Uliţile de căpetenie ale târgului au slujitorii lor: măturători care le piaptănă, stropitori care le spală, meşteri care le sulimenesc cu smoală şi asfalt.
Ea se slujeşte singură. Îşi toarnă apă de ploaie prin uluce; îşi potriveşte părul cu vrăbii; şi chipul ei firesc e.
Trufaşe de numele lor, celelalte uliţi au silit porţile caselor să li-l înveţe şi să li-l rostească statornic. Şi porţile, cu guri de tablă sau de lemn, îl au în toată clipa pe buze.
Ea a şoptit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au şters; poarta l-a uitat! Şi ea l-a uitat.
E o umilă şi neştiută uliţă de margine de târg.

Ionel Teodoreanu în Uliţa copilăriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iubim semenii pentru binele pe care li-l facem şi nu-i suferim pentru răul pe care li-l căşunăm.

citat celebru din Voltaire
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele dorurilor

În numele dorurilor
din care se naşte cristalul.
În numele verbelor masacrate
din care se iscă berzele.
În numele tainei bătrâne
care uneşte muntele
cu cetaceele-amurgului.
În numele gustului pentru dezgust
care veghează-n adâncul nevinovăţiei.
În numele infirmităţii noastre
care se dă drept slavă.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cunoaşte o fericire al cărui nume l-a cam uitat; numele ei e osteneală. Cel care-i ostenit după deplinătatea unei munci, la ceasul lămpilor, într-un fotoliu în care se întinde fiindcă nu mai poate, e fericit în trup, cu sufletul lăsat în voie ca o vâslă.

Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău e dulce şi încântător. Vine din Spania femeilor cu păr negru. Tu eşti din Zlataust. De unde l-ai furat? Nu, nu l-ai furat, e-al tău, cum aroma unui fruct e a lui. Numele tău e brun, cu obraji albi, ochi negrii şi buze roşii, ca şi tine. Numele tău e mlădios ca şi trupul tău, creanga mea de alun. Numele tău e tânăr ca şi tine, izvorul meu şi-al caprioarelor. Numele tău eşti tu; şi tu eşti pe buzele mele ca un cântec. Îl spun, şi-mi vine să plâng.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un act uitat

Mâna ei de toate-i face
De-ale gurii, spală, cară,
Doar cu ea se simte-n pace,
N-are rost să i-o mai ceară.

epigramă de Ionel Negruţ din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cei săraci cu duhul ies la porţile Paradisului, e pentru că înăuntru se toarnă asfalt.

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om are trei nume: numele de familie pe care l-a mostenit, numele propriu pe care i l-au dat parintii si renumele, pe care si-l face singur.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea

nu te-am uitat
m-am jucat exaltat
cu o altă femeie superbă dar nu te-am uitat
ochii ei s-au montat
definitiv în memoria mea (?!) dar nu te-am uitat
buzele ei speriate rosteau
mereu numele tău iar eu nu
te-am uitat –
nu
e cazul să plângi:
nu
te-am uitat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om are trei nume: numele de familie pe care l-a moştenit, numele propriu pe care i l-au dat părinţii şi renumele pe care şi-l face singur.

citat din Billy Graham
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Or, ce nu se vede este, în fond, partea cea mai importantă a vieţii noastre. Pentru că, oricât de importante ar fi lucrurile care se văd (corpurile noastre), valoarea văzutelor depinde de sensul pe care reuşesc să li-l transmită nevăzutele. Bunurile, care sunt vizibile, nu epuizează binele, care e invizibil. Iar el, binele, el singur, dă valoare bunurilor.

citat din Horia-Roman Patapievici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat că...

Amintirile din grinda veche
tânguitor gem.

Că-n braţul lumii tale
nopţi ard aprinse
că dor gândurile
şi simţurile răscolesc
galben de soare.

Că ape albastre sculptate
prin lacrimile irişilor tăi
cu toate culorile strigă
stai.

Am uitat că...
smaraldul arde negru
zdrobindu-mi inima.

Am uitat...
căminul nopţilor noastre
jăratec în nebunii.

Am uitat...
amintirile mele albastre
tavernă unde laviţa iubirii
stă cu licori care desfată.

Am uitat...
unde lumina cărărilor
de trecut m-au înghesuit
la poarta sărutului
de unde m-am ales cu un ciob
de buză răscolită.

Am uitat...
uliţa din buzunarului meu
prăfuit şi gol
reflectat în asfaltul lucitor
... de acasă.

Am uitat că...
sunt ca o carte deschisă
spre trecut unde am rămas
în memoria bunicii
fără să ştiu că mai exist
că sunt cărare în prag de casă.

M-am uitat în...
masa de lemn şi-n piatra naturală
în râu... apă de izvor... căruţă... cal
munte deal şi vatră cu jăratec.

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu văd

Văd mâna care mă călăuzeşte.
Numele ei este datorie.
Văd inima care mă hrăneşte.
Numele ei este puritate.
Văd sufletul care mă eliberează.
Numele lui este frumuseţe.
Îl văd pe Dumnezeu, care mă stăpâneşte.
Numele Lui este Necesitate.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş de var

Oraş de var cu uliţi strâmte
Oraş cu suliţele frânte
Oraş în care-ndoi spinarea
Şi-n care urlă disperarea

Această cântăreaţă care
Ridicase noaptea în picioare
Cucerise marile oraşe
Şi peste tot lăsa răvaşe;

În cea din urmă încăpere
Lipsit de orice mângâiere
Suna bătrânul orologiu
A consolare şi elogiu,

Un vis uitat în crisalidă
E cea din urmă atlantidă
Revendicată de aezi
Şi cronicari fără dovezi

Şi întrebările firesc
În care nu mă regăsesc;
Oraş de var cu uliţi strâmte
Şi turlele-n abis răsfrânte

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Porţile Nopţii

Am ajuns? Mi-s tălpile sânge
De-atâta pustie de cale,
Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?

poezie celebră de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Felicia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată un alt exemplu de lapsus: O doamnă cere medicului ei informaţii cu privire la o altă doamnă pe care ei doi o cunosc, numind-o cu numele ei de fată. Cât despre numele pe care aceasta îl poartă după căsătorie, l-a uitat cu desăvârşire. Întrebată în legătură cu acest fapt, ea declară că este foarte nemulţumită de căsătoria prietenei sale şi că nu-l poate suferi pe soţul acesteia.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele fiului

O singură dată, fiule, numai
o singură dată ai fost printre noi
dar prin singura ta viaţă ne-ai învăţat
cât de sterilă ne-ar fi existenţa
fără căutarea locului în care
singurătatea e sfântă în eu.

O singură dată, fiule, numai
o singură dată ai fost printre noi
dar prin singura ta viaţă ne-ai învăţat
să iubim iubirea mult, într-atât de mult
încât să o uităm crezând-o doar
felul cel mai firesc de-a fi al lui eu.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar la poarta casei tale veghează dragostea - şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpâna unei case îşi întâmpină invitatul cu cuvintele: "Cum?! Aşadar astăzi trebuia să veniţi? Am uitat cu desăvârşire că v-am invitat pentru astăzi." Sau un tânăr obligat să mărturisească fetei pe care o iubeşte că a uitat să vină la ultima întâlnire fixată: decât să facă asemenea mărturie, el va născoci obstacolele cele mai neverosimile care, după ce l-au împiedicat să fie punctual, l-au pus şi în imposibilitatea de a-i da de ştire.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purificare

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe
trebuie să dispară mirosul de gunoaie
nimeni vreodată ploaia s-o disturbe.

pe uliţa indiferenţei au apărut noroaie
în focuri de poveste ard huile şi turbe
mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.

în calendarul vieţii mai întorc o foaie
drumurile fericirii în zigzag şi curbe
le străbat năucă prin vise o droaie
care nu ar vrea norii să-i conturbe.

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie
care spală frenetic străzile din urbe.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre împroprietărire

O veste pe care am prins-o din vânt
De mâine ţăranii primi-vor pământ
Iar celora care nu fi-vor acasă
Grămadă în poartă se zice li-l lasă!

epigramă de Gheorghe Gurău (1990)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!