Vertij

uneori totul se învârte în mintea mea
şi mă simt de parcă aş fi coborât dintr-un carusel
sau aş fi băut câteva beri în plus
mă clatin şi nici măcar nu încerc să merg drept
pentru că n-am încotro
sau pentru ce
simt golul cum mă apasă
nu răspund nici la telefonul iubitei
care sigur m-ar întreba
" ce faci dragă, nu vii să...?"

mă chircesc pe canapea şi închid ochii
poate o să adorm

sub pleoapele lăsate văd turme de oi
urcând spre munţi de verdeaţă
şi-o barcă ce pluteşte-n derivă
mânată de vânt
stropită de ploi
hipnotic aud pendulul
cum clipele-mparte
şi lumea toată se-nvârte
se-nvârte...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne

Uneori simt că eşti aproape
şi închid ochii când
n-am nimic
nici pentru cine trece
nopţile
visând
ceva
ce numai Dumnezeu
poate
să asculte
fără să mă tem

poezie de Eli Gîlcescu (26 februarie 2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul iubirii

Dincolo de tine nu-i nimic,
nici pomii, dragă, nu mai sunt,
oraşul pare pustiit
şi voci aud duse de vânt!

Şi merg prin totul meu pustiu
în care tu domneşti tăcută,
eşti când pictată în granit
şi uneori eşti doar o umbră!

Din când în când braţe întind
şi mă încurc în false-amoruri
şi orice fac şi-n orice gând
doar tu îmi eşti legată-n doruri!

Te caut cu ochii mei doar trişti
şi nu văd drumul care duce,
spre răsuflarea ta vibrând
ce-o simt în ceafă până-n sânge!

Privesc în gol, poate aprinzi
acea lumină pentru mine,
să pot s-o văd, să te aud
şi să ajung cumva la tine!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt cum se ridică ceaţa

patru treizeci şi unu dimineaţa
simt cum se ridică ceaţa
din străfunduri înspre ape
şi te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi şi mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
şi m-aş fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferinţa e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simţit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
şi nu ştie ce e ohmul!

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, cel din depărtări

Uneori, am nevoie de liniştea ta,
Liniştea pe care mi-o inspiri tu,
Cel din depărtări, de mult prea departe,
Mai ales când plâng târziile toamne
Pe umerii-mi încovoiaţi de zboruri frânte
Şi tânguie noaptea a singurătate.
Uneori, cred că doar gândul la tine
Mă face să merg mai departe
Pentru că ţi-am dăruit parte din visele mele,
Parte din anii mei,
Pentru că te-am împodobit
Cu cele mai frumoase cuvinte de dragoste
În arămindă trecere.
Poate că nici nu eşti aşa cum mi te-am imaginat,
Poate că nici nu ai vrea să auzi de mine
Vreodată,
Doar că eu continui să cred în tine,
Omul depărtărilor
Şi totuşi atât de aproape,
Încât, atunci când respir
Îţi simt tremurul buzelor
Şi mâinile căutând azurul zilelor senine,
Îţi simt greutatea tăcerilor
În orele furtunoase
Şi mă doare dacă tu suferi.
Cea mai frumoasă muzică
E muzica sufletului tău
Şi visez, visez,
Un drept ce nu mi l-a luat încă
Nimeni!
Uneori, lacrimile vin nechemate,
Multe, ca într-o ploaie despletită
Şi mă dor absenţele tale,
Şi mă ard iluziile mele,
Dar mai tare simt că m-ar durea
Să nu mai visez măcar o zi la tine,
Să nu îţi mai pot auzi muzica înalturilor,
Tu, cel din depărtări
Şi totuşi atât de aproape.

poezie de Florina Sanda Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se mişcă

Totul se mişcă, oscilează mereu,
E un pendul în balanţă, ateu,
Capul mi-e greu, ca ghiuleaua de tun,
Ochiul meu drept e mai mic, plin de fum.

Lumea se-nvârte şi-o pierd, pas cu pas,
Când întind mâna spre nor i-un balans.
Ca un copac rugător urc spre cer,
Calea privirii Lactee-o visez şi o sper

Totul se mişcă şi nicicând nu va sta,
Fâlfâie-odată cu aripa din inima mea.
Poate că mâine când tu, mângâind,
Vei lăcrima, spaima nopţii zdrobind,
Poate atunci va-nceta valsul greu
Şi voi dormi pe o stea ca un zeu.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovindu-mă de noapte

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foşnesc în şoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sigur că majoritatea dintre noi ne amintim cum e să fim copii şi avem parte de acest sentiment fără sfârşit cu fiecare două săptămâni înainte de Crăciun, care se simt ca zece ani. Obişnuiam să merg la culcare şi să încerc să adorm pentru a face timpul să treacă mai repede.

citat din Andrea Arnold
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... (fără titlu)

Văd în faţa doi omuleţi
Frumoşi, în iarnă îmbrăcaţi.
Nu sunt, cum aţi crede, doi băieţi
Şi nici doi oameni mai curaţi.

Sunt doar doi îndragostiţi,
Cu cerul drept părinţi,
Ce stau drăguţ îmbraţişaţi,
De căldură, fraţi...

Nu pot crede când îi văd
Cum iubire îşi rostesc
În timp ce lumea toată
Pare că pe ei se lasă...

"Să mă simt eu, oare, neîndreptăţit
Când de viaţă am fost chiar răsplătit?
Să mai spun că n-am nimic,
Când trecutul mi-a fost darnic?"

Stau şi mă întreb, uitându-mă în gol...
De parcă ar trece secol după secol,
"Este oare fericirea selectivă
Sau îmi intră mintea în derivă?"

poezie de Costel Obadă (20 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Te-aş putea ajuta cu ceva?
Lucian: N-aş prea crede. Mai bine ai grijă cu ochii.
Lia: De ce?
Lucian: Din cauza cepei. E foarte iute. Te va face să plângi.
Lia: Crezi?
Lucian: Sigur. Nu ştiai că ustură la ochi?
Lia: N-am avut ocazia să aflu până acum. Totuşi, dă-mi voie să încerc măcar să te ajut.
Lucian: Nu te-aş sfătui. Şi nici nu cred că ştii ce ar trebui să faci.
Lia: Dacă-mi explici, poate mă descurc.
Lucian: Bine. Dacă insişti, n-am nimic împotrivă. Însă nici n-am ce să-ţi explic. Priveşte doar! Şi încearcă să faci şi tu tot aşa, la fel ca mine. E uşor. Sau cel puţin, mie aşa mi se pare.
Lia: Cu cuţitul? Interesant! N-am umblat niciodată cu cuţitul...
Lucian: Dacă nu vrei, nu te obligă nimeni. Eşti musafirul meu; eu nu te pun la treabă.
Lia: Ba vreau. Pentru că te-am văzut pe tine, vreau să încerc şi eu.
Lucian: Cum doreşti. Poţi încerca. Însă... Invers; cuţitul în dreapta, doar dacă nu cumva eşti stângace. Şi nu începe cu ceapa.
Lia: De ce?
Lucian: Doar ce ţi-am spus: Ceapa e tare afurisită! O să plângi, iar eu nu vreau să văd lacrimi în ochii tăi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai una!

Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu şorţul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Şi când o văd, îngălbenesc;
Şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alţii de-o peţesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo şi-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Aşa cum e săracă ea,
Aş vrea s-o ştiu nevasta mea,
Dar oameni răi din lume rea
Îmi tot închid cărarea.

Şi câte vorbe-mi aud eu!
Toţi fraţii mă vorbesc de rău,
Şi tata-i supărat mereu,
Iar mama, la icoane,
Mătănii bate, ţine post;
Mă blestemă: De n-ai fi fost!
Eşti un netot! Ţi-e capul prost
Şi-ţi faci de cap, Ioane!

Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!
Cu traiul eu am să mă-mpac
Şi eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele!
La fraţi eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor
Şi fac ce vreau! Şi n-am să mor
De grija sorţii mele!

Mă-ngroapă fraţii mei de viu!
Legat de dânsa, eu să ştiu
Că am urâtei drag să-i fiu?
Să pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Şi ce folos de boi şi vaci?
Nevasta dacă nu ţi-o placi,
Le dai în trăsnet toate!

Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Aşa om nici vlădica nu-i
Şi nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una şi-i a mea:
Decât să mă dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simţit azi
ce trăiri
sau ce vise prosteşti de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
şi curg lacrimi...
şi-s sărate...

Şi nu mai ştiu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg şi de la
oricine întâlnesc...
le zic şi eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Şi parcă dacă zic şi îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
şi lacrimi iarăşi se preling...
şi-s sărate...

Nu ştiu cât voi rezista
mi-e dor...
şi te vreau...
acum şi aici

Îţi ascult ticăitul ceasului
şi el plânge după
mâna ta...

Şi totul e trist şi
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranţa,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
şi răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
şi gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viaţă
şi fără nimeni care să ştie...

Poate totuşi voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Şi în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori e frumos

dincolo de margine începe hăul
n-ai nevoie să porneşti spre el
nici eu nu te îndemn

lumea noastră e dincoace
răzbate cu greu prin straturile cunoaşterii
şi tot rămâne în urmă
ruptă de realitate

se deschid porţi închise cu zăvoare nevăzute
tot ce ştim se constată relativ
viaţa n-are control
nepăsarea este mare
totul se-nvârte în jurul avuţiei
şi ea se dobândeşte de la cei săraci cu duhul

uneori e frumos
fiecare îşi are steaua şi Dumnezeul său
pe care le invocă mai des ori mai rar
le aşează în suflet
şi odihneşte-n rugăciune

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ascund...

M-ascund de tine, m-ascund de noi
M-ascund de soare, de vânt şi ploi,
M-ascund într-una şi nu-ndrăznesc
Ca sa îţi spun cât te doresc...
Şi zi şi noapte te am în gând
Prezenţa ta o simt vibrând...
M-ascund de toţi, dar şi de toate,
Însă de vise, nu se mai poate
Şi-atunci uşor ochii închid,
Întreaga fiinţă să îţi cuprind.
Şi simt aşa o uşurare,
Ce mi-o dă calda îmbrăţişare
O-ncurajare, o mângâiere
Ce se petrece în tăcere...
Dar totu-i vis şi–n el se poate
Păcat că asta nu-i şi-n... realitate...

poezie de Mariana Simionescu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea să iubesc toamna?...

cum aş putea să iubesc toamna
pentru dimineţile ei mohorâte
ce-mi atârnă de suflet
împovărându-l
pentru cocorii alungaţi
şi frunze desfrunzite
călătoare-n delir
covor aşternând
al doamnei plătit bir
pentru nesfârşitele nopţi
pline de tăceri
când timpul parcă adoarme
şi azi abia se rupe de ieri
cum aş putea să te iubesc toamnă
pentru oglinda ce acum îmi arată
un chip răvăşit şi străin
când simt golul sub pleoape
şi-amurgul răsare
tot mai aproape?...

poezie de George Ioniţă (6 octombrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia aceasta, fata aceasta cu ochii verzi, a fost singura fiinţă pentru care eu am fost totul; care în loc să spuie eu, spunea el -- "el" eram eu. Şi ea niciodată n-a fost totul pentru mine. Când trăia, eram prea mic, prea inconştient, ca să am asemenea sentimente. După ce-a murit, mi-am împărţit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colţ adânc din fundul inimii. E drept, însă, că nu pot să mă gândesc mai mult la ea fără să simt lacrimi de duioşie şi uneori de un fel de durere -- nu mare, dar care nu se poate compara cu nimic.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e de ajuns

Nu e de ajuns să te naşti,
Pentru a spune că exişti
Cum nu e de ajuns să trăieşti,
Pentru a spune că eşti om.

E de ajuns că ai apărut pe pământ,
Sub formă bipedă zis evoluată
Dar,
S-ar putea să fi fost chiar animal,
Sau plantă,
Sau piatră,
Sau absurd,
Sau neant,
Sau,
Orice,
Dar,
Mai puţin un om.

Scrisori amoroase,
Iubiri neîmplinite
Şi robi tremurând pentru coaja de pită,
Maşini monopoluri somptuoase şi scumpe,
Şi blănuri,
Şi voaluri,
Şi intrigi,
Divorţuri,
Milioane aruncate în bucle sătule,
Ruletă riscantă,
Valoare de bursă nebună,
Şi totul se-nvârte,
Se-nvârte,
Se-nvârte!

O mână uscată,
O mână umană,
Cu gheare ascuţite de foame,
Pelagră,
Şi ciumă,
Holeră,
Copil ce se zbate în chinuri de sete,
Femei ce se vând pentru o sumă abjectă,
Bărbat fără gânduri se plimbă pe stradă,
Vitrină se sparge cu zgomot de rangă,
O mie de oameni dispar într-o clipă,
Lipseşte o biată bucată de pâine,
Un nonsens e totul!

Nu e de ajuns să te naşti,
Pentru a spune că trăieşti,
În viaţă fiind tu poate eşti,
Un biet cadavru solitar!

poezie de Mircea Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mă întreba

tu nu mă întreba, tu ştii
că pe cărarea mea pustie
şi tot ce n-a mai fost să fie
doar tu la mine o să vii

am să te strig din agonii
pre nume care nu mai este
fior de tainică poveste
tu nu mai întreba, tu ştii

am să te duc printre stihii
pornit de unde nu se vine
şi tot ce n-am e pentru tine
tu nu mai întreba, tu ştii

tu nu mă întreba, tu ştii
ce-a fost, nicicând n-o să mai fie
nici clipă de melancolie
nici sentiment de veşnicii...

poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Noul An, cu elan

Aştept cu bucurie Noul An,
în care toate-aş vrea precum au fost
şi chiar de unii m-ar lua la rost,
mă-ndrept spre el cu noul meu elan,

Căci n-am găsit pe-aici nici ren, nici cal,
să-mi leg la sania cu care merg
(şi nu-s atât de tânăr ca s-alerg)
spre noul an ca după caşcaval.

Aş merge înainte, dar sunt rac,
şi mă tot uit ‘napoi spre vechiul an,
să văd de nu i-am pus cumva capac.

Oi fi eu vesel, dar aş vrea să fac
elanul ăsta să o ia taman,
şi drept, la cel mai lăudat... copac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brrrr.... Buna dimineaţa, dragii mei!
Eu zic că nimic nu mai este cum era... nici noi, nici vremurile dar nici vremea!
Totul e sucit acum... nu mai ştii cum să te îmbraci, nu mai ştii nici ce să faci!
Oamenii uşor se schimbă şi se simnt prea importanţi(unii), viaţa merge înainte însa oare încotro? Vă invit la cefeluţă, poate ne mai dezmorţim şi aşa ne vom da seama, încotro să o pornim...

Elena Bulancea în Personală (24 septembrie 2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniu la 65 de ani

nu te lăsa ucis de ceea ce iubeşti.
cu siguranţă roata se va întoarce,
undeva la bătrâneţe,
când tot ce ţi-a mai rămas sunt doar o cameră şi câteva pisici
care torc şi te împung cu creştetul capului atunci când se simt în siguranţă
lângă un boşorog care doarme toată ziua şi se îmbată regulat.

în adolescenţă mi-a plăcut să dorm, să mă îmbăt
şi, cel mai sinistru, să iubesc.
nu am ascuns niciodată ceea ce simt, doar rataţii fac asta.
dacă simţi că trebuie să iasă, las-o la voia ei.
mai bine aşa decât să trăieşti toată viaţa cu defectul ăsta.
nu poţi explica dragostea.

uneori ajungi să te plictiseşti.
şi când apare de nicăieri, nu ai ce să-i faci,
te fură cu totul.

atunci când vrei linişte,
te fură din nou.

când nu îţi mai doreşti nici măcar o femeie cu care să împarţi patul,
mesele,
prânzurile,
şi scenele romantice
care se sfârşesc întotdeauna
cu beţii cumplite,

apare din nou şi te jefuieşte.

pur şi simplu îţi pune pistolul la tâmplă
şi te trezeşti a doua zi dimineaţa gol puşcă cu o puştoaică de 20 de ani călare peste tine
într-un hotel de 5 stele
repetand într-una "băga-mi-aş, iar am dat-o în bară".

ajungi să repeţi aceeaşi poveste iar şi iar
până când nu vei mai fi in stare să agăţi nici măcar o nimfomană de 35 de ani.

. |

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!