Trec prin oglinzi

de apă caldă scăpată
în drum spre robinet
de la alt robinet
şi se vede oraşul în ruină
părăsit de lumea nebună
mă prinzi de gamba piciorului
în veşnice dureri de fericire
saltul mi-l curmă spre stele
cerul devine nisipos
şi totul vuieşte fără ritm
oglinzile se sparg una
câte una pe rând

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

drum spre Voroneţ -
ploaia caldă de vară
trece prin oraş

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Întins pe spate,
Cu ochii aţintiţi spre cer,
Atâtea gânduri şi dureri!
Când totul devine efemer,
Omul modern devine putred.
Vine artistul anonim
Şi pune câte o fereastră în suflet!

poezie de Aurel Rapa (5 martie 2018)
Adăugat de Ina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ea umblăm fără odihnă

pe dealuri cu schelete uriaşe
care-şi scot degetele prin fumul
albastru de capul lor o fac
cerul se înverzeşte şi nimeni
nu vede universul cum se strânge
sub zodii aliniate planetele
aşteptă cititorul de oase ascunse
călătorim rupţi de timp prin ceas
târziu pentru pământ la pas mergem
adunând gând cu gând într-un volum
prinzi din zbor o stea ce stă să cadă
o compătimeşti şi sus ai vrea s-o urci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Pornit-au inimi singuratici
De tineri şi fecioare,
Să dea de urma fericirii,
În lumea asta mare.

Şi fiecare se pierduse
Pe-un drum deosebit,
Deşi spre fericire nu e
Decât un drum menit.

Şi singuraticile inimi
În lunga rătăcire.
Pierit-au multe... şi nici una
N-a dat de fericire.

Din stolu-ntreg doar două inimi
În goana lor nebună,
Au întâlnit-o, — dar acelea
Merseseră-mpreună.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în culori

din cunoaştere derivă adâncimea iubirii
mă pune în relaţie cu cerul absolut
realitatea devine resortul împlinirii
pasiuni constructive în ritm revolut.

viaţa fără iubire nu are valoare
nu vreau să mă abandonez trăirii supreme
în sufletul meu adăpostesc un soare
iluminează lumea mea de poeme.

pot îmbrăca lumea cu un vis de reflexe
din mine pleacă raze spre nemărginit
trăiesc realizări în culori complexe
fericiri de azur lansez spre infinit.

suavă în portocaliu nostalgică în violet
magice armonii le transpun într-un sonet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Don Juan la vârsta treia

Mi-i sexul mort, dar nu regret:
În casa-mi rece, fără scaldă,
E unicul meu robinet
Din care curge apă… caldă!

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau şoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Şi ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălţat.
Viaţa-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o şoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nţeleşi deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanţ pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri şi secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranţe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.

Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieţii mele,
Nici o lacrimă nu am.

Toate-s dor, dureri sau şoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinţi şi stele,
O durere, un blestem,
Şoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.

Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorţire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieţii,
Către cer se-nalţă-n fugă.

Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului şuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Şi de-odată s-au sfârşit
Timpul şi povestea noastră.

Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălţăm,
Fiinţe dragi şi vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheaţă...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viaţă,
Numai noi am mai venit.

Şi ne zbatem în noroi...
Într-o viaţă trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi uraţi de noapte bună!

Şi ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau şoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem cu toţii

spre gloria care ne aşteaptă
cu gura căscată de uimire
scriem ceva fără importanţă
şi umplem cărţile cu bezna
scoasă din creierele atrofiate
suntem hipnotizaţi urmărind
succesul netrebnic trecut
prin solzi de aur şi gazele de fum
înaintăm spre morminte
aureolaţi de mii de premii
avem un ritm vioi
trei cărţi scrise anual

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre stele

(celui care a fost Gheorghe Pospai)

Deci ai plecat...
Ţi-ai luat rămas bun in linişte
Şi ai trecut în veşnicie
Fără păreri de rău, fără lacrimi.
Dar o ultimă întrebare:
N-ai auzit strigătul zorilor,
Al frunzelor de nuc,
Al primăverii
Care dă in clocot,
Al florilor pline de viaţă?
Nu... nu vreau să-ţi tulbur liniştea.
Drum lin spre stele.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aloo! Regia de apă?

La robinet apa-i murdară,
Regie dragă, mă scuzaţi
Că intervin a nu ştiu câta oară;
Veniţi vă rog şi mi-o spălaţi.

epigramă de Vasile Iuşan din La români iară şi iară, apar vânzători de ţară (2012)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu alte cuvinte

la robinet
curge ură
(inflaţia de vorbe
deflaţia semnificatului)
respirăm aerul interior
ca şi cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfeţe presetate)

şi vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual şi chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăşi uns cu alte cuvinte
funcţionează
de data asta curge
patriotismul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc spre cer

o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură ţărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, păşim pieziş, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai ţipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer şi plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătit de-o tainică

întâlnire în drum spre zare
colbul se ridică când valul
se amestecă-n soare
la tine mă gândesc

oricât de departe ai fi
eşti aproape de mine
stele de dorinţă vor arde
ascult timpul şopotind

cu tine mă voi întâlni
noapte de noapte bună
de pândă şi seducţie
la umbra şoaptelor

totul se mişcă în acele locuri
vântul ba se ascunde
ba se vede grăbit
luna se preface-n sferă

păşesc de-o taină în umbra
unui nor stăpânit de simţire
învăluit de aerul altei lumi
stăpânite de demonii frunzei căzute

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am locuit apoi ani mulţi şi buni în oraşul Constanţa. Aproape fiecare zi, la un ceas al ei, mă purta spre port, spre dig şi far, spre mare, ca spre un minunat oficiu... cerul căpăta o ceaţă violetă de o nuanţă unică, vapoarele calme, sigure pe destinul lor, intrau şi ieşeau din radă.

Hortensia Papadat-Bengescu în ziarul România liberă (4 mai 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatros plăpând

Din cerul cel albastru a coborât spre mine
Un albatros cu aripi ca razele divine,
Părea să aibă-o ţintă, un nevăzut catarg,
Dar a căzut deodată, în valuri ce se sparg.

A fost cândva o stea, un albatros plăpând,
Ce m-a lăsat cu visul neliniştit în gând,
Plutind spre cer, s-a ridicat spre soare,
Cu zborul ei, fără asemănare!

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul de smarald

Va multumesc din suftet frumos
Astăzi marea va salută caldă bună
Prieteni ai sufletului subscriu duios
In numar mare suntem împreună

Si lumea sufletului toată este bună
Ma îmbrac acum de mare sarbatoare
Imi cumpăr rochie lungă din lună
Pantofi lucitori din stele în picioare

Si inima îmi bate ritmul ca o nebună
Iubitul meu lipseste dar va veni o zi
O muzică de iubire la ureche imi sună
Te astept sa vii in fiecare clipa din zi

Un soare blând pe cerul de smarald
Aruncă spre mine o priviret uşoară
Săgeţi lucesc cu fire lungi de cobalt
Obrazu-mi sărută să-l vizitez deseară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematică (!?)

adun gânduri la zâmbete
adun şi scad colesterolul
mă înfior ce-mi plac radicalii
numai în matematică (!?)
graficul funcţiei tinde spre zero
făuritor de nulităţi de toate tipurile
un u plus un u fac întotdeauna doi
mai scad un sentiment
incitator exponenţial dacă scrii
cu aripi o ecuaţie şi-un poem
cu tâlc balanţa se-nclină
încep să scad îmbrăţişările
un zâmbet umblă pe drum în drum
spre grafic adun norii
e matematică sau tram
vai (!?) fără cai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

un enoriaş
în drum spre biserică
serveşte ţuică

senryu de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară toridă –
o vrabie bea apă
de la robinet

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară toridă –
o vrabie bea apă
de la robinet

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!