Sfârșit de iarnă
Sfârșitul iernii, cu zăpezi rebele,
rămase lângă codrul desfrunzit,
s-a răzvrătit în gândurile mele
cu vechi probleme despre infinit,
se-ntorc acum, cu ecuații grele,
dintr-un trecut rămas nedeslușit.
Să le accept pe toate, împreună,
ar mai putea să-mi fie de folos?
le simt cum răzvrătite se adună
și-n suflet se așază tot pe dos,
când zorile, la margine de lună,
se rup din geana unui nor pufos.
Las gândurile toate risipite,
chiar dincolo de minus infinit,
prin galaxii în cosmos adormite
la margine de timp încremenit,
de-a lungul nevăzutelor ispite
de care mă despart reconvertit.
Rămâi nedumerită-n urma mea
cu vechi închipuiri ce te rețin
pe marginile unui fals destin
uitat în colțul unui ciob de stea.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.