Îngerul cuvântului
s-a trezit mai întâi trezirea
m-a tras după ea într-o zi de luni
îngerul meu încă dormea
odinește-te
i-am șoptit să nu mă audă
începea săptămâna la amiază dar nu l-am apostrofat
i-am sărutat doar cu ochii albeața penelor
și gândul a întrecut așteptarea
aripile-i erau mai mari
în sinea lui nici nu se vedea
cum devenise cuvânt
și înțelesul îl trezise din somn
atunci am început să cred în
îngerul meu
în paza lui din acele ore
rămase din zile și în cele din toate nopțile
ca o sare ce-mi lipsește peste ceva dintr-un vers
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.