Oda saraciei

Cand m-am nascut
te-ai luat dupa mine
si ma priveai,
saracie
printre sipcile putrede,
in iarna profunda.
Apoi
tot ochii tai erau cei
ce ma priveau printre grinzi.
Noaptea,
stresinile
repetau
numele si prenumele tau
sau, cateodata,
solnita sparta,
camasa rupta,
ghetele ranjite mi te-aminteau.
Stateai acolo,
la panda,
cu dinti tai viermanosi,
cu ochii de mlastina,
cu limba ta lesioasa
care taie haina si lemnul,
oasele, sangele.
Stateai acolo,
de cand ma nascusem,
ma cautai, ma urmareai
pe unde mergeam.

Cand inchiriai
o camaruta la mahala
te gaseam sezand pe un scaun;
ma asteptai;
cand, adolescent,
intr-un hotel mohorat,
nu intalneam mireasma
despuiatului trandafir,
ci numai suierul rece al gurii tale.
M-ai urmarit,
saracie,
in cazarmi si spitale,
in razboi si pace.
Pe cand zaceam, cineva
batu la usa.
Nu era doctorul.
Intra iar saracia.
Te-am vazut scotandu-mi
mobila in strada: oamenii o tranteau ca pe niste pietroaie.
Tu, cu o dragoste fioaroasa,
dintr-un maldar de boarfe,
in mijlocul strazii si-al ploii,
iti faceai, un tron harbuit si privind spre calici
culegeai de pe jos,
cea din urma strachina a mea,
facandu-ti din ea diadema.

Acum, saracie,
eu sunt urmaritorul.
Necrutatoare ai fost,
necrutator sunt si eu.
Langa fiecare sarac ma vei gasi cantand;
sub fiecare cearsaf de oribil spital
vei afla cantecul meu.
Te urmaresc, saracie,
te pazesc, te impresur,
te tintesc, te-nchid, ghearele ti le retez,
iti frang,
dinti pe care-i mai ai.
Sunt pretutindeni: pe ocean cu pescarii,
in mina, oamenii cand isi sterg de pe frunte naduseala cea neagra
dau de poeziile mele.
In fiece zi o-nsotesc pe textilista.
Mainile mi s-au albit impartind painea in brutarii.
Saracie, pe oriunde umbli, dai de cantecul meu
care canta, de viata mea
care traieste, de sangele meu
care lupta.
Voi infrange ofilitele-ti flamuri oriunde le-ai inalta.

Alti poeti, odinioara,
sfanta ti-au zis, au adorat mantia ta,
cu fum s-au hranit si-au disparut
Eu te desfid,
cu versuri aspre te lovesc in fata,
te imbarc, te izgonesc de la noi.
Eu, impreuna cu alti,
cu alti, multi alti,
te-am surghiuni de pe pamant,
intr-o temnita de pe luna,
ca de acolo, patrunsa de frig,
sa privesti, cu un singur ochi,
painea si strugurii
ce-or sa acopere pamantul de maine.

poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de Andra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Franturi de ape

mai ploua din cand
in cand
iar stropii ploii
coboara
cadentand secundele
inseland timpul,
vulgari
pacatosi
plini de noi

cand ploua
lumea se sparge
in bucati
diforme
cautandu-se
intre ele

cand ploua
stelele nu mai palpaie
felinarele cerului

pic pic
tradeaza inima
nu mai bate
pentru tine
e una cu ploaia

ce perdea ti-au
asternut ochii
nici macar
pe tine
nu te mai vezi

cand ploua
totul se scurge
chiar si pacatul

clipeste
printre picurii
genelor tale
n-au trecut
inca
atatea brazde
pe obrajii tai
cat sa te acopere

traieste
chiar si viata
ta
s-a scurs un
pic
pic pic
se va intoarce...

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Vara asta o petrecem impreuna
Cantand melodii sub clar de luna
Traind clipe de neuitat
La care si altii inaintea noastra au sperat

Te priveam pe malul marii, seara de seara
Amintindu-mi cum a fost intaia oara
Nu te stiam, ne priveam intamplator
Cand treceam pe langa tine, eram un simplu calator

Dar totul s-a schimbat cand am vorbit prima data
Cu fiecare cuvant, cu fiecare soapta
Simteam ca ai cucerit o parte din mine
Ceva se aprindea cand ma gandeam la tine

M-ai luat de mana si mi-ai spus
Ca orice intrebare are un raspuns
Ca orice persoana are o soarta
Iar eu iti sunt tie cea predestinata

poezie de Delia Andreea Varaticeanu (17 iulie 14)
Adăugat de Delia Andreea Varaticeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Noaptea

Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.

Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!

Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!

Numai noaptea, cand e luna plina
Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,

Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se zbate

mi se zbate
sangele in vene
danseaza navalnic cand
te apropii de mine
inima se loveste de
peretii pieptului si
tipa
speriata terifiata ingrozita
atunci cand ochii tai
isi infing privirea in mine
si sapa in adanc
pana cand pasari albe isi
iau zborul
spre zarea in care soarele
se revarsa rosiatic
mi se zbate sangele
in vene
de atata timiditate ma narui
ca un castel de nisip
spulberat de vant.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microb frumos

Ai intrat in inspiratia mea de astazi
Ca un microb frumos,
Si sunt fericit
Fiindca imi place aerul tandru
Din jurul tau.
Acum imi vei circula nestingherita
In Univers,
Si in fiecare zi imi vei trimite cate o stare sufleteasca
In loc de scrisoare.
Cred ca uneori voi fi trist
Ca un elefant omorat de un fluture,
Si te-as da afara
Dar nu voi sti unde sa te gasesc:
Tu imi vei fi cand intr-o mana,
Cand intr-un ochi, ori pe frunte,
Cand intr-un gand.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare ta...

Sufletul meu devenea ruine
Atunci cand tu te indepartai
Priveam cum pleci de langa mine
Si in urma nu te m-ai uitai

Cand ai disparut din a mea raza
Un frig cumplit m-a cuprins
Era sufletul rapus
Si de dragoste invins

Lacrimile cadeau zdrobite
Pe asfaltul cenusiu
As fi vrut sa tip sa urlu
Sa dispar sa nu mai fiu

Inima-mi zacea-n tacere
Pusesei capat fericirii
In seara cand ne-am despartit
S-au scuturat toti trandafirii....

poezie de Marian Alexandru Bercuci (25 august 2013)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist cantec de dragoste

Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar, candva.
Numai iarba stie gustul pamantului.
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar,
de inima mea, cand o paraseste.
Aerul e-nalt, tu esti inalta,
tristetea mea e inalta.
Vine o vreme cand mor caii.
Vine o vreme cand se invechesc masinile.
Vine o vreme cand ploua rece
si toate femeile poarta capul tau
si rochiile tale.
Vine si o pasare mare, alba.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniste

Liniste...
Liniste...
peste tot numai liniste...

Mi-e atat de bine aici langa liniste,
langa cerul adus, incovoiat ca un ram
peste inima mea, cand inima n-am,
peste cantecul meu, cand cantece n-am,
peste dragostea mea, cand dragoste n-am,
la marginea lumii, cand lume nu am...

poezie de Dominic Stanca
Adăugat de avallon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea cu gura

Ea se arata ca un inghet
miscator al durerii.
Un sus spre sus incolacit,
rupand in tacere dantura serii.

De dupa negru, deschide
absente absorbitoare
taiate in cruce, de-o gura
cu fildesi, si vorbitoare.

Se trage din osul de idol cioplit
al respirarii, pe cand adorm
spre alunecarea intr-una de cer,
peste sternul enorm.

Lam-lem, lam-lem
al respirarii pe cand adorm.
Lam-lem, lam-lem
al respirarii pe cand adorm.

Ea are gura-n calcaie.
Ea se hraneste mergand
pe muchia unde materia
se schimba in gand.

Ea vine spre mine, lam-lem.
O aud urcand pe scari,
In sus spre sus, lasand in urma
nimic si nimeni si neintamplari.

Ma calca pe fata;
ne amestecam limbile intr-un sarut
frant. Eu sunt mancarea
unei fiinte.

Sunt devorat. Ultimele
le aud sfaramandu-i-se-n dinti
cuvintele mele,
ca niste oase ale fostilor parinti.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sa pot....

Sunt momente in care as vrea cu ardoare sa trec peste
Scriind aceste randuri sperand sa nu-mi mai pesse
Luptand ca sa-mi gasesc un nou inceput in viata
Sa-mi spun bine-ai venit, cand o sa fiu de fata

Si cred,e complicat sa cred ca voi fi tare
Dar eu nu am uitat cum este sa lupt...si doare
Eu n-o sa ma mai caut decat in alinare...
Si-o sa lovesc cu forta acolo unde doare

Dar cum sa pot eu sa ranesc pe cineva?
Cand toate-aceste lucruri nu sunt in firea mea
Si cum sa pot eu sa spun ca va urasc?
Cand mie mult imi place sa spun c-o sa iubesc

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeste-mi

Vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte...
Caci eu te ascult in pamant si in nori,
in flamura neagra ce-ti falfaie-n minte
si-n tremurul dulce de patimi din zori...

Te-ascult cum zambesti cand pamantul ma cheama,
cand ma-mbratiseaza si geme de dor,
te-ascult cum te-nalti cand pe cer se destrama
pufosi dinozauri, raniti de-al tau zbor...

Cand glasul ti-l lepezi aducerii-aminte,
si canti printre ganduri, mai greu si mai mult,
vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte.
Eu sunt pretutindeni, si stiu sa te-ascult...

poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce?
De ce ma musti tu viata
De pe pamant?
Pentru ca apoi sa ma scuipi
Inapoi
Intr-un regret de salcii…
De ce nu sunt decat
un reflex
al lacrimilor care intr-un tarziu
vor intalni pamantul
odata cu mine?
De ce nu-mi recunosc pasii
Salbatici
Atunci cand ma intorc in mine
De o revolta dureroasa
A propriilor ganduri?
De ce doar tu ramai
Copila
Iar eu imi propun
Schimbari de ritm
Nepotrivite?
De ce sa fiu palpabil
Ca minciuna
Cand ma innec de adevaruri
Atat de biblice
Si stramte?
De ce ma scuipi tu viata
Pe pamant
Pentru ca maine sa ma musti
In miezul zilei
Inapoi?
De ce?

poezie de Adrian Roditis
Adăugat de Serbana Isariovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o vreme...

A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.

A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.

A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.

A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.

Dar va fi o vreme si pentru noi,
Cand amintirile vor deveni strigoi,
Iar prezentul, iubirea mea, ni se va parea firesc.
Atat timp cat nu vei uita, ca eu
TE IUBESC!

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamica

Te-am cunoscut cand erai mica,
Si n-am crezut ca ai sa-mi fii,
La baietel asa mamica,
Si poate si la alti copiii...

Asa te simt eu de puternic,
Prezenta chiar, desi nu esti,
Si ma consider un nemernic
Ca azi copilul nu ti-l cresti.

Tu lupti acolo pentru el,
Eu lupt aici dar e.. degeaba,
C-asa-i romanul.. mititel,
Si nu-ntelege cum sta treaba.

In tara-i sunt doar cu prezenta,
Ma lupt dar nu stiu pentru ce,
Copilul meu are de toate,
Dar mama lui departe e...

Si astea? sa-i facem o casa,
Eu ma intreb dar pentru ce?
Cand ma priveste parca-mi spune
"Mamica noastra unde e?"

Si parca vad cum casa-i gata,
Si cum in tara merge prost,
El va ramane doar cu tata,
Tu vei pleca unde-ai mai fost...

Ca doar degeaba strigam"hotii!",
Stim drumul tarii unde duce,
Si vom pleca candva cu totii
Lasand o patrie sub cruce...

De asta-ti multumesc iubire,
C-asa un sacrificiu faci,
Si cu speranta de mai bine,
In timpuri triste te impaci.

Nu stiu daca as fi in stare,
Cu mine -as duce un razboi,
Ori sa visez la bunastare,
Ori sa ma-ntorc sa fiu cu voi.

Si daca Dumnezeu exista,
Azi eu in El vreau sa-mi inchid
Speranta ca va fi mai bine,
Si usa casei sa-mi deschid...

Sa te -asteptam in prag... acasa,
Caci tare mult ne-ai mai lipsit,
S-auzi si-o voce mai retrasa:
"-Mamico bine ai venit! "

Te-am cunoscut cand erai mica,
Si n-am crezut ca ai sa-mi fii,
La baietel asa mamica,
Si poate si la alti copiii...
Mai stii...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primat estetic

Acum daca tu esti departe
cu mine-i parerea de rau
dar ea este arta-ntre arte
in numele numelui tau.

Si iata-ntre noi sunt hotare,
sunt vamesi si sunt graniceri,
se naste, se plange, se moare,
se cauta ziua de ieri.

Dar buzele mele ingheata,
de ras este numele meu
ca viata mea parca nu-i viata
cand suna frumos tot ce-i greu.

Acum, cand te plang de departe,
un vers cara-ntregul meu plans,
si iata-ne iar printre arte
cand viata era de ajuns.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenta...

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te adun din crang cu dorul

Risipita si tacuta,
Te adun din crang cu dorul,
Slab mi-e sufletul si ochiul,
Ca nu te-am vazut o vreme.
Pe sub pomii ce-mi zambesc,
Eu ating frunze cu gene,
Si cu maini frang ram uscat,
Sa nu simt a mea durere.
Glasuri mici de pasarele,
Canta tare si mi-astupa,
Plansul ce-mi rasuna-n codru,
Dintr-un dor ce creste-n mine.
Murmur lung de ape line,
Urca si coboara-n mine,
Vin cu soapte si suspine,
Ce-mi sugruma inima.
Musc marunt cu dinti din buze,
Sa-mi simt sangele cum curge,
Sa nu pot striga la tine,
Chiar de muta-am sa raman.
Stau cu pleoape reci deschise,
Astept luna sa rasara,
Sa-i crestez cu iris fata,
Sa nu am lumina noaptea.
Sa nu vad nimic din timpul,
Cand te-am adunat cu gandul,
Si te-am strans cu nod in suflet,
De nu pot sa te dezleg.

poezie de Adelina Cojocaru din Gânduri dintre anotimpuri (20 octombrie 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

ANCESTRAL?...

*
Ea te-a iubit...
A fost un vis?
Voi doi, aparitii
Ancestrale şi atemporale!
Nu, n-aţi fost vis,
Ati fost reali.
*
Ea te-a iubit...
I-ai fost iubirea iubita,
Iubirea dorita,
Iubirea coplexa,
Iubirea completa,
Absoluta, adorata,
Adevarata si cantata...
*
Ea te-a iubit... te-a iubit
Cand te alintai,
Cand o minteai
Cand radeai si citeai
Cand scriai si oftai
Cand visai, cand "vroiai",
Cand veneai,
Cand plecai si taceai
*
Ea te-a iubit...
Subit, a disparut.
Ca a pierdut
Ce-a pretuit,
Şi un trecut
Cum a stiut
Şi-ai vrut.

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!