Omul cunoaște o fericire al cărui nume l-a cam uitat; numele ei e osteneală. Cel care-i ostenit după deplinătatea unei munci, la ceasul lămpilor, într-un fotoliu în care se întinde fiindcă nu mai poate, e fericit în trup, cu sufletul lăsat în voie ca o vâslă.
Ionel Teodoreanu în Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.