Uneori, în realitate nu întotdeauna ai succes, în schimb în vise ai totul.

Lucian Haşa (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vise totul e uşor, în realitate e mai greu.

Lucian Haşa (14 iulie 2017)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori visele pot deveni realitate.

Lucian Haşa (6 aprilie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitate totul se schimbă, dar visul rămâne aceleaşi.

Lucian Haşa (26 octombrie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, omul nervos crede că are întotdeauna dreptate.

Lucian Haşa (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna gesturile mari aduc bucurii, uneori un gest mic aduce mai multă bucurie.

Lucian Haşa (20 mai 2023)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila este, uneori, o îndemânatică prevedere a nenorocirilor ce ne pândesc; ajutăm pe alţii pentru ca şi ei să ne ajute în împrejurări asemănătoare. Clemenţa este, aparent, o varietate a milei. În realitate, ea se practică uneori din vanitate, alteori din lene, adeseori din frică, şi aproape întotdeauna din toate aceste trei motive laolaltă.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea unei plăceri este, întotdeauna, o plăcere; în schimb, amintirea unei dureri nu este, întotdeauna, o durere (uneori, este o bucurie), din moment ce amintirea însăşi se estompează.

citat din Grigor Zohrap
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dar asta-i imposibil!
Dick: O fi imposibil pe Terra, Lucian, însă nu şi pe pe planeta noastră. Aici e foarte posibil, deci ar trebui să accepţi realitatea.
Lucian: Mă văd nevoit să accept realitatea aşa cum mi-o prezentaţi voi, Dick, n-am încotro, deşi mie mi se pare ceva în neregulă, pe undeva.
Dick: Întotdeauna ţi se pare a fi ceva în neregulă?
Lucian: Nu, Dick, nu chiar întotdeauna.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim ca nişte străini într-un echilibru iluzoriu care ne elimină firescul din perimetrul progresivului. Uneori ne izbim de pământ, alteori ne aruncăm în aer într-un zbor artificial, dar totul se reduce la iluzia, că totul se învârte în jurul tău... Străini de realitate, ne sufocăm în lucruri mărunte.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veşniciei este eternă şi tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Aha... Şi pentru că tot e vorba despre acea misterioasă domnişoară, vrei să-mi spui cine ar putea fi norocoasa?
Lucian: Sincer, prefer să nu spun nimic.
Stela: Preferi să nu... Păi, dacă mă gândesc bine, nici nu-i nevoie să spui, frumosule... Să fie oare colega noastră, domnişoara consilier?!
Lucian: Hmm...
Stela: Bine. Am înţeles. Te poţi retrage. Vin şi eu imediat. Văd că n-avem ce face aici şi chiar mă bucur. Frumosule, ai grijă cu ea! Şi îţi doresc mult succes!
Lucian: Să am grijă? Şi succes? Chiar crezi că ar fi necesar?
Stela: Fiind vorba despre Lia, categoric, da! Fii cu băgare de seamă!
Lucian: Bine, doctore. Mersi. Am înţeles.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: De ce mă priveşti aşa mereu?!
Lucian: Aşa?! Cum anume?
Lia: Păi, nu ştiu, uneori ai un mod anume de a mă privi, atât de... intimidant.
Lucian: Intimidant, eu?! Şi te deranjează?
Lia: Păi, oarecum, da... Uneori.
Lucian: Şi acum e una dintre acele situaţii în care te deranjează felul meu de a te privi?
Lia: Aş putea spune că da. Şi de ce zâmbeşti?
Lucian: De ce nu? N-o să-mi spui că-i interzis zâmbitul.
Lia: Nu, bineînţeles. Totuşi, de ce zâmbeşti?
Lucian: Nu-ţi dai seama?! Pentru că eu sunt cavalerul, ştii tu foarte bine care anume, iar tu eşti domnişoara cea frumoasă, pe care eu, cavalerul respectiv, o admir acum...
Lia: Ah, eşti imposibil; şi enevant!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oricând pericolul de a ne pierde în vise greşite, dar e mult mai rău să ne pierdem într-o realitate fără vise.

citat din Silvana Stremiz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Collier

Puneţi-- vă din nou, o, dragele mele perle,
Întotdeauna să te duci!
Spiritul meu balansîndu-se la vise moi.
Urmează-ţi conturul genial.

CÎnd mi-am făcut colierul, în curând mîna mea l-a placut,
Perle în timp ce se rostogolesc, arată ca un plâns;
Aşa că, dă-mi zile, lasă mâna lui Dumnezeu să conducă:
Uneori, clar şi vesel, uneori covoraşe de durere.

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Iubire

Valuri de vise vrăjite
Ne leagănă lin
In Oceanul de Iubire
Facandu-ne sa uitam o clipă
Să privim
Spre Ţărmurile Realitatii.
Trăim în vis
Sau Realitatea ne oferă
Răgazul unui Vis de Iubire?
Există trezire sau
Rămânem în scufundarea eternă
A darului primit... in vis
Sau realitate?
Buchetul celor trei stele
Topite în Oceanul de Vise,
Doi ochi şi o inima fierbinte..
Aşteaptă un răspuns
Poate în vis
sau realitate?

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Iubire

Valuri de vise vrăjite
Ne leagănă lin
In Oceanul de Iubire
Facandu-ne sa uitam o clipă
Să privim
Spre Ţărmurile Realitatii.
Trăim în vis
Sau Realitatea ne oferă
Răgazul unui Vis de Iubire?
Există trezire sau
Rămânem în scufundarea eternă
A darului primit... in vis
Sau realitate?
Buchetul celor trei stele
Topite în Oceanul de Vise,
Doi ochi şi o inima fierbinte..
Aşteaptă un răspuns
Poate în vis
sau realitate?

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ceilalţi, colegii noştri, ştiu că găteşti?
Lucian: Nu cred. Adică, nu toţi.
Lia: Vrei să spui că Alex şi Nis au habar de acest lucru?
Lucian: Ei doi, cu siguranţă, da. Ştiau de mult timp.
Lia: Ciudat! N-au spus niciodată nimic despre asta.
Lucian: Poate pentru că nici nu i-a întrebat nimeni nimic în acest sens.
Lia: Aşa-i. Îi serveai des pe Terra?
Lucian: Ori de câte ori se ivea ocazia. Însă Nis, de obicei, când venea la mine, în vizită, mânca o grămadă de dulciuri.
Lia: Din partea lui, era de aşteptat. Aveai întotdeauna suficiente dulciuri?
Lucian: Suficiente pentru el, nu cred, însă, de obicei aveam întotdeauna, destule; îmi plăcea să fiu pregătit, pentru orice eventualitate. Dar Nis tot mă lăsa fără dulciuri...
Lia: Şi atunci îi plăceau tot aşa de mult?
Lucian: Mai şi întrebi? Evident! Altfel cum?! Cred că el întotdeauna a fost aşa, de când se ştie şi nici nu dă semne că s-ar schimba.
Lia: Ai dreptate. E incorigibil.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de succes caută în permanenţă oportunităţi să îi ajute pe ceilalţi. Oamenii lipsiţi de succes se întreabă întotdeauna: "Mie ce îmi iese?".

citat din Brian Tracy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: De fapt, de când eşti aici, în navă?
Lia: De duminică dimineaţa, Luci.
Lucian: Regret cele petrecute... N-aş fi vrut să mă vezi în halul ăla.
Lia: Lasă, Luci... N-are importanţă! Totuşi, nu trebuia să le spui colegilor noştri totul, nu era nevoie să te umileşti singur faţă de ei; eu am tot încercat de vreo câteva ori să te opresc. De ce ai făcut-o?
Lucian: Aşa mi s-a părut mie corect.
Lia: Cum?! Să te înjoseşti în faţa lor?
Lucian: Să mă umilesc?! Nu, asta am făcut-o atunci când m-am îmbătat, din inconştienţă... Acum, doar spunându-le adevărul, nu cred că prin asta m-aş fi înjosit cu ceva. Adevărul e adevăr; până la urmă tot s-ar fi aflat, ar fi ieşit la iveală, ar fi fost imposibil altfel, deci, era mult mai bine să-l dezvălui direct, chiar eu. Aşa e corect.
Lia: Ce crezi c-ai câştigat prin asta?
Lucian: Nimic. Nici nu urmăream vreun câştig... Poate doar că am dovedit că sunt într-adevăr sincer, aşa cum am afirmat întotdeauna. După părerea mea, aşa-i mai bine; fără secrete! Colegii mei aveau dreptul să afle ce s-a întâmplat în realitate.
Lia: Nu ştiu dacă într-adevăr a fost bine, însă presupun că ţi-a trebuit mult curaj pentru a recunoaşte acest adevăr, care nu te favorizează deloc.
Lucian: Mă favorizează sau nu, este adevărul; nu-l pot schimba în favoarea mea.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De un fel de nerostire

întotdeauna începutul e cel mai greu în toate.
ca să poţi continua povestea - oricare ar fi ea -
îţi trebuie un punct de sprijin să poţi răsturna pământul...

de un fel de nerostire ai nevoie câteodată
pentru a spune primele impresii despre viaţă
şi apoi să trăieşti clipa tresărind...

uneori mă aşez între lume şi gânduri
aşteptând emoţia creatoare de inspiraţie
ca să pot zbura cu aripile crescute înăuntrul meu.

câteva absenţe de sine sunt necesare
ca visurile să devină realitate
pentru că numai cu inima poţi vedea limpede
chiar dacă uneori ea e orbită de dragoste

în rest, e de ajuns să trăieşti între ani
să te copilăreşti în voie, ori de câte ori vrei,
să ştii că meriţi totul fără să ceri nimic,
şi să fii în contratimp cu vârsta.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Şi pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd aşa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt aşa! Sunt acelaşi, ca şi până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot aşa eram şi înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă priveşti cu alţi ochi doar pentru că ţie ţi se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoştinţa faţă de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înţelegi?! Nu-mi place! N-aş vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca şi până acum. Eu sunt acelaşi Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoşteam prea bine până acum, nu te vedeam aşa cum erai în realitate.
Lucian: Şi ce te face să crezi că acum m-ai cunoaşte mai bine? Nu vezi că greşeşti?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!