Revărsări

prin flaut
de lumină
mătasea
dimineţilor calde
foşneşte până-n
pânzele albe

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să mă judec până-n pânzele albe.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine(va) mi-a amanetat cerul...

zărilor brodate
de poala nopţilor
le privesc uneori
zâmbetul foşnind

cu mâini empirice
revărsatul de zori
mângâie pronia
pământului

înspicând distanţe
sub tiara dimineţilor
la poarta Cuvântului
sufletul meu respiră

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de femeie

Ţi-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ţi deschise
vlaga primei ninsori.

Mă-mbrăţişezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.

Zeii zăpezilor tac şi ascultă.

Crivăţul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.

Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum şi caşmir
de femeie.

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şevalet de toamnă

Prin ruguri ruginii
de frunze
cu ochii'n palmele
răscoapte
am strâns metafore
pictate
din miezul roadelor
de muze.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să te apăr

(În cerc să mă apăr)

Mă poartă tăcerea-ntr-un cântec al nostru
migraţia sferică-n gânduri m-adună,
păşesc cu temeiuri uitând de furtună
şi-n naosul vremii mi-e Clipa colostru.

Lumini mă ţâşnesc, în lumină mă-ntorc,
spre Poarta iertării mă-ndrept cu speranţe,
curg liniştea-n suflet şi-nfrunt disonanţe
când herbul iubirii-n răscruce-l răstorc.

Prea buna mea lună, cu stele şi-agate,
ne-alungă rutina-ntr-un colţ de uitare
în noapte mi-eşti soare din lumi evadate
cât raiul ţi-ating, cu-aşteptări şi-ndurare.

Păşim prin temeiuri, uitând de furtună,
şi-n sonuri divine-adormim... mână-n mână...

Iolanda©

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu Ţie, Tu mie

Scap de laţul gândurilor cazone.
Ruptă din omoplaţii trecutului,
în mine, ireproşabila armonie,
zâmbeşte prezentului lumină.

Petale roşii transcedentale
mă înapoiază suspinatei lumi.
Înmlădiind atingeri infinite,
în leagănul palpabilelor braţe,
ascult miresmele îmbobocirii.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori calde de lumină

Picură din bolta clară
Un veşmânt cu flori de stele
Noi păşind iarăşi prin gară
Ne apropiem de ele

Şi în jocuri de lumină
Privirea ne-o îmbrăcăm
Aşteptând pe masa-I lină
Surâsul să le furăm

Stelele vin să ne arze
Cu zâmbetle-ntr-o ploaie
Şi pe-a-nchipuirii raze
Să ne ţină în şuvoaie

De flori calde de lumină
Ca pe palma-ntinsă-a nopţii
S-adormim fără de vină
Urmărind întinsul bolţii

poezie de Ioan Daniel Bălan (23 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirela: Nu, nu se poate face reclamaţie. Asta ar face şi mai mult rău. Toată lumea vorbeşte că şefu-i mare la partid.
Doamna Crăciun: Şi ce?! Că doar nu partidul l-a-nvăţat să pipăie fetele tinere.
Domnul Crăciun: Aşa o fi, dar nu poţi să te pui cu partidul... Partidul e în stare să-şi apere membrul său până-n pânzele albe.
Doamna Crăciun: Fir-ar el de partid cu membrul lui pervers cu tot! Şi-n pânze albe, auzi! Ce fel de membru-i ăsta care se dă la fata mea?!

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratină de gând

ramură-nflorită-n gând
eu tot tac şi tac şi ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-şi rod divin

vântul volnic şi vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară

pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoţesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund

persuade-n tâmple albe
ninşi mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeşteptat de îngeri

ramură-nflorită-n piept
eu tot tac tac şi aştept
maturata clipă-n care
dragostea va fi splendoare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduire

Azi, ţi-aş scrie o colindă
să se-audă până-n tindă.
Până-n tinda cea albastră
unde-(a)pari tu la fereastră
cum stăteai, odinioară,
să-ţi cântăm lerul, Mioară!

Împletind în opt sau şase,
azi, ţi-aş scrie cu mătase,
fir de stea cu gene-nchise
grămădind scântei de vise.
Umbra magilor să-mi poarte
semn de tine! Şi de toate!

Lerul ăsta, maică dragă,
e un murmur fără vlagă.
E alean, tăinit în noapte,
dinspre vii spre miazămoarte.
Şi-umblă, mamă, iarăşi vestea
că se luminează ieslea!

Lerul ăsta-i doar o stare!
Trece timp... şi timpul doare,
Cât cu'ajunu-ţi sunt, datoare!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te, vino...

Am să mă strecor, odată,
lângă tâmpla-ţi aplecată,
cât să-nchid sub buze calde
freamăt de iubiri perlate.

Şi-am să vin cândva, furiş,
să privesc în ochii-ţi ninşi,
tainice scântei divine-n
nerostiri, diamorfine.

Am să vin tiptil, în noapte,
con de umbră'n căi purtate,
cât să-ţi fur liniştea lină,
să-mi beau cupa, de lumină.

Şi-am să vin, să plec, să vin
fiindc-am suflet pelerin,
şi mă-ntorn când teii-mi plâng,
flori de dor, pe umeri crâng.

Am să mă prefir, tăcută,
să-ţi răspic dragostea mută,
şi'n mănunchi de irişi grei,
să-ţi leg inima'n, condei.

Şi-am să plec, să vin, să plec,
salbe'n slove să-ţi culeg,
fă-mi un loc să-ţi stau, o vreme
ochi în ochi, printre poeme.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuetă

Ştii?
Noaptea când
mi-e dor de tine
m-apuc şi te bârfesc
cu mine!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surpări

Nărui
castele
de
cuvinte

rămân
cu
nisipul
unor
fine
emoţii

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă poveste

Albă-i povestea razelor din iarnă,
Pe cap mi-ai pus diadema, plămădită cu fir de aur
Prelucrată atent de tine prin metafore străine
A nins cu statui de bazalt, prin infinite zări
Ne strângem de mână, coborând
Ne luminăm din zori, până-n adâncul nopţii strălucitoare.
Albe nopţi, albe metafore, ger, lebede-n mişcare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adăpostul genelor mele

pavoazată cu nouri şi stele
la adăpostul genele mele
retrăiesc emoţii eludate
apăsător surâsul mă caută

ne/vinovat de-ndurate tăceri
nu ştii ce-nseamnă să iubeşti
femei cu extreme acute

motiv pentru care propun

hai să ne întâlnim
între două vise suprapuse
pe marginea aceluiaşi sărut

vreau să învăţ darul rostirii
şi-atunci pe veranda ochilor mei
prin plânsul degetelor tale
sufletul o să-mi iasă la lumină

câtă vreme te iubesc nu mi-e vină

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este sfatul meu? Uită de tot. Să nu-ţi fie frică. Fă ceea ce îţi face cel mai mult plăcere. Este de a construi o cameră de nori? Atunci, dă-i drumul şi fă lucruri de genul ăsta. Dezvoltă-ţi talentele oriunde te-ar duce ele. La naiba cu torpilele - cu toată viteza înainte! Dacă ai vreun talent, sau vreo activitate care te încântă, fă-o, şi fă-o până-n pânzele albe.

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

P.S. Te iubesc!

În sălbăticia mea
n-ai să poţi înşeua
caii dorurilor mele;
visele nativ rebele;
aerul şi luna plină
şi surâsul. De lumină...

În căutătura mea
de-ai să cauţi vei afla
adevăruri nerostite;
adâncimi nebănuite;
tâlcuiri nezgomotoase,
şi-amintiri. Contagioase...

Plină-s de poveşti trăite
fataliste; fericite;
nu dezmint şi nu reneg;
mă destram şi mă încheg.
Întuneric sau scânteie
toate m-au făcut. Femeie...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare roşul

revelaţie crudă
pe o dâră de foşnet
sinuoase elanuri
în alai despletit

recunosc anotimpul
după lacrimi şi umblet

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia milei

Insondabila poezie
loc de rugăciune
inimii

în pixidele nopţii
gânduri har
cad

una câte una
literele hrană
îmbogăţesc
spiritul
cuvintelor.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La graniţa dintre noapte şi zi

Fă-mă, la graniţa
dintre noapte şi zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.

Ţine-mă în braţele tale,
şi-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriţi
în valsuri de împotriviri.
Respiraţia mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
şi dă-mi din ea porţii delicate
de săruturi fără antidot.

Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
şi emoţii sălbatice.

Presară-mi flori de tuberoze
pe trupul adormit
şi spune-mi...

Spune-mi că nu mă mai vrei

Pentru că la graniţa
dintre noapte şi zi
n-am fost,
nu suntem,
şi nu vom fi
nimic...
fără iubire.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!