Pe pământ
Pe acest Pământ al nostru
Rotitor și material
Ceva, fără îndoială,
E greșit fundamental.
E prea multă răutate
Oamenii sunt învrăjbiți
Nu mai știu ce e virtutea,
Sunt rebeli și ipocriți.
Dacă am pleca pe Marte
Sau pe Venus ori pe Lună
Oare am putea să facem
O lume cu mult mai bună?
Sau ar fi mai indicat
Să sărim ca o gazelă
Printr-o gaură de vierme
Într-o lume paralelă?
Dar o să ne fie dor
De acest Pământ de vis
Unde totuși am putea
Să trăim ca-n Paradis.
poezie de Octavian Cocoș (21 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viermi
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre răutate
- poezii despre rai
- poezii despre greșeli
- poezii despre fățărnicie
- poezii despre Venus
Citate similare
N-aș putea...
Ce-aș putea eu oare, oare ce-aș putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aș putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aș face față ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ține un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aș putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...
Ce-aș putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aș culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.
Și prin ce putere aș putea lupta
Dacă n-aș primi-o chiar din mâna Ta?
Aș putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aș putea nimic...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
Cât trăim pe acest pământ
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniță pe deal.
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Și avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat departe
Și un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămașă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre viitor, poezii despre sărbători, poezii despre păduri, poezii despre pace sau poezii despre existență

N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.
Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.
Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?
Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.
Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.
E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre trădare, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre mulțumire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

* * *
nu e nimic bătut în cuie
doar ideile noastre sunt fixe
și învechite
să ne imaginăm o lume paralelă
în care trecutul se scrie
pe ciorne
niște versuri despre amanți
și o ultimă noapte
de dragoste
nu te apropia prea mult
de acest adevăr
durerea poate fi molipsitoare
mama ei de viată
aș da cu ea de pământ
dar am călcâiele făcute praf
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre poezie, poezii despre noapte de dragoste, poezii despre noapte, poezii despre mamă, poezii despre iubire, poezii despre imaginație sau poezii despre idei

Gândind
gândind prea mult infinitul
aș simți că mă dezaxez de țărână,
că stâlpul din vedere la sfârșitul străzii
e mereu rotitor
ș-o pasăre de stradă în geam plânge
scormonind îndoliate cuvinte.
cum infinitul negăsindu-ne loc precis-n el
unde într-adevăr să ne fim trăiți,
de rușine el preferă un detaliu de cenușă
ascunsă sub talpă de lună tristă acum.
iar eu, chiar cu riscul de-mi pierd spectrele cărnii
aș da de pământ cu moarte,
pricină că din dantela meului sânge blând
mi-a smuls dragu-mi frate;
că mi-a rupt o dulce verigă,
cu care plecata-am în lume
pentru crearea sentimentului de trăire
și a mă experimenta și eu pe acest expirat pământ.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sânge, poezii despre sfârșit, poezii despre rușine, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre infinit
Cândva-n univers...
Mi-ar plăcea să plec în univers,
Să putem găsi un alt sens,
Fiecare dintre noi e un individ
Și nu ne place să trăim în vid.
Dacă am da viață universului,
Tot omul ar fi-n largul lui,
Cu mare plăcere ar pleca
Și pe-o altă planetă ar ateriza.
Nu știu totuși dacă ar putea,
Să-și lase aici toată viața sa,
Aici pe pământ toate au viață
Și nu cred că e mai bine plutind în ceață.
Dacă se întâmplă ceva cu pământul,
Atunci ne vom lua avântul
Către alte stele dacă am putea,
Să fie pentru noi libertatea.
poezie de Eugenia Calancea (4 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre plăcere, poezii despre planete sau poezii despre libertate

Vis... demult
Poate ploaia cade când prea multă-i secetă și
de atâta arșiță nu ne mai simte pământul, poate
de atâta foame nu mai simțim iubirea, poate nu
mai suntem... ne e mult... mult prea secetă!
Poate toamna domină iubirea, poate moartea
domina iubirea, poate,, carnea vie" să fie prea
moartă, oasele prea șubrede, cine poate știe,
poate câteva scânduri sunt bătute-n cuie!
Nu știu, nimeni nu poate a ști când cad din
temeli... visele ori viețile, cât am decăzut și nu,
nu am reușit a ne iubi, nu știu a regreta, cine
m-a adus, bătut în piept, chiar nu înțeleg, chiar...
Pot să mă reîntorc ori pot să plec, nu mai dor,
nimeni nu doare, aș fi spus de fericire... unde e,
unde ne doare, ce iluzie... ce timp pustiu, sunt...
devin absent, cine, cine te-ar mai vrea fecioară?!
Nimeni, nici Eu, îmi ajunge carnea toată
desfătată, desfirată, buză încrețită, tremuri
inimi, bați în piept, suflet de oțel până dai în
fiert, cât mă fierbi, cât mă omori, nu te port...
Ai uitat de portul meu, de sărutul interzis, te-ai
pierdut pe acest pământ, Eu... sunt Cer acum,
Tu... chiar de nu știi de Lună, Eu sunt de pe
acest pământ, Tu nu mai ești demult... Lună!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre porturi
Dor
Undeva, cândva, într-o lume mai bună
Trăiam fericit și pluteam în Lumină
Nu simțeam că în jur norii negri se-adună
Și voi fi aruncat într-o lume străină.
Dar soarta e crudă, nu te-ntreabă ce-ți place
Dacă vrei să trăiești în văzduh sau mizerie
Căci ea toate le face și apoi le desface
Și te-mpinge din cer înapoi în materie.
Că așa-i de când lumea, noi suntem văpăi
Fără milă alungate din tărâmul cel sfânt
Ne închidem în trupuri, devenim buni sau răi
Și-amintirea ne-o pierdem când venim pe Pământ.
Însă-n mine, ascuns, mai există un dor
Ce mă-mpinge să merg înainte mereu
Și îl simt neîncetat, de mi-e greu sau ușor
Este dorul de casă și de Dumnezeu.
Iar o voce în suflet îmi șoptește plăcut
Că deși pe Pământ nimeni nu-i fără vină
Dacă pot să iubesc, să fiu bun, să ajut,
Voi ajunge într-o zi să mă-ntorc în Lumină.
poezie de Octavian Cocoș (31 iulie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet sau poezii despre nori
Uniți,pe acest pământ...
Smeriți, în rugăciuni să ne-nchinăm,
Să fim iertați și noi să ne iertăm,
Căci Dumnezeu, noi știm că-i supărat,
Când viața-i grea și ceru-ntunecat.
Uniți, pe acest pământ ca să trăim,
Să fim iubiți și noi să ne iubim,
Doar prin credință cred că v-om putea;
Dar slăbiciuni cu toții v-om avea.
poezie de Stelian Daniel (13 decembrie 2020)
Adăugat de Stelian Daniel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre supărare, poezii despre smerenie sau poezii despre Dumnezeu

Cel ce iubește mai mult
Mă uit în sus la stele cum cresc și-apoi cum scad
Și știu că nu le pasă dacă ajung în iad,
Dar pe pământ noi credem că asta e normal,
Căci mult mai mult ne temem de om și de-animal.
Și ce-am putea să facem de stelele-ar luci
Cu multă pasiune, iar noi nu am simți?
Deci dacă afecțiune egală nu găsesc
Voi fi acela care mai mult să te iubesc.
Și-așa cum mă consider un mare admirator
Al stelelor ce-n tihnă-și urmează drumul lor
Eu aș putea să spun că orișiunde aș fi
Îmi este dor de una în fiecare zi.
Iar dac-aceste stele vor dispărea într-o seară
Aș ști să privesc cerul precum odinioară,
Deși e beznă adâncă, sublimă și totală,
Chiar dacă asta cere un pic de osteneală.
poezie de Wystan Hugh Auden, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre admirație
Rondelul răutății
Răutate și ranchiună
Întâlnești mereu în lume!
Sunt reale, nu sunt glume,
Convertite-s în minciună.
Poate cineva să spună
Fără riscuri să-și asume?
Răutate și ranchiună
Întâlnești mereu în lume!
Se va naște un anume
Curajos ce se răzbună,
Își va făuri renume,
Alunga-va de sub lună
Răutate și ranchiună.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre naștere, poezii despre minciună, poezii despre curaj sau poezii despre celebritate
Mama pământul...
Mi s-a spus adesea
că e nevoie de totul
pentru a face o lume...
dar uităm de multe ori
că este nevoie de o lume
pentru a face totul!
Prea mulți oameni uită de asta
și disprețuiesc
acest leagăn al vieții
atât de frumos,
acest pământ hrănitor
ca o mamă a tuturor
care ne sprijină câte un pic
în fiecare zi a vieții noastre,
iar în adâncul inimii noastre
acest sentiment ne îndeamnă
și ne conduce să trăim veșnic
în pasiune, în armonie
și cu dorința de a iubi pur și simplu.
poezie de Eugenia Calancea (27 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre dorințe

Cântec a la Prevert
Acum parcă îmi mai amintesc
De acest cântecel ciudat
Mult prea tomnatic și uitat
Ca poezia lui Prevert.
Și mi-era toamnă adâncă-n suflet,
Trist visam lângă felinar.
Tu erai moartă-n fața ușii
Și îngropată sub frunzar.
M-aș mai putea oare întoarce
Cu acest cântec de plictis
Morbid nu îmi mai este-n suflet
Și-am devenit mai optimist.
Dar dacă întinde iarăși toamna
Trena-i de frunze, arămie,
Încep să plâng și să mă tângui
Și să mă mor din nou în mine.
Azi nu mai pot, ce-aș mai începe,
Viața mea a fost cândva,
Prevert mi-nchide ultima ușă
Din toamna și din iarna sa.
Dar acest cântec mă mai poartă
Prin vara ca un labirint,
Sunt mort deja, pierdut de lume
Și-n focul verii sunt doar frig.
cântec interpretat de Serge Gainsbourg, muzica de Serge Gainsbourg, versuri de Serge Gainsbourg, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre optimism sau poezii despre moarte

ICOANA IN LUMINA...
Icoană făcătoare de minuni
Ia-mă în a ta oblăduire,
Sub a ta cupolă să aduni
Ce e mai frumos într-o iubire.
Lumină, tu să fi cu mine,
Să-mi arăți o cale-n viitor,
Astfel, în inimă cu tine,
S-ar putea să fiu nemuritor.
Același lucru îl doresc și eu,
Să fi tu veșnică, divină,
Te însoțească gândul meu,
Cu o aureolă de lumină.
Sunt credincios ca orișicare
Cei care călătorim prin lume,
Dar uit de totul și-n uitare
Mă cufund adeseori în rugăciune.
Aș pleca cu tine-n lume
Zice un cântec țigănesc,
Dar aș vrea să știu anume
Unde oare mă opresc?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre uitare sau poezii despre gânduri
Lacrimi din Lună
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord
vremea se complică eu mă frământ
des îmi ascult suspinele din cord.
pun multă pasiune pe cuvânt
lucrând la fișierele din word
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord.
virușii în lume sunt purtați de vânt
moartea-i pretutindeni bate un record
pământul oftează după un alint
zeii sunt amețiți cu whisky la bord.
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre whisky, poezii despre vânt, poezii despre recorduri sau poezii despre Polul Nord
Cugetare
Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinși într-un tumult
Și trăim ca să muncim.
Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Și-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.
Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.
Și poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloși:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroși.
poezie de Octavian Cocoș (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre valoare, poezii despre prezent, poezii despre natură, poezii despre muncă sau poezii despre lăudăroșenie
Luminile lumii sunt stinse
Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generații sub spectrul lui Marte.
Aș fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetății Eterne,
Conjurații conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.
Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Și le vezi uneori numai tu,
Prin cetăți, cu luminile-aprinse.
Suntem totuși doar doi străini,
Ne strivește apusul ce vine,
Mai aprind împărați bizantini,
Candelabrele gintei latine.
Te mai vreau, te mai pot, te mai simt,
Dar ne sting conspirații mortale,
Reaprindem lumini pe Pământ,
Luceferi în cetăți ancestrale,
Care eu, care tu, care noi,
Mai veghează în noapte ruina?
Au rămas pe Pământ doi strigoi,
Prin cetăți să aprindă lumina.
Mă mai ierți, mă înșeli, te mai iert,
Peste lume se trage cortina,
Așteptăm într-un secol incert,
Un profet să aprindă lumina,
Te iubesc, te iubesc, cum să nu?
Dar luminile lumii sunt stinse,
Și-am rămas pe Pământ eu și tu,
Să veghem candelabrele-aprinse.
Pentru noi se trezește-un apus,
Pe Pământ un apus mai răsare,
Când cocorii luminii s-au dus,
Semănăm prin amurg felinare.
Iar lumea dacă nu ne mai vrea,
Cu lumini condamnate la moarte,
Te invit să plecăm, draga mea,
Luminând pe planeta lui Marte...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre tăcere, poezii despre strigoi sau poezii despre pedeapsa cu moartea

Noi suntem
De te întrebi cine sunt eu,
Ți- ar trebui ani de lumină,
In infinitul Univers,
Sa- mi afli vasta rădăcina.
Insiști să știi cine sunt eu?
Enigmă sunt, complexitate,
Și totuși spun, sunt parte fier,
Ce-a curs de pe planeta Marte.
Un strop din Venus am luat,
Granitu- mi este temelia,
Din Jupiter s-a strecurat,
In trupul firav, energia.
Și soarele in mine- a curs,
Orice- ntuneric, e lumină,
Șunt praf de stele pe pământ,
Sunt ieri și azi și ce- o să vină.
De mă întrebi cum mai sunt eu,
Ți- aș spune, sunt la fel ca tine,
Iubesc profund dar știu să iert,
Când nu-mi răspunzi cum se cuvine.
Suntem aici cu scop precis,
Au vrut și alții ca să vină,
Suntem din toate câte- un pic,
Din marea sursă de lumină.
Sunt eu, ești tu și suntem noi,
Azi ploaie, vânt, mâine furtună,
Ieri, tigrii, lei, lungi șerpi pitoni,
Doar porumbei pe vreme bună.
Suntem un tril de ciocârlii,
O bufniță in miez de noapte,
Suntem minune pe pământ,
Și îngeri albi unde sunt șoapte!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre îngeri, poezii despre tigri, poezii despre porumbei sau poezii despre ploaie

Să creezi, să scrii cea mai bogată muzică de pe pământ, să realizezi ceea ce a visat Beethoven (singurul care contează, de altfel), să ai succes, să ai bani ei!, pe urmă?! Toate astea nu valorează prea mult... Altceva visez eu; să poți găsi ceva ultim, ceva fundamental și neschimbător, în acest Univers al formelor.
Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate de Mircea Eliade despre visare, citate despre succes, citate despre muzică, citate despre bogăție, citate despre bani sau citate despre Ludwig van Beethoven
Adevărata putere pe acest pământ stă în cunoștințele pe care omul le descoperă, trăiește și experimentează și apoi le dă mai departe. Dacă ești un bun discipol, care nu e lovit de amnezie, dacă îți faci temele la rândul tău, experimentezi, documentezi propria ta călătorie, într-o zi poți ajunge să pășești alături de oamenii extraordinari de pe acest pământ.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate de Pera Novacovici despre viață