Tenacitate

Ascuns adânc, într-o pădure deasă,
Un mic păianjen plin de zel trudea
Să-şi ţeasă pânza fină şi frumoasă,
Ca să mai prindă câte-o muscă-n ea.

Şi isprăvind într-un târziu lucrarea
S-a tras deoparte şi a adormit
Fiindcă-l epuizase încordarea
Şi se simţea în pânză ocrotit.

A doua zi, o veveriţă mare,
Ce a sărit pe-un ram alăturat,
Cu coada a lovit, din întâmplare,
Şi minunata pânză i-a stricat.

Privind neputincios nenorocirea,
În loc să se agite în zadar,
Păianjenul, că aceasta-i este firea,
S-a apucat să-şi ţeasă pânza iar.

Şi a muncit cu râvnă ziua toată,
Fiindcă nu-i place să se dea bătut,
Iar dacă se va rupe înc-o dată
O va urzi din nou de la-nceput.

poezie de Octavian Cocoş (26 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen

Unde ceţoasa pânză de păianjen se sfârşeşte?
Unde albul pânzei de păianjen se răreşte?
- Acolo sus, păianjenul - precum o stea neagră,
Lacomă stea,
Cu mii de ochi privea...

poezie clasică de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

m-ai prins în pânza ta
unde mă zbat inutil
ai tras o pânză fină
veninul îl strecori elegant
aştepţi să îmbătrânesc

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede pe lac

O pânză de păianjen ai ţesut
Ai adunat în ani lumină gândul
Ce niciodata nu l-am cunoscut
Şireaguri de mărgele îmi picură

Pe gene culoare albă sidefie
Şiruri de gânduri scoase acum
Dintr-o lume rea siderată pustie
Pânza de păianjen ca un fum

Şireagul de mărgele deşirat
Drumul iubirii liber nepătat
Traieşte iubirea frumoasă
Căci soarta uneori e dureroasă

Rămân privind în urma ta deliberat
Din pânză de păianjen esti scăpat
Şi tot trecutul greu tu l-ai uitat
Rămâi cu bine, dragul meu iubit

Urmează-ţi drumul până la sfârsit
Şi luciul apei oglindă în lacul liniştit
Două lebede pe lac au apărut
Un zâmbet şi lacrima a dispărut

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patimile după Cioran

Unde-i dragostea ce rupe
pânza nopţii şi-i dă foc
trec şi stelele-n minijupe
să-şi găsească-n mine loc

Pânza nopţii arde-n foc
mângâiere cu mângâiere
iese parc-o melodie rock
Doamne chiar de sub piele

Mângâiere cu mângâiere
trec şi stelele-n minijupe
numai dragostea îmi cere
care-i dragostea ce rupe

Pânza nopţii şi-i dă foc
sfâşiind tot cerul pe loc

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărelul şi păsărica

Un păsărel şi-o păsărică
Văzând în faţă un arin
S-au aşezat pe-o rămurică
Să-şi tragă sufletul puţin.

El s-a gândit că n-ar strica
Să-i facă curte sub frunziş
Şi a făcut un pas spre ea
Şi încă unul, pe furiş.

Dar ea s-a tras încet deoparte
Şi fiindcă ploaia se pornise
Şi-a udat penele pe-o parte
Căci de sub frunze-un pic ieşise.

Şi cum se întâmplă câteodată,
El nicidecum nu a lăsat-o
Şi împingând-o înc-o dată,
Pe jumătate a plouat-o.

Apoi, fiind cam insistent,
Cu ale lui mişcări discrete
A scos-o în ploaie permanent
Şi a udat-o ciuciulete.

De aceea, la morală ajung,
Şi martoră e rămurica:
Cu cât preludiul e mai lung,
Cu-atât mai udă-i păsărica.

fabulă de Octavian Cocoş (28 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul îşi câştigă existenţa ţesând pânză de păianjen...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

M-am trezit cu mine lângă mine
Şi m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să ţeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiră

punem culorile pe paletă
numărăm în gând
albastru de voroneţ au ochii
iubitei, cerul şi elevii nu au plâns
ziua respirau cum pictau
noaptea croşetau pânze de păianjen
şi
respirau - somnul ne povesteşte
ultima pânză -
pânza de mâine au visat
- o a
seară de vară vişinie din geneză
durerea albastrului de voroneţ
(?!) se estompează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pâianjenul ţese pânză, dar din pânza lui nu se fac haine.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea-i ca pânza de păianjen; cel care iubeşte nu-i este greu să treacă prin ea.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea e ca pânza de păianjen: viespea o rupe, iar musca se încurcă în ea.

proverbe româneşti
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, aşa îmi închipui viaţa, ca o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. Undeva păzeşte carnivorul: păianjenul...

citat celebru din Cella Serghi
Adăugat de Ade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea fermecată

Prin pădurea fermecată
Bate vântul pe furiş
Pomii prind viaţă deodată
Ramurile se asează curmeziş

Colţul ierbii iese strigă
Sub pantoful de prinţesă
Pare a fi mai mult o rugă
Urlă pare prins în presă

Un păianjen pânză ţese
Lui nu-i pasă nu-i străin
Împleteşte pânze şterse
Ca să prindă fata din vecini

Arbor din stejarul secular
Frunzăreşte el priveşte
Trage de oblonul circular
Pe prinţesă iute o zăreşte

Umbră deasă îi face demult
Muguri de iubire tainic înfloresc
Vântul două crengi le a rupt
Râuri din tulpină îi izvorăsc

Prin pădure trece îngerul ceresc
Mare îţi e grădina Doamne
Toţi pretind că il iubesc
Gândul lor e plin de semne

Cum să facă să îl păcălească
Vădite le sunt dorinţe ascunse
Îngerul dorinţa să le ndeplinească
luzii speranţe pe vânt duse

In pădurea fermecată
Tot si toate intră în normal
Fata nu mai este atacată
Se deschide porta cerului astral

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...îi culegem trilurile şi apogiaturile duble, îi îmbrăţişăm fanteziile şi le târâm cu noi, imperturbabili ca nişte gândaci ori furnici, pe un drum prăfos prin pădure, dăm deoparte un bolovan greu şi, cu plasa fină de păianjen lipită de noi, ne dăm drumul să cădem într-un întuneric ce devine de la o clipă la alta mai mare şi mai cuprinzător.

Margriet De Moor în Virtuozul
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să înmuiem într-un pahar cu apă de mare trei sferturi dintr-o batistă; iată un simbol potrivit: pânza aflată în apă reprezintă inconştientul, cea uscată, rămasă deasupra apei, planul conştientului. Să punem acum o bucăţică de zahăr pe partea uscată a batistei - acesta ar fi un gând aflat în zona conştientă a minţii. Ce se întâmplă? Pe pânză rămâne o urmă uşoară. Dulceaţa zahărului nu pătrunde în ţesătură. Exact acelaşi lucru este şi cu gândul care trece, pentru o clipă, prin mintea noastră: de obicei, nu ne afectează prea serios, iar dacă îl alungăm, se duce fără să ne ajute sau să ne strice prea mult. Dar dacă înmuiem în pahar batista întreagă, cu zahăr cu tot? Ce se întâmplă acum? Zahărul se dizolvă repede şi îndulceşte apă - toată apa, adică şi aceea absorbită de pânza batistei. Este exact ceea ce se petrece atunci când omul adoarme cu un gând formulat clar pe planul conştientului. Gândul este absorbit în subconştient, din care pătrunde în modul cel mai concret, în toate ungherele minţii celui adormit. Ţine seama de acest lucru atunci când îţi gravezi în minte imaginea viitorului formidabil pe care ţi-l doreşti.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu ce mă împiedică să fac un pas mai departe, nu ştiu ce m-a tras tot timpul înapoi şi ce-mi dă acum tracul, panica asta. S-ar zice că pânza de păianjen s-a întins şi s-a tot întins până aici. Dar mai departe nu e la fel?!... Păianjenul ţese harnic, ar putea să mă înghită, dar se joacă cu mine. După cum vezi, am vrut să fug, să scap din plasa lui, dar iată-mă prinsă în plasă.

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punga

cu oase cercetată de câinele ne
maidanez prezintă interes
pentru unul cu miros
de
grătar uns cu o pensulă
de pictorul fără păr care acoperă
pânza cu sos vopsea - ultima
dată a lins
o
pânză întreagă - instalând
tristeţea în bătrânul artist

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul şi toamna

Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.

Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era şi umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.

Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarţa e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.

poezie de Camelia Opriţa din Boema - Revistă de literatură şi artă, Lumea Copiilor ( Poveşti din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul negru ...

Păianjenul cel negru, ucigaş,
În casa noastră veşnic chiriaş,
E îmbrăcat în pânze, cu mănuşi,
Pândindu-şi prada după cele uşi.
Îşi pune pălăria şi-un monoclu.
E elegant, cum este orice cioclu...
Şi ţese iute-n firele de tort,
Zăbranice, doar bune pentru mort.
Că victima îi va pica în plasă
Până n-o vede prinsă, nu se lasă.
Şi scuipă, îndârjit, un soi de bale,
În patru zări şi-n patru părţi egale.
S-a năclăit şi el până la cot,
Dar încă mestecă la bale-n bot.
Însă nu-şi face griji, căci e imun,
Ţesând neîncetat, ca un nebun.
Acum, în fine, are un coşciug,
Lucrat cu sârg şi mare meşteşug.
Ca giulgiu, pânza oţelită-n dinţi,
Ce-ar speria şi un altar cu sfinţi.
E pregătit, stă sus pe metereze
Făpturii zborul lin să îi reteze.
Festin să facă şi paranghelii
Cu vinuri pe alese şi făclii.
Stă ghemuit într-un mai vechi fotoliu
Să ţeasă alte pânze pentru doliu,
Bătându-se pe pântecul sătul,
Făcând din ghemul lui de bale scul,
Clocind noi tactici cu bătaie lungă
Ce somnul dintre gene îi alungă.
Păianjenul urzeşte, în fabrici, lungul şir
Al morţilor ce-şi sapă un loc în cimitir.
Când neatenţi, distraţi şi poate fără rost
Au înţeles târziu că doar picat-au prost.
Degeaba răzvrătirea din coate-şi face loc;
În ast război năpraznic, picat-au la mijloc,
Iar palida speranţă moare cu ei odat'
În sânge, neputinţă şi-n van acum se zbat.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îl urmezi, te trezeşti prins într-o superbă şi încâlcită pânză de păianjen. Şi chiar după ce iese, pe nesimţite, din scenă, amintirea lui continuă să-ţi stăruie în minte, ameţitoare - e semnul cert al unui foarte mare parfum.

John Oakes în Cartea parfumurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!