PE ORIŞIUNDE OMULE VEI FI UN STĂTĂTOR ORI MARE PEREGRIN
Pe orişiunde Omule vei fi un stătător ori mare peregrin
Adu-ţi aminte de a semăna în jurul tău un gând curat, divin;
Mirabila sămânţă risipită pe al lumii roditor ogor
Va naşte alte de bune gânduri în mintea generaţiilor ce vin.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de azi

Munceşte mult că n-are stare,
Îşi face el o casă mare:
Betoane omule, betoane.

Un gard înalt să nu se vadă
Omul ce trece pe stradă.
Astea sunt ale lui toane:
Betoane omule, betoane.

În curte iarbă să nu fie,
O face ca în farmacie.
Şi peste astea vrea să toarne:
Betoane omule, betoane.

Când timpul e să plece
Că viaţa-i scurtă, iute trece,
Face ceva, parca sunt vane:
Betoane omule, betoane.

Gândeşte doar de azi pe mâine
Şi-n urma lui vezi ce rămâne:
O casă mare, garduri, vane...
Betoane omule, betoane.

poezie de Adrian Timofte (ianuarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNTEM PURTAŢI DE VÂNT, CA PE SĂMINŢA DE ARIN
Suntem purtaţi de vânt ca pe sămânţa de arin!
Se naşte Omul să devină veşnic peregrin
Pe drumuri neumblate ca să-şi facă-n viaţă rost,
Dar ce folos? Agoniseala îi rămâne-nchisă-n scrin!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TREZEŞTE-TE OMULE DIN GREAUA TA BEŢIE
Trezeşte-te Omule din greaua ta beţie
În care te afunzi cu propria-ţi inerţie
Şi aripi largi să-ţi crească în zborul spre menire,
Că tot ce e creat pe lume se datorează ţie.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte! (Memento!)

Uşor e-n fericire să uiţi de Dumnezeu,
Dar îţi aduci aminte atunci când dai de greu.
Tu, omule, nu merge pe căile greşite,
Te roagă şi cinsteşte-L şi-n clipe fericite!

poezie de George Budoi din Poezii (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule iubit şi drag

Omule iubit şi drag
Orişicare-ţi este starea
Dumnezeu aşteaptă-n prag
Să-ţi aducă eliberarea,

Deschideţi uşa inimii
Şi-L pofteşte în a ta casă,
Spargeţi uşa profunzimii
Şi adu-I tot ce te-apasă:

Adu-ţi pierderile toate
Cu regretele la rând,
Şi mulţimea de păcate
Ce le-ai săvârşit în gând,

Adu-ţi lupta ta aprinsă,
Adu-ţi rănile murdare,
Adu-ţi inima învinsă;
Tot ce-o bucură şi-o doare,

Tot ce doare dar sfinţeşte,
Tot ce-n flăcări se mistuie,
Tot ce-arzând se împlineşte,
Tot ce-omori şi iar învie...

Adu-ţi amintirile
Şi coşmarurile toate...
Lasă împotrivirile,
El e Cel ce totul poate!

Adu-ţi casa şi familia,
Tot ce-ţi fură bucuria,
Tot ce-ţi curmă veselia,
- Dumnezeu este tăria! –

Adu-ţi falimentele
Şi dezamăgirea întreagă,
Adu-ţi toate luptele
Şi-orice vicii ce te leagă,

Adu-ţi omule valoarea
Ce ţi-a dat-o Dumnezeu
Chiar de-i prinsă-n închisoarea
Şi în lanţul celui rău!

Adu-ţi omule fiinţa
Cu-ntreg cugetul robit,
Adu-ţi toată neputinţa,
Spune-I tot ce te-a orbit...

Adu-ţi sufletul la Domnul,
Pune-l înaintea Sa,
Fiindcă El cunoaşte omul
Şi îi ştie patima!

Adu-ţi temerile toate
Şi cugetul alterat,
Hai la Cel ce totul poate
Şi vei fi eliberat,

Ba mai mult, are să-ţi dea
Şi o nouă identitate,
Prin care să poţi avea
Totul în Eternitate!

Şi El n-o să-ţi amintească
De trecutul tău murdar...
Vrea numai să-ţi dăruiască
Viaţa veşnică în dar!

Dar nu poate de nu vrei
Să te-aproprii prin credinţă
Cu inima ta să iei
Minunata-I biruinţă!

Poate-ai căutat mereu
O soluţie, doar una...
Dar soluţia-i Dumnezeu
La toate pe totdeauna!

Vino aşa, cu tot ce scrie
Pe segmentul vieţii tale;
Dumnezeu vrea să te înscrie
În Cartea vieţii Sale!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!

OMULE, ZDROBEŞTE JUGUL PAROXISTIC DE PLĂCEI-Ruba
Omule, zdrobeşte jugul paroxistic de plăceri
Şi fugi din starea de robie a luxoaselor averi,
Viaţa ţi-o trăieşte-n simplitate, linişte şi pace
Ca-n clipa de pe urmă-n mântuire să mai speri.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leo: Ei, îţi plac pozele, omule?
Hyde: Da, omule. Sigur că da.
Leo: În regulă, eşti angajat, omule.
Hyde: Pur şi simplu? Nu trebuie să mai vezi şi alţi candidaţi?
Leo: Nu a mai venit altcineva, omule.
Hyde: Şi ce trebuie până la urmă să fac pe aici?
Leo: Păi, nu am aşteptări prea mari, omule. Adică, dacă dugheana nu ia foc, înseamnă că a fost o zi bună. Şi chiar dacă ar lua foc, omule, ar fi în regulă, pentru că mai am vreo două-trei magazii din astea pe undeva. Hei, fii atent. Dacă vezi vreuna din ele, ai putea să mă anunţi şi pe mine, omule?
Hyde: Sau şi mai bine. I-aş putea face o poză.
Leo: Uau, o poză cu o dugheană unde se fac poze. Cred că ar fi un fel de artă sau ceva. Hei, ascultă. Sper că nu te superi că te plătesc cu bani gheaţă. Nu-mi place ca "fratele cel mare" să se amestece în treburile mele, înţelegi tu.
Hyde: Omule, ţii guvernul deoparte. Sunt alături de tine.
Leo: Nu, fratele meu mai mare, omule. Vine mereu la mine să-mi ceară bani.
Hyde: O, pentru că tu eşti cel responsabil?
Leo: Da, e ca un blestem, omule. Hei, eu trebuie să plec. Trebuie să fac ceva într-un loc.
Hyde: Da, omule, înţeleg. Şi vrei să închid eu după ce termin?
Leo: Să închizi? Uau, e o idee grozavă, omule. Hei, eşti unul din ăia care au tot felul de idei, nu-i aşa?
Hyde: Da şi poate într-o zi tu vei fi cel care lucrează pentru mine.
Leo: Serios? Asta ar fi grozav, omule. Hei, dar aş putea să-mi iau sâmbătă seara liber, nu-i aşa? Grozav!

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

OMULE, NU TE LĂSA CONDUS CA VITA-N TURMĂ
Omule, nu te lăsa condus ca vita-n turmă
De văcarii care îţi pocnesc din bice-n urmă,
Demnitate şi curaj prin vene să îţi curgă
Ş-ai să vezi cu ochii tăi cum relele se curmă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă, omule singuratic! Fără oameni ca tine, viaţa ar curge foarte urât. Mergi înainte, nu te opri! Tu eşti făcut pentru o mare lumină. Luptă, omule singuratic!

citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte

Adu-ţi aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ţi aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ţi aminte de naşterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.

Adu-ţi aminte de asfinţitul soarelui care deschide poarta nopţii.
Adu-ţi aminte de naşterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ţi da formă şi respiraţie. Eşti evidenţa
vieţii ei şi-a mamei ei.
Adu-ţi aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viaţa ta.

Adu-ţi aminte de pământul a cărui piele eşti:
pământ roşu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toţi suntem pământ.
Adu-ţi aminte de plante, de copaci, de fiinţele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbeşte-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ţi aminte de vânt. Adu-ţi aminte de vocea lui. El cunoaşte
originea acestui univers.

Adu-ţi aminte că tu eşti toată omenirea şi că toată omenirea
este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tu eşti acest univers şi că acest
univers este fiinţa ta.
Adu-ţi aminte că tot ce este mişcare, care creşte, eşti tu.
Adu-ţi aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ţi aminte de dansul care-i limbajul, că viaţa este.
Adu-ţi aminte.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţ de cai şi de iaşmace

Omule cu suflet bun,
N-ai văzut un cal iabraş
Priponit de un alun
Şi furat iavaş-iavaş?

Omule cu suflet mare,
N-ai văzut un biet iaprac
Pescuit din întâmplare
Şi furat dintr-un carmac?

Omule fără de suflet,
N-ai văzut negrul iaşmac,
Care după-atâta umblet
Dispăru într-un iatac?

Hoţ de cai şi de iaşmace-
Om cu sufletul hain-
De te-aş prinde, cum ţi-aş face
Cu cravaşa, sfânt tain!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CREDINŢA ANCESTRALĂ-N SFÂNTA TRINITATE
Credinţa ancestrală-n Sfânta Trinitate
E apa care spală de negrele păcate,
Pe orişicare peregrin prin scurta viaţă
Ce-i plin de fapte rele, singur asumat.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina iniţiatului

Ziua din urmă. Omule, e-adevărat:
din tot ce-a fost,
nimic nu s-a schimbat,
roteşte sus acelaşi cer,
se-ntinde jos acelaşi pământ.
Dar un cântec s-a iscat în larg,
mare şi tainic, în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adânc
şi din ele au zburat
nenumărate ciocârlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
a ca orice altă zi.
Îndoaie-ţi genunchii,
frânge-ţi mânile,
deschide ochii şi miră-te.
Omule, ţi-aş spune mai mult,
dar e-n zadar ¬-
şi-afară de-aceea stele răsar
şi-mi fac semn să tac
şi-mi fac semn să tac.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru înţelept, greşeala şi faptele bune se află într-o simbioză perfectă: greşeala motivează ridicarea ştachetei; faptele bune asigură un statut de sine stătător, superior celorlalţi oameni! Amândouă subzidesc şi consolidează edificiul uman!

Iulia Mirancea (4 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND SPRE APUSUL VIEŢII PĂMÂTEŞTI REGRETELE TE COPLEŞESC
Când spre apusul vieţii regretele te copleşesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ţi mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei ce s-au născut şi se vor naşte au să moară
Şi teama lor cea mare este c-ar putea să-i doară,
Dar cei ce-n traiul lor iubit-au banul şi huzurul
Dispuşi ar fi de a se naşte şi a mia oară.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule

O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară.
Îţi trebuie putere şi comoară.
Îţi trebuie palate şi veşminte
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă, mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete
Şi-n beciul tău zidit îngheaţă
Neprihanita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd one

Orice ating se preface în aur.
Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.
Am părăsit câmpia înmiresmată.
Nimic nu există, totul pare, deodată.
O buhă-mi ţipă-n urechea stângă,
Lacrima râsului începe să plângă.
Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,
Ca un lup către stână.
Fericirea cu moartea se-ngână.
Azi, iarna vrajbei noastre,
Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,
Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.
Spune ce bei, lupule?
Lapte negru, omule.
Spune ce bei, focule?
Şoaptă, geamăt, omule.
Spune, ce bei, ştreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonţule?
Sânge,. Spaimă, omule.
Ah, atuurile morţii,
Ah, absurdele proporţii.
Trump of Doom, tritonule.
Spune, spune, omule.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte!

Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marşul de plecare,
Adu-ţi aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.

Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ţi aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.

În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
cu mirosuri de tămâie...
Adu-ţi aminte!
Sunt cărarea ninsă,
cerşind la porţi lumina.
Să-mi rămâie...

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etern peregrin

Mă cufund uneori
în gheizerele sufletului tău
să sting văpaia
se-ţi mistuie firea,
fără să ştii...
Călător neînfrânat
încerc bucuria
să aflu, în fine,
oaza-mplinirilor noastre.
Ştiu acum
că mă confund
cu vibraţia aripii tale
cu zbuciumul firii,
şi-atunci
caut înfrigurat
în locaşul
cel straşnic ascuns,
giuvaierul miraculos,
ce-i sprijin făpturii tale
în secunda de cumpănă.
............................
Peregrin prin fluidul
speranţelor tale,
simt timpul
cum picură
în vene-ncordate
proaspete arabescuri
de apă şi foc,
de lut frământat,
în aerul clar
de Prier.
Şi iar călător
prin zestrea bunilor tăi,
las pana să descrie
magia destinului
ce te-a ales pentru mine,
pe-acest
tăpşan rourat de mileniu.

Iar şi iar călător
în lanul copt
al dorinţelor tale,
ridic osanale
că pot să ajung
în labirintul ascuns
privitorului,
în tainiţa dulce-amăruie
a viselor tale târzii...
Etern peregrin...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur... (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!