Îngerul lumii

Îngerul, paznicul, cînd va pleca
din lumea aceasta a mea,
îngerul ce va lua?

Va să ridice cetatea
la cer, sau albă etatea
mea, încă vie ziua şi noaptea?

Alege-va-n ceasul din urmă
să-nalţe cu el numai urne
şi sorţi, cari în humă se curmă?

Voi-va să mute-n povestea
de sus - materia toată şi vestea?
Nimic, vai, din toate acestea.

Din luna Aprilie lua-va
doar curcubeul - în slava,
unde de toate uita-va.

poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: POEZII -1982
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul lumii

Îngerul, paznicul, cînd va pleca
din lumea aceasta a mea,
îngerul ce va lua?

tristih de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarviziune

Memorie cu suflet de Cassandră
are îngerul meu păzitor,
aură şuie, aripă tandră,
morb întâmplător.

Ce spui, fluture, de toate acestea?
ielele-dragele ce-or să priceapă
noaptea, când e gata povestea
şi-i ceaţă pe apă?!

Doar eu aş putea să pretind că invoc
spirite blânde, nori de duminică…
spune-mi cu cine mă joc,
râdere cinică.

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumseţea şi nefiinţa.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

înger

Îngerul e o energie complementară forţei gravitaţionale. El furnizează o constantă contrapondere orientării noastre spre materia pământească. Îngerul "trage în sus."

definiţie de Andrei Pleşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul cuvântului

s-a trezit mai întâi trezirea
m-a tras după ea într-o zi de luni
îngerul meu încă dormea
odineşte-te
i-am şoptit să nu mă audă

începea săptămâna la amiază dar nu l-am apostrofat
i-am sărutat doar cu ochii albeaţa penelor
şi gândul a întrecut aşteptarea
aripile-i erau mai mari
în sinea lui nici nu se vedea
cum devenise cuvânt
şi înţelesul îl trezise din somn

atunci am început să cred în
îngerul meu
în paza lui din acele ore
rămase din zile şi în cele din toate nopţile
ca o sare ce-mi lipseşte peste ceva dintr-un vers

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Îngerul
mă ia după umeri
şi mă-mpinge uşor
pe cărarea de foc

capul meu
acoperit e de giulgiu,
îngerul merge
cu capul în jos.

Pe piept am brodatã
O floare de aur
cusută
cu crisopraz

îngerul are
pletele negre
şi-ascuns
al său obraz...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acatrist

Voi scrie numai pentru tine,
Îngerul meu cu trup de foc;
Mă voi ruga să am noroc
Şi ziua să mă pot abţine.

Voi scrie numai pentru tine,
Îngerul meu cu suflet stins,
Ca noaptea să te pot obţine
Măcar în vis, măcar învins.

Voi scrie numai pentru tine,
Chiar dacă n-o să te pot ţine
Cu micul meu câştig din scris,
Decât învins, decât în vis.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de Pământ

adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr şi ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoaşterii de mâine îngerul de Pământ
bea şi mănâncă
la masa sângelui şi a cărnii proprii
cocoaşa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme

în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
îşi va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ

dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorinţă şi prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistenţă când viul
încă mai suceşte minţile cărnii

nu cunosc vorbele de la fântână
când şi unde
e nupţialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet

tihneşte-n cuvinte a-şi deschide sicriul
îngerul de Pământ

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit magic

Aşa a fost, aşa a totdeauna.
Aştept cu floarea mea de foc în mâni.
Întrerupându-mi preamărite săptămâni,
puternică-mi răsare luna.

În miez de noapte un cutreier sferic.
În spaţiu - râuri, umbre, turnuri, clăi.
Liturgic astrul mă-ntâlneşte-n văi,
dezbracă patria de întuneric.

Sus în lumină ce fragil
apare muntele!
Cetatea zeilor din ochii de copil

uşor se sfarmă ca mătasea veche.
Materia ce sfântă e,
dar numai sunet în ureche.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi resemnate

S-au stins ochii lor, în Noaptea cea din urmă,
Deşi viaţă-au dorit, ei Visul l-au vânat...
În inimi hulitoare speranţele se curmă
Şi sevă roditoare nu au găsit vreodat'.

Dar sufletul degeaba l-au bălăcit în scârnă
El încă va rămâne de spaime-adînci muşcat.
Iar îngerul din dreapta pe umăr stâng atârnă
Şi inima sfâşie spre Moarte, ne-ncetat!

poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă cetate

Nebunul cetăţii spre turn
priveşte, călcând pe coturn.
Ce spornic e timpul, ce lin
prin noi strecuratul venin!

Bang-bang! Cât de bine ar fi
cetatea să uite o zi
că ceasul îi este stăpân!
Dar ornicul bate bătrân.

Izbânzile cui n-au căzut?
Şi inima cui n-a tăcut?
Ah, luntrele toate spre-apus
un val aherontic le-a dus!

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas

Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii, cînd am
văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că pînă la tine înţelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieşit.

Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfîrşit nu va fi.
Ţi-am spus uneori: ia sfatul vestalelor
dacă flacăra vrei s-o-ntreţii.
Ţi-am zis alte dăţi: vezi tu jeraticul,
truda în vatră?
Din fumul albastru ce iese
Mereu cerul se ţese.

Bănuiesc că ai stat încă mult timp la
masă, în jale
cu capul în mîini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale de vis.
Bănuiesc că nici astăzi nu-ţi este uşor
în cetatea cu punţile trase.
Pentru ca vinul lăsat, printre cele rămase,
nimeni să-l bea,
toarnă cenuşă-n ulcior.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul păzitor

Îngerul stă sus
Şi mă priveşte
- Opreşte scrierea aceasta, îmi spune,
Opreşte această scriere oribilă.
- Dar e scrierea mea,
Sunt gândurile mele!
Ce m-aş face eu,
fără gânduri?
- Gândurile nu sunt de la tine,
Ci de la Dumnezeu,
Zâmbi el.
- Atunci, gândul acesta,
transcris în scrierea aceasta,
cum poate fi oribil?

Îngerul a tăcut
- Ştii? Cred că mi-ar trebui
un om păzitor, şopti el.

poezie de Ioan Liviu Bistriţean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sat natal

lui lon Pillat

După douăzeci de ani trec iarăşi pe-aceleaşi uliţi
unde-am fost prietenul mic al ţărânii din sat.
Port acum în mine febra eternităţii,
negru prundiş, eres vinovat.

Nimeni nu mă cunoaşte. Vântul, el singur, sau plopul
de aur. Plop înălţat de-un fir nevăzut asemenea fusului.
Nedumirit turnul se va uita două ore în urma mea
până m-oi pierde din nou subt dunga apusului.

Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici
decât le-a crescut amintirea.
Lumina bate altfel în zid, apele altfel în ţărm.
Porţi se deschid să-şi arate uimirea.

Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales,
ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit
încă nu a bătut. Ceasul aşteaptă
subt ceruri cari încă nu s-au clădit.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

Salută tu - anul! Răstoarn-apoi brazda
şi-ntinde-o visând până-n soare răsare.
În palma ta rodul cădea-va deplinul,
cum cade la capăt de vrajă - aminul.

Izvoarele toate şi focul, trabanţii,
îi poartă deasupra, în mână, Înaltul.
Adaugă tu pasului numai încrederea,
evlavia, grija şi saltul.

Salută tu - anul! Lărgeşte-ţi fiinţa şi peste
cea margine crudă care te curmă.
Vezi, pulberea pragului ţine de tine
la fel ca şi sfera şi luna, din urmă.

Sporeşte-ţi cântarea precum se cuvine,
dă ceasului înţelepciunea ce-o ai.
Norocul de aur, visatul, sub streşini
ţi-l dăruie şarpele casei şi zeii din plai.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul grădinii

Eram un fluture mic şi jucăuş.
Te iubeam atât de mult, că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfăşase viaţa).
Toţi te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Şi tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile,
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul grădinii

Eram un fluture mic şi jucăuş.
Te iubeam atat de mult că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfăşase viaţa).
Toţi te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Şi tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Nu vei învăţa niciodată
Dacă vei sta cu gândul
Plecat sub salcia bătrână
Amestecând parfumurile.
Din lucrurile mărunte,
Vei înţelege trăirea,
Salcâmul, după mireasma florii,
Firul de iarbă,
După adierea vântului,
Casa, după oamenii ce locuiesc în ea.
Pe oameni, însă,
Îi vei cunoaşte după port şi purtare,
Aşa cum râul îl vei înţelege
După pietre şi peşti.
Dar pentru că toate acestea,
Ar trebui să aibă,
Un ceva ce le leagă pe toate
Într-un început,
Li s-a dat un înger
Să conecteze toate acestea
Într-o unică înţelegere.

poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 144

Două iubiri m-alină şi m-apăsă
Ca două duhuri ce-mi vor firea toată:
Un înger de bărbat cu fire-aleasă
Şi-un demon de femeie întunecată.
Iar dracul de femeie-l ispiteşte
Pe îngerul cel bun, s-ajung în Gheenă,
Şi să-l transforme-n diavol îşi doreşte,
Deşi e pur, momindu-l fără jenă.
Iar dacă demon îngerul devine
Deşi voi bănui, nu îi voi spune;
Ei sunt prieteni, însă fug de mine,
Dar cred că vieţuiesc în urâciune.

Ce s-a întâmplat mintea o să-mi priceapă
Numai când îngerul de demon scapă.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!