
Eu mă deschid ...
Eu mă deschid sub tandra ta privire,
Ca fragedul boboc ce a-nflorit,
Sperând că merge către nemurire,
Sub blânda rază care l-a trezit.
Eu mă deschid sub șoapte de iubire.
De pe-ale tale buze sorb nectar,
Ce-mi va rămâne viu în amintire,
Știind că nu trăit-am în zadar.
Eu mă deschid sub un sărut molatec,
Ce mă-nfioară, doru-mi răvășind.
Simțirile-mi se-nvolbură sălbatec.
Eu, fără tine, nu trăiesc iubind...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cum ai făcut?!
Cum ai făcut s-aprinzi iubirea-n mine,
Când nu speram ca cineva s-o facă,
În pieptul meu de tristă Andromacă,
Peste cenușa vechilor ruine?!
Cum m-ai făcut să mă deschid ca floarea,
Când veșted era rodul meu de-o vreme
Și sta strivit sub trainice blesteme,
Sperând să îl învii cu sărutarea?!
Cum ai făcut din mine poezie,
Când eram noapte fără stele, lună,
Cu visele-mi pierdute în furtună,
Și-al lor ecou ce-mi spunea că nu-s vie?!
Cum ai făcut de sufletul nu-mi plânge
Când plâns-a-n van pân' la epuizare,
Iar azi, la fiecare deșteptare,
Îmi fierbe-n vene al iubirii sânge?!
Cum ai făcut ca zilele-mi povară,
Să piară pe pustiile tristeții
Și-al tău sărut, ca elixirul vieții,
Cum le-a-nturnat în clipe care zboară?!
Cum ai făcut privirea mea avidă,
Să-și afle tihna pe-ale tale buze
Și-n ochii-ți oglindită să recuze,
Nisipul din a timpului clepsidră?!
Cum ai facut inima mea să cânte
Chopin, Vivaldi, Debussy, de-a valma
Și cu destinu-mi șters ai bătut palma,
Ca sufletu-mi în zbor să se avânte?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte,
Tu, înger și demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n șoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăț bacant.
Lasă-mă te rog, să te îmbrac în șoapte,
Și să-ți aduc sărutul ultimului val
Să îți culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ținutul abisal.
Lasă-mă să îți sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveșmântat
Iubito, în nopțile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuși Zeus pictat.
Iubito, lasă-mă în zori să-ți fiu luceafăr,
Cu dor să îți sărut geana dulce de copilă
Și obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă și subtilă.
Lasă-mă să-ți cer să fii a mea mireasă,
Îmbrăcată-n jertfa albă a unui val absurd
Aproape de zenit noi să ne facem casă
Eternele iubiri vreau să le văd cum se dezmierd.
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor de mai
Când rozele cupa-și deschid
Și-n tandre miresme tresar,
Îmi scot rochii vechi din armoar,
Ce flutură-n vântul timid.
Vom bea amândoi un Cotnar,
Cu gândul ștrengar, dar lucid,
Când rozele cupa-și deschid
Și-n tandre miresme tresar.
Iar tu, parcă orb și avid,
Tenace și dulce tâlhar,
Întinzi mâna dreaptă, candid,
Și rochia-mi deschei la fermoar,
Când rozele cupa-și deschid.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbații sunt infatuați, îngrozitor de orgolioși, sunt invidioși, geloși și bârfitori. De asta, pentru un bărbat atrăgător, care s-a lepădat de teribilisme și aere de invincibil, unele uși se deschid larg, altele, în spatele cărora stau tot barbați, se deschid mai greu sau nu se deschid niciodată.
citat din Dan Bittman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea înțeleg cum s-ar putea deschide, dar așa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care știu cum să le privească...
Mircea Eliade în Noaptea de Sânziene
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiția lacrimei
Lacătele de piatră
Se deschid cu râuri,
Lacătele de apă
Se deschid cu stele,
Lacătele din noi
Se deschid cu o lacrimă.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentiment
O arsură îmi cuprinde trupul
Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.
Mă deschid încet, încet
Rațiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.
Aripi noi mi se deschid,
Înălțându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătușat intr-un mare vid!
poezie de Miron Iustin (24 iulie 2016)
Adăugat de MIRON

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăstarii de iubire mă-nfioară
Iubita meu, ești ca o zi de vară;
Ori prea fierbinte, ori o boare ești.
Eu te iubesc cum numai în povești,
Dorința, nimeni, nicicând, n-o doboară.
Cu un suav sărut mă înflorești.
Lăstarii de iubire mă-nfioară.
Pe-un trup zvâcnind în ritm de niagară,
Noian de vreri în mintea mea stârnești.
Păcat că vara trece prea curând
Luând cu ea potop de simțăminte,
Lăsându-mi amintire glasul blând,
Al tău surâs fermecător, cuminte
Și-n piept, sălbaticul meu dor vibrând,
Ce-așteaptă altă vară să te-alinte.
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul
Eu mă deschid ca un boboc
În primăvara care vine.
Că îmi soptești cu dulce amor
Cuvinte pline de iubire.
Și în mireasma mea de floare
Desculț prin iarbă, voi apare.
poezie de Eugenia Calancea (16 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadeca
Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se așterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.
Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Și caut chipul tău pe chipul altor fețe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad și eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu ești aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!
Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jos..... ești lângă mine....
poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cărțile din bibliotecă. Deschid o carte, a ta, a mea... și pun în mișcare o întreagă Lume, ideile încep să prindă viață într-o altă dimensiune spirituală. Trăim prin dimensiunea spirituală a Realității sociale dar și Realitatea Cărților. Dispare dimensiunea ideatică, dispare ființarea noastră. Prin Cărți, copiii noștri învață dimensiunea Spirituală, deschid cartea daruită de noi, deschid basmele lor și visele noastre despre Fericire.
Adrian Ibiș în Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiș

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întineresc iubindu-te, socot
Câți ani am eu.. dar cui îi pasă
Trece vremea este schimbatoare
Timpu urme pe suflet nu mi lasă
Iubind un suflet aievea i sărbătoare
Întinerec iubind iubire nemuritoare
O inimă zburdalnică ce nu obosește
Si mă deschid ca mugurul de floare
Înfășurand pistilul cu rozele-mi petale
Intineresc iubindu te socot pe tine
Nu mă leg de oglindă ca de un ciot
Farduri si paiete deparde de mine
Nu am reguli fixe eu nu sunt robot
Te ador iubire tu venită dintr un vis
Trimit spre tine gândurile mele
Jucăușele cristale mi lucesc in iris
Privesc in sufletu-mi aprins cu stele
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
...În noapte, te cuprind
Te cuprind cu privirea,
mă cuprinzi cu iubirea
și-adorm și fulger
mi-e somnul...
mă luminezi
în noapte și pleoapele
grele de nectar, se-nchid...
se deschid, prin vălul nopții
căutând vraja ce-mi invadează
tâmpla...
Te cuprind cu iubirea,
mă cuprinzi cu privirea
și pământul din mine
rămâne o umbră ce aleargă
făr-de-somn să prindă
nemurirea...
poezie de Elena Olariu (2010)
Adăugat de Genovica Manta

Comentează! | Votează! | Copiază!
După moartea ei
Încerc să aflu învățătura
pentru ziua cea de mâine. Ceva din Matei.
Care liturghier?
Nu am uitat Calea, ci, un pic,
calea către Cale. Copacii continuă să murmure
pace, pace, iar păsările
la margine de ape au prins mulți
pești mici și sunt
mulțumite. Ele-și deschid atât de lejer
aripile și zboară. Mai este încă
posibil.
Deschid cartea pe care strania, dificila, frumoasa biserică
mi-a dăruit-o. Pe Matei. Oriunde.
poezie de Mary Oliver din Sete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de-o noapte...
Deschide fereastra încet, dragul meu,
În noaptea aceasta târzie!
Pe pervaz e un fluture, sufletul meu,
Ți-l trimit în dar numai ție.
Sufletului meu fă-i din palme căuș,
Încălzește-l, suflându-i iubire.
Tristețea din mine, ce are culcuș,
Să rămână pe veci amintire.
Pe aripi să-i pui pufuri moi de sărut,
Alintări și iubire de-o noapte.
Tresărind de plăcere, mi s-a părut
C-aștepta tremurând și-alte șoapte.
În zorii de zi să nu-l scapi din cauș
Să zboare în lumină departe.
Cu aripile lui firave, de pluș,
Se află-n pericol de moarte.
În noapte trimisu-ți-am gândul ștrengar,
Vesmântat în strai fin de himeră.
La ziuă și visu-mi murit-a-n zadar;
Viața fluturelui e efemeră...
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris în vis
Tot ce fac e ca și cum
Ești cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii și nu-i mai deschid...
Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb și reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant
Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Și-ațâță focul din iad,
Pleoapele tale când cad
Și când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Și la mine uită-te,
Că de nu, mă vei uita
Și nu vei mai căuta
Și nici de găsit nu vei
Mai găsi în ochii mei
Ce păstrez, dacă-i deschid,
Ce visez dacă-i închid.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Privire și sărut
Ochii mei, ochii tăi, ale sufletului chei,
irisuri ce strălucesc, când ne spunem TE IUBESC!
Gura ta, gura mea, buze moi, de catifea,
fără vorbe dau de știre că nu vor decât IUBIRE.
Ochii tăi, ochii mei, ne-amintesc că suntem zei
și-orice clipă de IUBIRE are gust de Nemurire.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

13 bis ...
Se-anunț-o dimineață ca oricare.
Privesc vazduhu-adulmecând în tihnă.
Poștașul are-n tolbă o scrisoare;
Când o deschid, îmi piere-a mea odihnă.
Cu slova lor, cuvintele mă cheamă.
Lacomă sorb, cu buze moi, nectarul.
În piept se zbate-un fluture a teamă.
Iubirii mele-i crește-ncet vlăstarul.
Mă-ntreb de ce norocu-acum mă-mbie,
Ce am făcut să merit toate-aceste?!
Cine și-a pus inima pe-o tipsie
Și mi-o trimite, de iubire veste?!
Prin fața ochilor mi se perindă
Întreaga-mi viață, searbădă și fadă.
Imaginea-mi răsfrântă în oglindă,
Nu lasă norii vieții să se vadă.
Cine e cel ce-mi pune la picioare,
Iubirea ce-am visat-o toată viața?!
Ce-mi picură în suflet alinare,
Ce îmi înseninează dimineața?!
Când mă trezesc, devreme, zorii zilei,
Mă uit în lung de drum, cu nerăbdare.
Dornică să citesc din slova filei,
Poștașul meu, de-abia se vede-n zare.
În mintea mea o mie de cuvinte
Se zbat să țeasă din adânc de gânduri.
De fericire-o lacrimă cuminte,
S-a scuturat, grăbită, peste rânduri.
Sorb cu nesaț, rând după rând, în fugă.
Cuvintele-i se cuibăresc în minte.
Înalț pioasă, către cer, o rugă.
Dă-mi, Doamne, o iubire ce nu minte!
Vorbele lui m-alină și mă-mbată.
Sufletul meu plutește ca pe-un nor.
Inima mea tremură tulburată.
Gândul mi-e străbătut de-un cald fior.
Până-ntr-o zi, când stând nerăbdătoare,
În pragul casei, așteptând stingheră,
Arzând cum se topește-o lumânare,
Sperând într-o iubire-n veci sinceră.
Văzut-am cum poștașul meu se-oprește,
La casa de alături, 13 bis
Și-i înmână vecinei blonde, veste,
Cu-aceleași slove-alese, același scris.
Mă uit la teancul de scrisori cu jind;
Speranța de iubire zace-nchisă.
Mii de iluzii, efemer trăind,
S-au spulberat, ca soarta mea proscrisă.
Fost-a o nălucire, ca un vis.
Dintr-o nefericită întâmplare,
Pe plic era scris mare, 13 bis.
De val dusă, am fost prinsă-n vâltoare.
Găsesc puterea să zâmbesc amar.
Dintr-o tristă eroare persistentă,
Băut-am doar pelinul din pahar.
Am fost doar o naivă confidentă.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi
Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.
Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!