Ratină de gând

ramură-nflorită-n gând
eu tot tac şi tac şi ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-şi rod divin

vântul volnic şi vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
mă ridică mă coboară

pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoţesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund

persuade-n tâmple albe
ninşi mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeşteptat de îngeri

ramură-nflorită-n piept
eu tot tac tac şi aştept
maturata clipă-n care
dragostea va fi splendoare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ontogeneză

am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele muşcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădiţe de-adieri

ţi-aş spune vorbe multe
împrăştiind cuvinte
ţi-aş scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvăşit
dar frunza raţiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit

din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
un freamăt de iubire
pe gânduri mi se-aşează
şi-n zimţi sau foaie lină îţi ţes fotosinteză
când sufletu-mi albeşte
pe-un ram de-ontogeneză

ce dans în jurul meu
mirată-s oarecum
se scutură copacii
de muguri şi de sâmburi
prin ani de tâmple coapte
ascund într-un album
vreo sută şaptezeci...
şi multe... anotimpuri...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume tainică

Din muguri de nori
cad stropi mari de ploaie
iar marea suspină
pe ţărmul uitat de lume
luna măsoară anii
ce stau mărturie uitării
un pescăruş se înalţă în zbor
fremătând din aripi,
sfărâmând secunda de tăcere
o minune tainică mă-nconjoară
se aude murmurul valurilor
ca o blândă alinare
trăim în vibraţia universului
energie născută din darul divin,
esenţa unui crez
prin adierile înserării mă priveşte
luceafărul cu lumina-i vinovată

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Aripi subţiri de libelule
Se frâng în zbor pierdut în vis,
Cu puf de nori pictează rune
Ce-adună magii din abis.

Fluturi curaţi adorm în lume,
Culori de catifea şoptind
Spre licurici, ce-mi spun pe nume,
Lumină-n noapte risipind...

Luna îi leagănă-n argint,
Spunându-le de unde vin
Şi-n albul-lipsă, în alint,
Îi culcă-n stele din Divin.

O scânteiuţă rătăcită
În noaptea mea de feerie
Mi se aşază, fericită,
Pe-un fir de Dor, care-ntârzie
Pe Sufletul ce-ngână-n rânduri
IUBIRE caldă, nesfârşită...
În patul meu cu aşternuturi
De linişte desăvârşită...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din căderi şi zbor înalt

Vreţi un nor să v-odihniţi, aripile ostenite
Călăuze-apoi ne fiţi zborurilor ne-îngrădite?
Când suntem căzuţi şi trişti ne-învăţaţi să ne desprindem
Ca-n avânt eliberat tot pământul să-l cuprindem?

Nu vrem harpe, vrem speranţe, prinse-n omoplaţi direct
Vântul lesne să ne poarte către un divin traiect
Unde, deznădăjduiţii să se hodine puţin
Să-şi refacă bucuria din albastrul cel preaplin.

Mulţumirea şi mâhnirea sunt culori din curcubeu
Bolta-întreagă a fericirii s-o străbaţi nu este greu
Dar, deprindeţi-ne voi, curajoase-înaripate,
Să luăm în piept furtuni ce ne par piscuri surpate.

Din căderi şi zbor înalt ne e viaţa plămădită
C-un destin de ne-înşelat, chiar de Domnul preplătită
Ca, atunci când suntem jos, să îi cerem îndurare
Mai apoi planând spre soare să(L) uităm cu tot ce doare.

Între-abisuri şi elanuri omul pasăre de-ar fi
N-ar visa la zări mai calde, de-ar iubi, iubi, iubi...

Iolanda Şerban © (august 2021)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrigurare

Va veni o zi în care,
fremătând cu nerăbdare,
vom strivi distanţa toată
cu iubire 'nvăpăiată.

Şi ne-o stinge numa' versul
ce străbate universul
făcând şopote să plângă,
calde-n piept. În partea stângă.

Nu ne-om răcori de toate
câte-n taină's adunate,
dar măcar o bună parte
le-om simţi. Ca şi nemoarte.

Cele vii fi-vor de-a pururi
flăcări inimii contururi,
iar în cercu'n care plouă
vom fi doi. Oameni de rouă.

Fremătând cu nerăbdare
va veni o zi în care,
cu iubire'nvăpăiată,
vom strivi distanţa toată.

Şi ne-o stinge universul
ploaia, dragostea şi versul.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou sinoptic

(pasăre, aripă, zbor)

drept pretext pentru zbor
desenez mai întâi colivia
potrivesc printre gratii albastrul
adaug seminţe de liniştea mea
recitesc din pessoa prevert

şi aştept

vegetează parfumul în floarea de rodiu
pe deasupra grădinii fără glas
şovăielnice umbre culori fremătând
aproape un fluger de aripi
nori de vată şi vântul îngână
descântecul ploii

mi-e dor de o pasăre stea

schiţez puncte roşii pe foaia apatru
o linie dublă închipuie zarea
sub penel păpădii înflorite
cerul crud îl închid
într-o boabă de rouă verzuie şi
copacul uşor legănând
colivia

sycomore un gând numai unul

printre crengile ude alunec
o dată cu vântul
cu o tuşă deschid colivia
şi văzduhul se umple
de cântec

poezie de Ana Urma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gând

Ne dau prin gând, ca stelele în lac
Atâtea întâmplări - şi se desfac
Şi se întorc, mari lotuşi, înapoi,
Spre luciul amintirilor din noi.
Aştept iubirea ta să-mi pice-n gând
Şi să o caut veşnic, fremătând,
Ca pe-un inel scăpat într-o fântână –
Verigheta pe izvorul din ţărână.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născuţi împreună, zvârliţi separat

Pe drumul ce duce din cer spre păcat
Născuţi împreună, zvârliţi separat,
Mijeşte o clipă de-un pur început,
Din sfânta iubire şi-un vis absolut.

Pe-o mână de fapte, deloc întâmplare,
Născuţi împreună, zvârliţi ancolare,
La porţi de iubire cu vorbe uitate
Renaştem speranţe şi-amintiri invocate.

Din mantii de-atingeri pe-un zvon de sărut,
Născuţi împreună, zvârliţi prin tribut,
Sorbim cu plăcere din lapte şi miere
Şi-nvingem amarul, reprobat de vedere.

Pe cerul speranţei din inimă'n gând,
Născuţi împreună, zvârliţi tremurând,
Ne ţinem suflarea şi ochii-i închidem
S-aprindem scântei, amnare de riduri.

Din mine, din tine, din noi mai apoi,
Născuţi împreună, zvârliţi de nevoi,
Răsfrângem durerea şi-o naştem splendoare
Când inima cere, şi-i mintea ponoare.

Reziduri de doruri, blocaţi în destin,
Născuţi împreună, zvârliţi clandestin,
Tratate pe-o viaţă, cu scriere nouă
Compuşi din acorduri în inimi de rouă.

Născuţi împreună, zvârliţi separat,
Pe-un capăt de timp şi-un liman nesperat,
Din aripi de flutur' şi-un gând feerie
Cu suflet pe suflet îmi bat boazerie.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii mi-s aripi în vânt

alerg
printre firele de iarbă
şi norii
aceştia de cuvinte
ce îmi impun
verdictul lor
inspirându-mi paşii
făcuţi pe hârtie

primăvara
a răbufnit
ca o ploaie de cuvinte
mânată de vântul aşteptării
pe fiecare ram
al privirilor tale

chipul tău
atât de gingaş şi
de plăpând
mă face să visez copilăria
nuanţată cu viorele şi ciocănaşi
culeşi de la Dâmburi

iar jiorele
albastre
albe şi roşii din Coastă

mnieruie
de albastră
jioreaua aceasta
ca o fecioară cu ochii albaştrii
mi-a pus cerul pe palme
şi paşii
mi-s aripi în vânt

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi şi zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simţiri
Te-nvie şi dor...
Fluturii nu mor.

Nu mai sunt fluturi
Doar simţiri
Pe aripi de nor
Şi zborul din interior...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem boltit

Câte petale curg,
în urma mea pierdută,
Ezit şi fac un pas,
'napoia a ce simt,
Dar vântul îmi răsfiră,
cu mâna-i nevăzută,
Frenetic vălmăşag
pe-acordul lui boltit.

Se zbate poala mea-n,
regatul, de mătase
Îmi înfăşoară glezna
c-o voce de furtună,
Mă-mprăştie fiorul
prin valuri de angoase
Când haosul dorinţei
în piept mi se răzbună.

În zvîrcolirea clipei
şi-n unda ei rebelă,
Mi-aş stărui obrazu-n,
clepsidra unui cânt
Dar pronia-şi propagă
un zvon de campanelă,
Ce-nvăluie văzduhul
din cer înspre pământ.

Zadarnic i-aş doini
zvâcniri, de-mpotrivire,
Tărăgănindu-i larma'n
eseu pe-un tempo lent,
Când, înrobită lui,
sunt vaier de-unduire,
Ce-şi caută ieşirea
din piept pe-un eferent.

Când gâtul mi-l sărută
cu freamătu-i sălbatic,
I-aş asmuţi un gând.
Dar tac şi mă supun.
Şi-n hăul prins în plete,
atât de fluturatic,
Din creştet până-n tălpi,
cu vântul mă-mpreun.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt anotimp

Septembrie, seară târzie,
Fereastră lovită de ploaie şi vânt.
În colţ de odaie, aştern pe hârtie al toamnei cuvânt.

În negura serii doar norii coboară,
Cum umbre coboară în oraşul pustiu,
Pe străzi trecătorii grăbiţi către case
Par albe lumini strălucind argintiu.

Şi stelele ard colorate în noapte,
Şi vântul dansează în frunzişul căzut,
Mi-e dor de lumină, de toamna senină,
Mi-e dor de speranţă ca de un scut.

Şi simt cum iluzii şi vechi adevăruri
Aleargă fugare prin gând fremătând,
Răscoală e în suflet, răscoală afară,
În camera mea ecouri se aud.

Ascult cum tăceri în şoapte vorbesc
Cum inima îmi bate în ritmuri tribale,
Şi cred că înţeleg că rostul omenesc
Se aseamănă mult cu a toamnei chemare.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de fluturi

Fluturii trăiesc puţin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veşnic... în cuvânt

Vin şi pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc uşor
Prin furtuni de vis, de dor

Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoţie în zbor,
Ce păcat că şi ei mor...

Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zvon de primăvară

Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... aproape.....
Mă- nvaluie în stoluri. Vin fluturi şi petale
Să îmi sărute tâmpla, să- mi fie zbor şi cale.

Tresar sub stropii limpezi de ploaie cristalină
Şi mă- nveşmânt în clipa desăvârşită, fină.
De azi, din Primăvară, îmi voi sorbi nectarul,
Din cupe neatinse, preaplinul, dulce - harul.

E o feerie astăzi şi buzele- mi cuvântă
Cântări de bucurie şi mulţumire - adâncă.
Din aripa de ceară aprinde- voi altare,
Cu alte aripi, albe, mă voi porni în zare

S- adun albastre ceruri în ochii mei de fluturi
Şi stropii de lumină. Să nu mai merg prin luturi.
În zbor de porumbiţă, cu ramuri de sulfină,
S- adast, aşa, o vreme, în palma Ta divină.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din În palma cerului (2023)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seminţii din mine, iară

Bate-un vânt de primăvară,
Muguri-ţi-aş sălcioară,
Să-ţi irump, pe tâmple ninse,
Rod de dragoste şi vise.

Muguri-ţi-aş flori de munte,
Să-ţi sărut cerul din frunte,
Când mă-nalţ pe-un vârf de ceaţă,
Să simţi pofta mea. De viaţă!

Muguri-ţi-aş azalee
Să-mi simţi gustul, de femeie,
În culori ispititoare
Şi alean. De muritoare.

Muguri-ţi-aş flori de şesuri,
Miresmându-ţi înţelesuri
În poeme insolite
Dorurilor răscolite.

Muguri-ţi-aş busuioace
Doar de mine s-ai noroace
Cât mi-s gândurile-nvoalte
Şi-mi faci slovele înalte.

Muguri-ţi-aş flori de piatră,
Cât îi eşti inimii, vatră,
Şi din gând răsar zorele
Pâlnii treacătelor mele.

Muguri-ţi-aş dumitriţe,
Garofiţe şi crăiţe
Flori de tei şi ment-amară
Seminţii din mine, iară.

Muguri-ţi-aş flori de taină
Să-ţi fiu primăverii, haină
Toamna, confidenţă verii
Iarna, tindă-mlădierii.

Ca, sub rugii de zăpadă,
Să-ngrijeşti fără făgadă
Mugurel de înflorire'n
viţă. De neostoire.

Muguri-ţi-aş siminoc
Peste timp, spaţiu şi loc
Să-ţi irump, pe tâmple vise,
Muguri-ţi-aş legi nescrise.

Bate-un vânt de primăvară
Te iubesc! Ca prima oară!

aprilie 2017

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grei mi-s anii

Grei mi-s Doamne anii, grei,
fără copilaşii mei.
Au plecat în ţări străine
după bani şi după pâine.

Greu mi-i Doamne sufletul
că mi-a plecat băiatul.
A plecat după mai bine,
îl aştept şi el nu vine.

Fata a plecat în lume,
am pierdut ale ei urme.
Nu ştiu de va mai veni
sau măcar de-o mai trăi.

Grei mi-s Doamne anii, grei.
Îmi plâng ochii după ei.
Bătrâneţea mă răpune,
Sorele meu va apune.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri calzi ce cad

E-un ritual ce parcă s-a născut
Din liniştea de piatră a mesei de tăceri,
E caldul obicei de sori de lut
De-a rupe raze-n pomii grăniceri.

E nudul obicei din zori de zi
Plânsorile din flori desferecând,
Sunt muguri calzi ce cad, sunt muguri vii,
De primăveri eterne fremătând.

E-acelaşi ritual de mii de ani,
Când paşii te mai poartă prin livezi,
E veşnic ritual de pomi orfani
Ce plâng copiii calzi şi vii şi verzi.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri albi

Ninge cu îngerii albi,
Peste chipul tău, peste chipul meu,
Parcă au fost trimişi din cer de Dumnezeu.
Se topesc în palma mea, în palma ta,
Aceşti îngeri albi cu sufletul de catifea.
Ei tot pământul îl învelesc cu un covor alb nepământesc.
Se bucură mic şi mare de această magie, de această splendoare,
Adusă pe pământ de aceşti îngeri gingaşi fără aripioare.

poezie de Vladimir Potlog (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascada de fluturi albi

Mă-nconjur de gândul
care a născut rădăcinile
pe care se sprijină lumea.
Au înmugurit demult frunze
în prelungirea mea,
cerul curge într-o cascada
de fluturi albi
a căror respiraţie
se îmbrăţişează rotund
de fiecare dată când deschid ochii
simţind intersecţii
crescându-mi din palme…

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând tivit cu fluturi

Respir miresme de flori albe,
Valsează stoluri în culori,
Suspină maci, de dor vibrează
O lacrimă, scriind scrisori!

Alerg sfios înspre chemări,
Parfum de nard mă-mbată blând,
Alungă nori de întristări,
Tivind cu fluturi cer şi gând.

Aripi de îngeri evantai
Adăpostesc cuibar de vis,
Magii de frunze în alai
Dezbracă zarea de abis.

Rănite umbre risipesc
Cu roua cursă din condei,
Printre poveşti te regăsesc,
Te-adorm în verde flori de tei!

Mă pierd subtil în basme vechi
Cu cavaleri rătăcitori,
Ce-nfruntă foc şi zmei perechi
Pentru iubiri ce-ţi dau fiori.

Pe curcubeu de vii spirale
Călătoresc în frac ceresc,
Argint în păr, în ochi migdale,
Minune-mi eşti şi te iubesc!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!