Eu cred mai degrabă că poetul, ca orice om, ar trebui să se priceapă la multe chestiuni intelectuale și manuale: la geografie și limbi moarte, la tâmplărie și la horticultură. Nici nu știu cum ai putea să trăiești și să scrii fără să te ocupi de...
citat din Andrei Codrescu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Aș vrea să cred...
Nu cred că voi putea vreodată
Să-ți spun ce simt și cât aș vrea,
S-aștern pe fila albă, goală,
Tot dorul meu și inima...
Nu cred că voi putea vreodată
Să pot picta ceea ce ești,
Ar trebui să pun în ramă
O lume-ntreagă de povești...
Nu cred că voi avea putere
Să te privesc în ochi mereu,
Fără să vină să se scalde
În lacrimi, universul meu...
Nu cred că voi afla lumina
De nu va fi din ochii tăi,
Și orb... voi ști să văd doar luna
De-mi vei trimite vești în ploi...
Și nu voi mai putea vreodată
S-ascult în pace liniștea,
Acum când gândurile toate
Se pleacă doar în fața ta...
Nu cred, nu știu ce-nseamnă viață
Nici existență, nici destin,
De mă lipsești de-a ta ființă,
În neființă... mă închin...
poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbi...
Limbi de clopot, limbi de ceas,
Limbi în ceașcă la taifas,
Limbi de șarpe, de papuc,
Cum le dai, le ei, se duc...
Poți să-nveți mai multe limbi,
Lumea dacă vrei s-o plimbi,
Dar țin tare și mențin
Să știi limba de cămin...
Se încurcă-ntr-un moment
Când îi dai să bea ferment,
Ți se limbă plimba-n bot
Sau să-ți iasă de un cot...
Mai e limba de curea
De la brâu cu găurea,
Ce-i dai drumu când e rost
Sau o strângi în zi de post...
Pentru-o nouă pălărie
Limbile pe la sefie,
Și de-o fi să ai și parte
Baftă cu limba de moarte!...
Limbi de veste, limbi tic-tac
Limbile care nu tac,
Limbi pe față, limbi pe dos,
Limba, un organ gustos!...
Limbi sunt multe nu am când
Să le spun pe toate-n rând,
Luați ideea de-azimut,
Limbile când se sărut!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar trebui să te temi de moarte, ci mai degrabă că n-ai început încă să trăiești.
citat celebru din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui fotbalist
Ce vreau să spun, nu cred să-i placă
Dar îl previn (fără ocoluri)
În fotbalul pe care-l joacă,
Mai are încă... multe goluri!
epigramă de Mircea Codrescu din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil nove
Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai obosești zadarnic,
În orele nopții de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.
Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ți amintiri cu gândul harnic,
Căci știu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.
Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aș chema știu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.
Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cred că Mircea Eliade, sau oricare alt scriitor, ar trebui comemorat în termeni hagiografici. Lui Eliade însuși i-ar fi displăcut o asemenea abordare. Omagiile festiviste mai degrabă ocultează viața și opera unei personalități.
Andrei Oisteanu în Revista 22, Mircea Eliade, de la opium la amfetamine (mai 2007)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Guinan: Tasha, nu ar trebui să fii aici.
Tasha Yar: Unde ar trebui să fiu?
Guinan: Moartă.
Tasha Yar: Știi cum am murit?
Guinan: Nu, dar știu că a fost o moarte fără rost, o moarte fără scop.
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Laura Badea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare rău că nu am putut sluji Țara așa cum aș fi vrut și cred că aș fi putut - cu credință și hotărâre. Am trăit în vremea proștilor - a stăpânit mediocritatea sub un rege tranzacționist în chestiuni de morală, timid și fără orizont în probleme de Stat. Ce va fi de Țară în vâltoarea care vine, nu știu, dar cred în puterile sufletești ale neamului.
Octavian Goga în Testamentul poetului, manuscris
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui student la limbi străine
Și tu studiași o limbă,
Știi să scrii și să citești.
Vremurile cum se schimbă
Azi nu vrei nici s-o vorbești!
epigramă de Ionel Stoiț din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul (cu glas stins): Doamnă! Dar pe mine cine mă apără?
Aurica (autoritară, răsfoind dosarul): Ți-am spus să taci! Tu ești un trădător! Cu toate acestea, te voi apăra... Am această obligație de serviciu! Să nu crezi că mi-e ușor! Ești un gunoi, o cârpă. Un păduche! În loc să scrii despre eroica noastră clasă muncitoare, mâzgălești hârtia cu metrafizică, îngeri și popi. Ba mai vrei să reinstaurezi și monarhia... Te voi apăra, totuși... Justiția e justiție...
Poetul: Cred în imparțialitatea conștiinței...
Aurica: E treaba ta! Crezi în ce vrei! Eu una nu sunt imparțială! Sunt de partea celor mulți...
Poetul: Închis fără de moarte într-un singur vers...
Aurica: Ți-am spus să taci! Te voi apăra! Chiar dacă ești un zero barat.
Poetul: Am vrut să cânt înaltul...
Aurica: Gura! Aici e tribunalul poporului, nu cenaclu...
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să cred
a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?
să cred in ce? in viața mea?
azi e... și mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă
să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viața fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...
să cred in timp? el se contractă
să cred in spațiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ
a fi sau nu... e o-ntrebare
cu multe secole in urmă
răspuns nu vom afla nicicând
și gândul meu se curmă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreaptă
(In memoriam, poetului Constantin Triță)
O, moarte, cum să te-nțeleg?
Ce faci, alegi la nimereală?
Misterul, cum pot să-ți dezleg?
Nu cumva ucizi din greșeală?
Ce ai avut cu un poet
Care ne dăruia magie?
N-aveai criminali, berechet,
Cei ce oameni nu știu să fie?
În sufletul lui blând, creșteau
Flori rare, pietre nestemate,
În ochii săi, se oglindeau
Visele de iubire, toate!
Moarte, tu nu știi să iubești
Și habar n-ai ce-i suferința!
Tu nici nu mori, nici nu trăiești:
Singură ți-ai semnat sentința!
Ce-ai făcut azi, nu are sens;
Nu-ți pare împotriva firii?
Ai comis un păcat imens:
Ne-ai furat poetul iubirii!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul nu este ghidul nefericiților
prin hățișurile iubirii
nu întinde mâna
nici orbilor
nici surzilor
fără suflet
însetați de asprimea cuvintelor
poetul macină absolutul
și fiecare particulă incandescentă
se așază pe degetele lui înfrigurate
de aici
exact din punctul acesta sublim
viața se scrie fără regret
și moartea la fel
pumnalul înfipt
pentru a nu știu câta oară
devine
clar
o necesitate
poetul nu este ghidul nefericiților
prin toate încrengăturile iubirii
și nici pansament ocazional
poetul are suflet
dacă nu știați
un suflet care și-a pierdut demnitatea
în fața unei singure iubiri
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârșit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu știu ce mă înspăimânta atunci cel mai mult: mizeria economică a semenilor mei, primitivismul lor moral, obiceiurile lor, sau mai degrabă nivelul atât de scăzut al culturii lor intelectuale.
Adolf Hitler în Mein Kampf, volumul I (1997)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu știu cine m-a adus pe lume, nici ce e lumea, nici ce sunt eu însumi; eu mă aflu într-o ignoranță teribilă a tuturor lucrurilor; eu nu știu ce e corpul meu, ce sunt simțurile mele, ce este sufletul meu și însăși această parte a mea care gândește ceea ce spun, care meditează asupra oricărui lucru și asupra ei însăși, fără a se cunoaște mai mult decât restul. Eu văd aceste spații înspăimântătoare ale universului care mă închid și mă găsesc legat de un ungher al acestei vaste întinderi, fără a ști de ce sunt așezat mai degrabă în acest loc, decât în altul, nici de ce puținul timp ce mi-e dat să trăiesc îmi este hotărât în punctul acesta mai degrabă decât în altul din întreaga eternitate care m-a precedat și din cea care mă urmează... Tot ceea ce cunosc e că trebuie să mor în curând, dar ceea ce ignor mai mult este însăși această moarte pe care n-o pot evita.
Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Santa Fe
... inima caută-n piept
singură nu știe ce
scrii pe facebook să te- aștept
de prin SUA, Santa Fe
când ai plecat nu mai știu
când vei veni tot nu știu
poate degeaba îți scriu
poate nu crezi că sunt viu
frunzele cad la pământ
cerul e șes plumburiu
scrii să te cred pe cuvânt
scrii că mă crezi că-ncă-s viu
inima caută-n piept
singură nu știe ce
scrii pe Facebook să te-aștept
viu undeva-n Santa Fe...
poezie de Iurie Osoianu (13 octombrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei: Uite, scumpo, primarul ne-a dat, în sfârșit, aprobările pentru cumpărarea terenurilor acelea...
Maria: Știu, tată, am aflat. Dar tu știi de ce ne-a dat aceste aprobări?
Andrei: Desigur, din cauza ta, din cauza misiunii voastre...
Maria: Și ți se pare corect?
Andrei: Nu chiar, scumpo, dar tot e bine că le-am obținut... Dacă nu era misiunea asta a voastră, nici acum nu le aveam în mână; Primăria se mișcă mai greu în cazul aprobării cererilor cetățenilor de rând, dar pentru voi, că sunteți acum cetățeni de onoare ai municipiului, a mers rapid, s-a rezolvat pe loc, cât ai bate din palme... Oricum, ce zici, să mai cumpărăm terenurile alea?
Maria: Nu știu, tati; treaba ta, faci cum crezi. Eu o să plec în misiune și deci, nu te voi putea ajuta. Dar știi ce; mai bine cumpără-le! Nu pentru animalele astea de aici, din apartament, astea pot rămâne aici, nu ne deranjează... Ce-ai zice însă de niște delfini, elefanți, tigri, lei, zebre, girafe, foci, urși polari etc...?!
Andrei: Ah, draga mea, încă n-ai renunțat la ideea asta?
Maria: Serios, tati! Acum ai avea banii necesari achiziționării și îngrijirii acestor animale; și mult timp liber... Iar cum domnul director te va sprijini, la fel și Primăria... Ce te-ar împiedica?
Andrei: Nu știu; să văd... Mă mai gândesc. În orice caz, măcar am aprobările necesare, deci oricând voi dori să demarez afacerea, va fi posibil, nu voi mai întâmpina piedici.
Maria: Nici una, tati!
Lucian: Plănuiți să vă deschideți o grădină zoologică?
Andrei: Nu chiar; mai curând, o mini-rezervație naturală. Una în care animalele vor fi tratate corespunzător, cu toată atenția necesară; ne vom strădui să le asigurăm un cadru adecvat, cât mai apropiat de mediul din care provin și spațiu suficient... Dar, deocamdată, astea sunt doar planuri...
Maria: Planuri pe care, în cel puțin 13 sau 15 ani, cât va dura misiunea noastră, le-ai putea concretiza, tati.
Lucian: Ar fi foarte interesant.
Andrei: Tot ce se poate; sau se va putea. Ar trebui să angajez și personal calificat, nu ne-am mai putea descurca singuri, ar fi prea mult doar pentru noi...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În chestiuni de inimă nu admit nici o falsitate... Pentru celelalte chestiuni am să fiu mai puțin categoric. Condamn minciuna când ea dăunează altuia sau este în folosul celui ce o comite. În schimb, când ea nu este nici prejudiciabilă, nici interesată și mai ales când e impusă de circumstanțe, o scuz, ba chiar uneori o și folosesc.
citat din Georges de Porto Riche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Consilier al misiunii, domnișoara psiholog Laura Stancu, alintată de toți Lia. Domnișoara are mai multe specializări, în care a obținut licența, dar principale ar fi psihologia și psihiatria. Ar mai fi fizica, filosofia, neurologia și lingvistica. Scrie aici, domnișoară, că aveți cunoștințe temeinice în mai multe limbi străine, actuale, sau chiar de mult moarte: engleză, franceză, germană, rusă, chineză, japoneză, greacă, italiană, spaniolă, latină, ebraică, greaca veche, adică nici mai mult, nici mai puțin de 12 limbi. Așa este?
Lia: Da, domnule director.
Traian: Impresionant! Un veritabil poliglot. Mă întreb când ați avut oare timp să studiați toate acestea?! Sunteți consilierul misiunii, iar ca un bun lingvist, presupun că nici limba română nu are secrete pentru dumneavoastră, deci, probabil cunoașteți semnificația acestui cuvânt. Ne puteți spune ce înseamnă?
Lia: Desigur; înseamnă sfetnic, sfătuitor.
Traian: Întocmai, domnișoară. Deci, consilierul misiunii, adică sfetnicul sau sfătuitorul. Vă întrebați probabil, pe bună dreptate, pe cine și când va trebui să sfătuiți? Am să încerc să vă lămuresc, domnișoară, spunând că, în principal, aveți rolul de a-l sfătui pe comandantul misiunii în deciziile sale, deși nu întotdeauna. Deci, se ridică o altă întrebare: Când? Răspunsul: Când el se va afla în impas, deci, nu va ști sigur care decizie ar fi cea mai corectă și ar trebui să o ia. De aici rezultă că ar trebui să stați mai mult pe lângă el, să-l țineți sub observație. Aveți de pus vreo întrebare?
Lia: Nu, domnule director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!