Eu setea-mi sting, cum din fântână
Se-adapă orice muritor,
Sperând pe buze să-ţi rămână
Sărutul meu, nemuritor...

catren de Mihaela Banu (14 septembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, ce cristalin ţi-e glasul,
Când tu, să-ţi cad la piept, mă chemi pe nume.
Chiar dacă-ţi pare şovăielnic pasul,
Sunt cel mai vesel muritor din lume...

catren de Mihaela Banu (12 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochiul apei din fântână,
Sunt toate stelele din cer.
Dar de cutez să-ntind o mână,
În clipa următoare pier.

catren de Mihaela Banu (19 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă deschid ...

Eu mă deschid sub tandra ta privire,
Ca fragedul boboc ce a-nflorit,
Sperând că merge către nemurire,
Sub blânda rază care l-a trezit.

Eu mă deschid sub şoapte de iubire.
De pe-ale tale buze sorb nectar,
Ce-mi va rămâne viu în amintire,
Ştiind că nu trăit-am în zadar.

Eu mă deschid sub un sărut molatec,
Ce mă-nfioară, doru-mi răvăşind.
Simţirile-mi se-nvolbură sălbatec.
Eu, fără tine, nu trăiesc iubind...

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu ...

Aş vrea să fiu copila ce se miră,
Sau tânăra sfidând strâmte tipare,
Femeia ce spera privind în zare;
Dar toate peste anii mei săriră.

Aş căuta uitata mea candoare,
Pierdută-n clipe ce mă răvăşiră
Şi printre vise ce cu ea muriră,
Să 'nalţ din ea iubirii, noi altare.

Mă doare pieptul, rana vie mi-este.
Aş da orice s-o iau de la-nceput,
Să simt beţia drumului spre creste,

Să-ţi gust sărutul tau neînceput,
Adulmecând miresmele-ţi celeste,
Desăvârşind iubirea-n aşternut.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde eşti?!

Pe unde eşti când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde eşti când ceru-i plin de stele,
Când ţi-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde eşti în nopţi cu lună plină,
Când mă îmbrăţişai ca o glicină?!
Pe unde eşti când rupt de oboseală,
Mi-aş pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde eşti când mor de dor şi jale
Şi leac mi-ar fi să-ţi strâng coapsele tale?!
Pe unde eşti când gândul mi-e la tine
Şi-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde eşti când sufletul mi-e frânt
Şi-alerg ca un nebun şi mă frământ?!
Pe unde eşti când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde eşti, c-aş bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde eşti când viaţa mea-i o luptă
Şi timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din fumătoare pasivă

Sătulă de fumat pasiv,
Aprind trabuc după trabuc,
Sperând s-ajung culminativ,
În Guinness Book...

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca lumânarea ardem cât trăim,
Ori ca ţigara ce-a rămas chiştoc.
Şi azi, când mor, sărutul tău de foc,
Mi-arată că ne naştem să iubim.

catren de Mihaela Banu (11 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Defect din naştere

Borfaşii iama-ţi dau prin pungă
Şi-arar o fac mergând pe burtă.
Din naştere au mâna lungă,
Sperând să ai vederea scurtă.

epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare-i pe întinsul mării,
Fior pe somnoroase pleoape,
Acord suav pe line clape,
Sărutul dulce-al deşteptării.

catren de Mihaela Banu (21 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de noi

Mi-e dor de noi, atât de dor,
Mi-e dor să mai visăm în doi.
Sub grea povară mă-ncovoi,
M-apasă doru-ţi călător.

Tot frigul ce-l purtăm în noi
E-atât de crunt răvăşitor,
C-aud cum simţurile-mi mor
Sfârşind cu lacrima-n noroi.

Cât de departe eşti nu ştiu,
Dar nu-ncetez să te aştept,
Sperând s-ajungi într-un tarziu.

Cred că nimic n-ar fi mai drept,
Înger să-mi fi, demon să-ţi fiu,
Când m-oi culca la al tău piept.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

Sărutul tău miroase-a rouă netulburată de înfrângeri...
Tu mângâi iarba, chiar când sângeri, în asfinţit de Lună Nouă...

Sărutul tău miroase-a struguri crescuţi din lacrimile viţei,
născut e-n arderea durerii din răsăritul nefiinţei.

Sărutul tău stigmatizează cu neatingeri voluptatea
ce-n zvârcoliri de renunţare adoarme-n zorii ce sting noaptea.

Sărutul tău e o poveste spusă de-o aripă de înger...
De gustul lui, sorbit în tihnă, m-oi lecui, după ce sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un om aparte-
ca-n orice familie
şi-o oaie neagră

senryu de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi scriu mici slove-n carnea mută ... Schaltinienă de dragoste

Sub cerul nopţii înstelate ne sărutăm ca doi nebuni;
E-un fel de dulce răzbunare pe timpul ce s-a scurs în van,
Cel care deopotrivă fost-a şi bun prieten şi duşman,
Dorindu-ne să treacă-n fugă, cu ale iernii legiuni...

În toamna stoarsă de-a ei vlagă, în recea noapte de brumar,
Săruturi să se spargă-n pieptu-ţi, în valuri de efuziuni,
Sperând ca până-n primavară, ca-ntr-un sentimental bazar,

Să le expui fără-a le vinde, să-mi vadă dorul ce mocnea,
Ce rătăcit-a iarna-ntreagă, deşi la gura ta râvnea

Să-ţi scriu mici slove-n carnea mută, ca cel mai iscusit zeţar.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor excursionişti

Ajungând la o fântână,
Scot o ciutură de apă,
Bagă un picior şi-o mână,
Apoi beau... pardon, se-adapă!

epigramă de Corneliu Vasile din Epigrame şi alte versuri umoristice (septembrie 1996)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în Sânul lui Avraam

Te-am zărit la mine-n poartă şi tiptil m-am furişat,
Spre izvorul dintre dealuri, paşii repezi ne-au purtat.

Să bei dintr-a mele palme, mâinile le fac căuş;
Tu sorbeai o picătură, aruncând priviri, ghiduş...

Eu de pe-ale tale buze, setea mi-o astâmpăram.
Ne era atât de bine, ca în Sânul lui Avraam.

Tu, sărutul ce ţi-l dasem, vrei să mi-l înapoiezi,
Câte unul de petala florilor de prin livezi...

Nu pricep cum, până-n seară, de săruturi îmbătaţi,
Se scursese-o zi întreagă şi-am rămas tot însetaţi?!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A curs un veac

A curs un veac de când un cronicar,
A încrustat isprăvi cu-a lui cerneală,
Şi le-a ascuns în cazna vesperală,
Sperând să le găsească-un muritor.

Stă surghiunit într-un ungher de pod,
Scriind doar la lumina din lucarnă,
Ca adevarul de minciuni să-l cearnă
Scăpându-l de al vremii eşafod.

Cât scârtâie peniţa pe-albe foi,
Păianjenul îi ţine companie
Şi-o bufniţă ce stă pe veresie,
Într-o firidă-n grinda dinapoi.

Răzbesc timid lumini de felinar,
În noaptea zvârcolindu-se-n tenebre
Şi orele, trosnind ca vechi vertebre,
Măsoară viaţa unui cărturar.

Mai lesne zorii de-ar vedea suind
Aşterne fapte peste goale pagini,
Stârnind, printre cuvinte, noi imagini,
Trecutul şi prezentul scormonind.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prima oară ...

Când prima oară am sorbit sărutul,
De pe-ale tale buze dulci ca mierea,
Mi-ai fost izvorul meu şi învierea
Şi seva vieţii ce trezeşte lutul.

Din cupa fericirii-am prins puterea.
Lăsând în urma mea, uitat, trecutul,
Mi-a luminat sărutu-ţi azimutul,
Redeşteptând în sufletul meu vrerea.

Aripi mi-ai dat, beţia mi-e profundă...
În piscul 'nalt ne-nlănţuie iubirea.
Simţiri tresar şi trupul mi-l inundă.

În praf de stele se preschimbă firea.
Din timp am smuls de nesperat secundă
Şi-atins-am ca din treacăt nemurirea.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tot ce a simţit, prin tot ce a gândit – omul – se vrea prelungit în infinit. Deşi cele ce se petrec în jurul lui îi dau motiv să creadă că totul e trecător şi el însuşi e muritor, el doreşte, cu înfocare, parcă, să ştie că poate fi nemuritor. Nemuritor în ordinea morală prin "Umanitatea gândurilor şi faptelor lui", nemuritor în ordinea fiziologică prin mugurii odrăsliţi din corpul lui, prin copiii lui, prin fericirea şi mulţumirea sufletească pe care prin acţiunile lui o realizează în sufletul celor din jurul lui.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere şi ofertă de Crăciun

Zise el cu glas calin:
"Să-ţi iau brad, sau vrei molid?!"
"Eşti un soţ cam insipid;
Vreau un card cu tot cu... Pin!"

epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între chirurgi

Critici tot ce fac, degrabă;
Ţii morţiş să mă insulţi...
Bine-ar fi să-ţi vezi de treabă,
C-am de gând să-ngrop pe mulţi.

epigramă de Mihaela Banu (31 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!