Trăim ca nişte străini într-un echilibru iluzoriu care ne elimină firescul din perimetrul progresivului. Uneori ne izbim de pământ, alteori ne aruncăm în aer într-un zbor artificial, dar totul se reduce la iluzia, că totul se învârte în jurul tău... Străini de realitate, ne sufocăm în lucruri mărunte.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Intensitatea veşniciei este eternă şi tulburătoare.
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini

Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi

Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne ştim
Aici şi-n alte universuri
Suntem străini şi când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne sufocăm...

Când zbor...
Adesea cred că vom cădea în "gol"
iar Filmul sfârşeşte fără protocol.

Plafonu-i jos, aerul rar,
ne zbatem dar... Este-n zadar,
ne sufocăm la... sol.

Da! Am căzut...
Într-un lăstăriş de rug şi mărăcine,
La margine, pe doi ţăruşi, o lozincă
Pe care scrie o năstruşnică urare:
"Să trăiţi bine!!"

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (aprilie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăitor

Uneori te iubesc
alteori îţi beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai

uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinţilor tăi

uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu

uneori te iubesc
alteori învăţ
cum să reînviu la secundă

uneori te iubesc
alteori îţi cânt dorul la frunze
şi învelesc greieri cu rouă

uneori te iubesc
alteori absenţele
sapă în sânge tranşee

uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns

uneori te iubesc
alteori mă veşmânt
întru fiică de înger ori scai

uneori te iubesc
alteori vai

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că cel mai important rol al universului este acela de a menţine viaţa într-un echilibru perfect.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă. Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne sufocăm

Când zbor...
Adesea cred că vom cădea în "gol"
iar Filmul sfârşeşte fără protocol.

Plafonu-i jos, aerul rar,
ne zbatem, dar... totu-i în zadar,
ne sufocăm la... sol.

Da! Am căzut...
Într-un lăstăriş de rug şi mărăcine,
La margine, pe doi ţăruşi, o lozincă,
cu năstruşnica urare:
"Să trăiţi bine!"

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (11 martie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jurul meu

Vreau să mă uit în sus.
Pentru bucuria de a te alege pe tine.
Vreau să fie fericire între noi
pentru momentele viitoare ale vieţii.
Vreau să mă uit la ochii tăi,
Urmărind infinitul şi sinceritatea din ei.
Mă simt plină de energie
ca într-un cerc de lumină,
Ca un reflector pe o scenă.
În jurul meu se învârte totul
Ochii prietenilor din întuneric
mă privesc şi vorbesc din umbră.
În jurul acestui cerc se formează
emoţii frumoase, de nedescris
pe care le acoperă întunericul.

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o stradă din nord

Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli şi-au impus ca efect
Două lacrimi şi o boală de cord.

Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.

În sfârşit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara este un vers cu armonii de floare şi vânt, învârtind pământul într-un alfabet colorat de copil. Şi de câte ori se învârte câte o literă se preface fluture cu aripi de soare.

Camelia Opriţa în La porţile universului (7 martie 2005)
Adăugat de Ilaria D'Angelo
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile universului

Primăvara este un vers cu armonii de floare şi vânt,
Învârtind pământul într-un alfabet colorat de copil.
Şi de câte ori se învârte câte o literă
Se preface fluture cu aripi de soare.

poezie de Camelia Opriţa (2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea umbrelor

Eram străini de lume şi de vise,
De timp, de noapte, zi, de totu-n jur,
Atunci când spaţiul dintre noi pierise
Şi-un singur trup eram, întreg şi pur.

Săruturi lungi, suspine de o clipă,
Luciri de trupuri arse de văpăi
Din suflete arzânde în risipă
Şi scânteind în ochii mei şi-ai tăi.

Ne înălţasem într-un singur zbor,
Un singur trup, o singură zvâcnire
În clipele pierdute-ntr-un fior
Născut în valurile de iubire.

Ne-am reîntors din lumea de plăcere
În zbor uşor şi-alunecări de paşi
Nehotărâţi, pe vârfuri şi-n tăcere,
Ca doi copii, de lucruri noi atraşi,

Iar mâinile au început un joc
Ce ne-atrăgea în dulcele balans
Al unor umbre ce, din loc în loc,
Se-nlănţuiau, pe ziduri, într-un dans.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gri

Dacă dragostea ar fi de plumb şi trandafirii ar fi gri
Şi muza mea ar fi de lavă şi la apus ar împietri,
De ar fi totul de noroi şi noi şi stelele pe cer,
De ar fi totul în jurul nostru un infinit cam efemer,
De s-ar stinge soarele şi ar năvăli furtuna,
De ar cădea meteoriţi într-un tango cu luna,
De totul ar fi alb sau negru şi sufletul ar amuţi,
M-ai iubi gri?

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

toate astea se întâmplă acum
eu mă
refugiez într-un mâine în care
totul se ne
întâmplă ne-apărat (?!) de firescul
unor întâmplări ne
verosimil de
adevărate şi magice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia unui destin

când dimineaţa tresare
pare că este prea târziu
pentru iluzia unui destin
timpul a început deja să bată
nervos cu degetele în masă

visele par tot mai sinucigaşe
şi gropile tot mai comune
nopţile sunt în stare de veghe
zilele oamenilor se petrec
între dimineţi precare
şi seri tot mai sinistre

amintiri îndepărtate îmi sunt
tot mai aproape
viitorul
mă întreb cât poate fi
de departe
un zbor este incredibil de scurt
într-un haos perfect plauzibil

cerul mi se pare uneori o prăpastie
foarte albastră
alteori
o chemare întunecată

viaţa este doar o o teorie abstractă
iluzia unei mari iubiri
o îndrăzneală care frizează absurdul
între speranţă
îndoială
şi certitudinea
unui destin

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuitorii de pe o foaie de ziar

Nu poate... ci sigur
trăim într-un sertar!
Dimineaţa ne izbim cu toţii umărul
ghemuit
în porţile patului
până se crapă de ziuă
şi batem convinşi
apa-n piuă
cu ochii deschişi.
Sigur sau mai bine spus
desigur trăim
într-un sertar neîncăpător.
Seara
visăm la altul mai mare
şi primim în dar
după ce se închide pe dinafară
cu dinăuntrul
o foaie de ziar
de la un alt sertar... imaginar!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aruncăm o mână de sare într-un pahar cu apă, apa nu mai poate fi băută, dar dacă o aruncăm într-un lac, gustul apei nu se schimbă deloc.

Jean-Francois Revel în Călugărul şi filozoful (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicitate

Viaţa ne trimite uneori daruri
pe care nu le luăm în seamă...
Sunt împachetate modest...
în hârtie de ziar
şi legate cu sfoară...
Fără să le desfacem,
le aruncăm în uitare,
într-un ungher infim...
Habar nu avem că,
de acolo ne priveau
nişte ochi...
căprui
sau negri
sau albaştri...
Nişte ochi,
cei mai frumoşi din lume,
veniseră să iubească, prin noi...

poezie de Elena Latan (2017)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun om nu e ales

nicio rasă nu e pură
nu există arieni
cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa

niciun univers nu poate ieşi din matrice
nu există ieşiri din acest labirint
doar întoarceri
din când în când iluzia
că poţi desface nodul

unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul
dar în inimă
totul este posibil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un an de zile, Soarele a ocolit bolta cerească întreagă, revenind la locul de unde plecase. În realitate, Pământul s-a mişcat în jurul Soarelui într-un an de zile. Drumul acesta al Pământului în jurul Soarelui nu e la fel cu cercul ecuatorial ceresc, ci e un alt cerc, care întretaie ecuatorul în două puncte.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-au mai putut exista două suflete atât de sincere, nici gusturi atât de asemănătoare, nici sentimente atât de la unison, nici priviri atât de îndrăgostite ca ale lor. Şi acum erau ca nişte străini; nu, mai rău ca nişte străini, pentru că nu se mai puteau cunoaşte. Era o înstrăinare eternă. Când vorbea, îi auzea aceeaşi voce şi-i desluşea acelaşi suflet.

Jane Austen în Persuasiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se reduce la lucrurile de bază. Serveşte clienţii cu mâncare cu gustul cel mai bun, într-un restaurant curat şi plăcut şi ei vor veni înapoi mereu.

citat din Dave Thomas
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!