Collier
Puneți-- vă din nou, o, dragele mele perle,
Întotdeauna să te duci!
Spiritul meu balansîndu-se la vise moi.
Urmează-ți conturul genial.
CÎnd mi-am făcut colierul, în curând mîna mea l-a placut,
Perle în timp ce se rostogolesc, arată ca un plâns;
Așa că, dă-mi zile, lasă mâna lui Dumnezeu să conducă:
Uneori, clar și vesel, uneori covorașe de durere.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.