dumnezeul poemelor mele
nu-i decât o însumare de anormalităţi
şi un creier jumătate inimă - jumătate normal

poruncă

"să nu-ţi faci chip cioplit după fiara din tine"

poezie de Alina Florica Stasiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o operaţie pe cord deschis

Am ajuns pe buza gropii,
Zilele cu greu se scurg,
Însă nu dau ortul popii,
Că l-am dat la un chirurg.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit o groază de oameni care ar da orice ca să fie altcineva decât sunt. O jumătate de viaţă şi-o consacră mimetismului şi imitaţiei, iar o altă jumătate îşi etalează colecţia de măşti pe care le-au purtat în prima parte a vieţii lor. Până şi ideea despre moarte este pentru ei o copie jalnică după moartea protagonistului vreunui film sau roman citit în tinereţe. A încerca să fii tu însuţi în orice împrejurare este o aventură a spiritelor mari. Paradoxal, dar când îţi reuşeşte această performanţă descoperi că eşti de fapt la fel ca toţi ceilalţi şi ajungi să crezi, ca Borges, că zilele tale şi nopţile tale sunt egale în sărăcie şi în bogăţie cu cele ale lui Dumnezeu şi cu cele ale tuturor oamenilor.

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vladimir locuieşte pe strada cu păsări

când plouă merge cu capul descoperit
priveşte spre cer cu gura deschisă
înghite pe rând fiecare nor
când e fericit pluteşte
l-am cunoscut într-o zi de marţi
n-am băgat în seamă ceasurile rele
ştiam că îmi va spune cândva
eşti atemporală
pentru el veşnicia este obişnuinţă
în momentele fatidice râde
mă insultă
apoi caută în panoplia sa cu femei
îmi aruncă oasele
pe unde mai găseşte un loc neocupat
după o vreme îmi înşiră fiinţa pe o aţă
mă pune să-i cânt
şi-n sunete lungi îşi cufundă faţa
se hrăneşte din dulcea pedeapsă
ca un uriaş din visurile rele
când e obosit îşi ia umbra de mână
şi uită de mine
într-o zi şi-a adus aminte că l-am lăsat singur
de atunci îmi vorbeşte rar
pune tăceri albe între noi
îl iubesc negru
şi-n zilele cu soţ mă gândesc să-i trimit luceferi
pentru atunci când îmi va deschide uşa din nou

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castravetele...

Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Şi-aş fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.

Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Şi-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.

Dar... ţi -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Şi mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.

Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Şi ce minune-l ţine,
Aşa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?

A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viaţă...
M-ar fi cunoscut?

Am şi uitat de foame,
De plecare...
Am stat şi-am zis...
,, Aici e necurat"!
Şi mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Şi... am visat?

Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!

L-am ridicat...
Şi... mi l-am pus pe masă,
Şi tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiţă,
Şi mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziilor mele

n-am murit de deochiul
celebrităţii ratate din motive
de ochi frumoşi ascunşi
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
fineţea din trandafiri şi smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules şi
şi
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donald Trump, bufonul roşu de la Casa Albă, ajuns în 2016 (printr-o greşeală a istoriei şi prin prostia americanilor) peşedintele Statelor Unite, a declarat cu tupeu, după doar câteva ore de la închiderea urnelor la alegerile prezidenţiale din 03.11.2020: "Nu doar că am câştigat, dar am câştigat la mare distaţă. În realitate, nu doar că a pierdut în faţa lui Joe Biden, dar a pierdut la mare distaţă. După 24 de ore de la închiderea urnelor, văzând că pierde, şi încă în mod ruşinos, bufonul roşu a strigat: "Opriţi numărătoarea!"

George Budoi în Alegeri, Alegători şi Aleşi: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (8 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducătorul

de moarte a ajuns la chicago
pescuia cu pistolul lui
colt police positive calibru 38
cu ţeava retezată
trage cu stânga şi pare
un trăgător neexperimentat
citeşte ziarul la anunţuri mortuare
notează atent
bea cafea la barul melody
şi fumează ţigări electronice
iese noapte de noapte
se aventurează printre cei răi
care-l privesc cu dispreţ
are un hanorac cu gluga trasă
pe cap până la ochi
întotdeauna are altă culoare
trage în ţinta care comite infracţiunea
se asigură că nu-l scapă
cei răi au în faţa lor răul răilor
lângă ei sunt criminalii
şi moartea-i pândeşte
ziua îi scapă de la moarte
extrăgând gloanţele din ei
după ce sunt aduşi de pretutindeni
aducătorul de moarte este acela
care aduce viaţa când este de gardă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe ulita

În satul în care nu am copilărit
duminica este linişte
după ce se încheie slujba
pe uliţe se împrăştie femei
îmbrăcate cu ii
şi purtând coşuri împletite pe braţe
când le spui Sărut-mâna
îţi dau cozonac şi colivă

În satul în care nu am crescut
seara vine cu cântece
după ce se întorc de la muncă
bărbaţii se strâng la mese
acoperite cu ştergare
şi sorb cu nesaţ licori revigorante
când te salută
îţi zâmbesc sincer

Din satul în care abia acum am ajuns
mai sunt încă multe poveşti de spus.

poezie de Ioana Coman
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!