Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Cojocariu

N-am să tac

Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.

E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?

Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.

Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?

Ei unde oare vor pleca
Dacă pămînt n-o exista?
Gândiți și dați-mi un răspuns
O viață aveți... și nu-i deajuns.

Sunt cred... cel mai înverșunat,
Dau foc la tot ce e stricat.
Sunt chiar furtună în deșert,
Și vreau pământ fertil nu sterp.

Îmi spui să cred că voi răzbi...
Și dragoste voi întâlni...
Speranța mea... un vis pierdut
Cum să o iau dela'nceput?

Probabil s-o schimba ceva...
Când eu... nu voi mai exista.
Nu pot să tac e prea târziu,
Mi-e teamă de ce pot să scriu.

Mi-e teamă... chiar și să vorbesc
Pot multe inimi să rănesc.
Așa că tac și mă ascund
În jur e Răul până-n fund.

E seară... v-am cam pluctisit,
Am spus doar ce eu am gândit.
Vă mulțumesc anticipat
Nu tac... dar totuși am plecat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Când tac, vorbesc

Când vorbesc de fapt tac
Când tac și ascult, vorbesc
Ceea ce nu am să cunosc
De mereu am să vorbesc

De nu am să tac si vorbesc
Fără ascult, să vorbesc
Ce eu nu pot să vorbesc
Neavând gândul celui ce-l ascult

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Eu sunt Elena...

Eu sunt Elena! Sunt apă, sunt și foc
Nu pot să tac, când am ceva de spus
Poate în viață n-am avut noroc
Dar eu mereu am fost cu capul sus!

Nu vreau să-mi îngrădești cuvântul
Să spun ce cred, chiar de greșesc
Caci vorba chiar de-o duce vântul
spui ce crezi, e omenesc.

Suntem veniți pe-această lume
ne-acceptăm, să ne iubim
Cu calități, rele și bune
Oameni suntem, și toți greșim!

Elena sunt! Iubesc iubirea
Și oamenii mult îi iubesc,
Pentru așa îmi este firea
Și recunosc când eu greșesc!

Nu poți să spui că ești perfect
Când tu nu poți înțelegi
Că de ești om, ești și defect
Și e ceva ce nu alegi!

Eu sunt Elena! Mai sunt și zăpăcită.
De cunoști, pe loc mă îndrăgești,
Chiar dacă uneori sunt aiurită,
Pot să te-ajut, când drumul rătăcești!

poezie de (19 mai 2018)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Perfecțiune?

Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?

Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
mai stau să mă gândesc.

Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...

Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.

Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate da,
Conștiința va răzbate,
Voi trăi și voi vedea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ce pot să fac mai bine

Voi încerca te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtășești sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te miști prea repede
Și voi încerca -ți aduc aminte
unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puțin pentru mulți ani
Dacă știi niciodată nu voi putea
Să-ți alung toate temerile
Și nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine

cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Nedumerire

Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.

Teamă mi-e
Că de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Și prea puțin
Și mult prea rar
Voi reuși cobor între
Anotimpurile triste!

poezie de (1978)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Relativism

cineva întreabă de ce tac
cineva forțează să vorbesc
nu pot rosti cuvine care s-au mai spus
nu pot să spun ce alții nu-nțeleg
nu au cum vadă audă
ce știu numai eu
decartes spunea
simțurile denaturează viața
când nu voi mai simți
am să vorbesc

poezie de (11 octombrie 2018)
Adăugat de Adina VSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece și pustie!
Nu mai credeam în viață, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai știam ce-i zâmbetul, eram o dimineața stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar șansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viața tot mai goală în fața mea!
Să mor sau să trăiesc, iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu știu cât aș putea te iubesc, sau să te omor de prea mult dor, te omor, doar atât mai pot și să fug, să tac, în urmă să nu mai privesc!
Și-n nopțile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii ce aș fi vrut în acea zi!
Acum zbat în golul dintre Noi, plouă lacrimi reci, te aud când tot mă chemi, dar Eu pierd, pierd!
Și mă dori, o durere atât de surdă, aș țipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar și pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi șterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Foc

Un foc de aș fi... doar langa tine aș arde,
Și cenușa mea in cele patru vânturi ar zbura.
Ca foc... pot toată lumea vede...
Și flacăra... mi-o pot a alina.

Sunt foc... pătrund schăntei aprinse
In sufletul pe care îl iubesc.
În nopțile senine și deschise
Doar eu voi arde până te zăresc.

Nu vrei sa fiu eu focul vieții tale
Să ardem la nesfârșit numai noi doi.
nu ne stângă marile puhoaie
Să fim puternici chiar și peste ploi.

De nu pot arde... inima îmi tace
Și clipele frumoase se topesc.
Un foc de sunt vă rog îmi dați pace
Să ard... pe acest pământ căt mai trăiesc.

La foc... v-ați încălzit in zile triste
Și-n ieri geroase, eu v-am ocrotit.
Acum... în jur sunt dealuri pustiite...
Și eu... sunt stins... că voi nu m-ați iubit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un ultim text salvat din mâna adormită

Cum trece apa prin pământ fără să schimbe nimic
din fizionomia zonei geografice,
trec și eu printre voi, copiii mei neascultători,
dar nu vedeți că-n spatele oglinzii s-a născut
un deșert ce așteaptă o șoaptă de apă.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
deschide fereastra exilului meu voluntar spre voi?

Cum umbra trece cu spaimă printre stejarii rotați
și nu tresare nici o frunză de emoția clipei
așa trec și eu printre voi, copii neascultători
și curați, dar nu vedeți că doar cenușa mea plutește
în aerul împovărat de cuvintele voastre.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
încropi din șoaptele morților un paradis ce vă place?

Sunt simple lucrurile în această bibliotecă de carne
ce cu o sacră spaimă le percepem încet. Ne e teamă
doar să le numim. Când, înduioșați, vom trece peste
oarba uitare, tresărind din somnul nostru nesfânt,
zădărnicia ne va înghiți cu barbara ei superbie.
Voi vorbi, voi vorbi, voi vorbi dar cât pot fi mai înalt
decât universul vostru solitar, nepătruns și stufos?

poezie de din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "In aripi de gala" de Nicolae Sava este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.
Ileana Nana Filip

Flori ale dragostei eterne

Am așteptat, am așteptat un răspuns
Spune-mi să tac!
Nu știu nimic sau poate mint
Eu cred în dragoste curată și luminată
Dacă nu crezi și simți la fel
Spune-mi de dragul poeziei
opresc acum din scris
Nu mă răni, vreau să te dezmierd
Dar timpul mi-este limitat
Am multe de spus, am multe de scris
Dar mă visez în trenul visului
Și tot visez sa tin lumina aprinsa oricâte nopți aș mai avea Fredonez melodia lui Smiley în duet
Și inca sper să pot cânta la fel
E luminat gândul desprins din filmele de comedie
Am crezut ca pot fi ridicată până la cer
Am plâns, am râs că sunt vie...
De ce nu pot zâmbi prin fiecare zâmbet al copilului din mine? Am ales lumina...
Am ales să fiu lumina din fiecare stea
Cât despre tine, dragule, nu te mai ating...
Ești tot mai departe și cerul s-a-nroșit
Să pleci, mărite domn, căci visul s-a-mplinit!
Voi fi regina, voi fi iubirea,
Voi fi dantela de la rochia din catifea...
Surprinde- odată cu visul...
Și voi cânta note de neatins
Flori ale dragostei eterne.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber, pot trăi sau pot muri,
pot iubi în miezul zilei sau sfârși în zori de zi,
sunt o simplă întrebare, cu un complicat răspuns,
pot urca pînă la stele, fără-a ști că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopții, liber, când mai jos și când mai sus,
nimeni nu mă mai întreabă ce-am făcut și ce am spus,
sunt o simplă licărire ce, mai toți, cred că o văd
doar când viața-i o dilemă și le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber, n-am ce da, n-am ce să cer,
știu ce-i viața, știu ce moartea, am curaj să cred, sper,
vin din marginile lumii, însă eu n-o mărginesc,
în deplina-mi libertate, n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care simte ploaia după vânt,
simte vântul după forma umbrelor de pe pământ,
caut boabele de rouă ce, mereu, în zori de zi,
udă firul crud al ierbii ce-și dorește a trăi.

Sunt om liber, foarte liber, pașii singur mi-i măsor,
și tot singur pot decide dacă vreau sau nu să mor,
dacă merg spre mai departe, dacă vreau să stau pe loc,
dacă vreau să fiu ca focul, sau să ard cu totu-n foc.

Sunt așa cum este firea celor ce-și doresc trăi
fără teama li-i dată datoria de-a muri,
sunt mai liber decât clipa care știe că a fost
și-a dat timpului măsură, și a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber, sunt precum mi-e dat să fiu,
știu ce-nseamnă libertatea, tot ce-nvăț, învăț știu...

poezie de din Dincolo de praguri (9 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea scribului începător

Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
De ce a fost
Să vin
scriu
Chiar nevoind în sinea mea s-o fac
Dar undeva acolo sus s-a hotărât
fiu poet
Și nu doar surd, și nu doar bâlbâit
Și restul zilelor lăsate pentru-acest pământ
Să fie chin
Să fie vers
Să fie cânt
Să fie numai adevărul pur
Șoptit în albăstrimea cerului de guri

Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Când țara este scoasă la mezat
De ce citesc în ochii lor -
În loc de adevăr
Ceva ce strigă numai pentru cer
Când eu aș vrea ca ei strige pentru noi
În ochii lor citesc
Că sunt flămânzi
Că sunt desculți
Și goi
Pentru tăcerea lor ei stiu că vor primi
Arginți strălucitori
Arginți furați
Arginți din pătimiri

Mă întreb în sinea mea de ce poeții tac
Și nicidecu nu-i pot
Veni răspunsului de hac
Răspunsului scuipat
De guri de scriitori
În ochii triști
A celor din popor-
-Sperăm oricum, va veni o zi
Când treizeci trei de-arginți tăcuți
Spălați
Îi vom primi
Fiind un scrib incepător
Și nu judecător
Închei aici povestea mea -
Povestea lor

poezie de (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ceasul meu

Cu ceasul meu, nu știu ce s-a-ntâmplat:
De-o vreme nu mai merge cum mergea
Și nici nu pot să-l duc la reparat,
Căci el e altfel, nu-i de ici-colea.

L-am dobândit la schimb, pe-un măturoi,
De la o babă proastă ce-l voia
Și nu să măture cu el gunoi,
Ci doar să zboare – ea așa zicea –

A mers ce-a mers și se-auzea "tic-tac"
Mai tare "tic" și "tac"-ul mai deloc,
Știți, cu nevasta: când ea "Tic!", eu tac
Și de-aia-n căsnicie am noroc.

Când apăsam butonul ăla mic,
Îmi arăta doar ora câtă e
Și-n rest era – pe cinstea mea! – nimic,
Nu ca acum, când tot mă ia cu "Ce?"

Adică eu, cumva, îi răspund
La "În ce timp?". Păi, ăsta e normal?
Mi-apare-acolo-n mijlocul rotund
Și nu vă mint: apare și-i real!

Sunt supărat și cred că o să-i scriu
Că în potoape vreau, de mai încearcă,
Dar mă gândesc: "Pot, înapoi, viu
De-acolo, de la Noe, dintr-o arcă?"

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt femeie

Eu sunt femeie, și-nseamnă că-s actriță.
Joc mii de roluri și am si mii de fețe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea ființă
Aleg drumurile scurte si istețe.

Eu sunt femeie, și mint fară să vreau
Și fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ți iau
Eu sunt femeie, iubesc și pot urî...

Eu sunt femeie, și sunt ca și pustiul
Pot să sufoc, și pot să-ți ard privirea,
Și pot sa fiu și apa, atunci când îți e sete
Dar să nu mă bei, de vrei simți iubirea.

Eu sunt femie, mai pot și ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva -ntreabă,
Fiind femeie multe aș putea...
Dar sunt femeie, și pot să fiu și slabă...

Eu sunt femeie, și multe ori bârfesc,
Și câteodată prefac că-s tristă,
Cu aceleași chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori și egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbații nu o prețuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Și din iubire pot să și urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Așa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Și chiar de slabă sunt și plâng fără-ncetare
Eu sunt și voi rămâne tot femeie...

poezie de (14 iulie 2008)
Adăugat de Anna PanoviciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 15 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ovidiu Vasile

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris știi te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.

poezie de din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragostea

N-o pot deloc înțelege –
Este prea de tot;
Mai ales când mă provoacă
o trec înot!
Dar oricât aș încerca,
Pe celălalt mal –
Nu pot să ajung deloc...
Mă las dus de val!
Doar valul nu mă duce...
Unde vreau s-ajung,
Ba din contră: el în larg
Vrea să mă scufund!
Niciodată n-am răbdare
Să se potolească...
Ca apoi să pot s-o trec –
limpezească!
Și mereu și tot mereu,
Eu duc la fund!
Niciodată n-am puterea
pot s-o pătrund,
Dintr-un capăt până-n altul...
Unde așteaptă
Răspunsul la întrebarea:
"De ce e nedreaptă
Această latur-a mea
De necontrolat?
Și de ce de când mă știu,
Eu te-am căutat?!"

Ca vezi, nu e vorba
Doar de un răspuns...
Ci, de fapt, am mai multe,
Întrebări de pus!

Mai rămâne doar să pot
Să ajung la TINE!
Doar pentru-a reuși,
Tre' lupt cu mine!
Să lupt și să mă înving –
nu mă mai las
De al vieții mele timp,
Vrăjit, dus de nas!
Dar și când voi izbuti,
Nu vei mai putea –
Decât te contopești
Cu inima mea!
Cu tot ce până acum,
Nu am înțeles...
Mai exact: cu tot ce-nsemn
Și să-mi dai un sens!

poezie de din Începuturi (17 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Ba da, draga mea. Ar trebui, ar fi minunat... Să-i vorbești, să-i spui totul, nu numai despre problemele tale, dar și ceea ce ți-am povestit eu depre el, să-i mărturisești totul, inclusiv dragostea ta pentru el. Ar fi bine ca el afle toate acestea de la tine, nu din alte surse și nu știu de ce, însă sunt sigur că nu doar va încerca te ajute, dar va și reuși acest lucru. Nu știu de ce am această convingere, totuși, o am, asta-i sigur!
Lia: Ah, tati... Nu pot să-ți promit nimic în sensul ăsta, dar poate vreodată am să încerc să vorbesc cu el despre toate acestea. Nu știu însă dacă voi și reuși, el intimidează. Are ceva care... E adevărat că mă atrage, totuși, mi-e greu să-i vorbesc, despre orice, mai ales despre așa ceva. Mi-e foarte greu și numai -l privesc, dar să-i mai și spun asemenea lucruri...
To Kuny: Păi, dacă te deranjează atât de mult privirea lui și te intimidează, nu te uita în ochii lui când îi vorbești.
Lia: Dar unde altundeva să mă uit, dacă am fi doar noi doi, eu și el?! Nu-l pot evita tot timpul... Nu știu dacă vreodată voi putea, nu știu dacă voi reuși să-i vorbesc...
To Kuny: Ar trebui, draga mea. Cel puțin, încerci. Spre binele tău, scumpo, chiar ar trebui. Și nu vreodată, ci cât mai curând. Problema asta nu suferă amânare. Crede-, așa ar fi corect. El este blând, bun, calm și înțelegător, mai ales cu tine. Are multă răbdare. Te va înțelege și sigur te va ajuta, pentru te iubește, nespus de mult. Zău, scumpo...
Lia: Poate că ai dreptate, tati. Poate voi încerca vreodată, într-o zi; nu știu sigur, poate, deci nu pot să-ți promit nimic. Dar dacă, așa cum spui tu, iubește, de ce nu ia el însuși inițiativa, de ce nu încearcă el primul să-mi vorbească deschis, la modul cel mai serios posibil; cred că, în mod normal, el ar trebui fie cel care să pornească o astfel de discuție.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Of, viata!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
în viață să petrec.
Merg strâmb și tot privesc șașiu
la alții cum -ntrec.

Aș vrea s-ating și să tot mut,
spun, strig și să răzbat,
dar glasu-mi este prea limbut
și fața mi-e brăzdată de vărsat.

Același eu, și ieri și azi.
Ochii îmi ard tăciune,
măcar fie altfel mâine.
Cum poți să mă mai rabzi?

Of, Doamne, știu că nu e drept
simt așa durere-n piept.
viața nedreaptă si rece
cu mine deasupra ea trece.
Și eu tot îngân și mă-mbăt,
-npletec și cad în omăt.
Oftez și cânt și iar plâng,
omătu-i în cizme pământ.
Și-n pumni el se înmoaie și lasă,
rănile din toamnă de la coasă.

Lucrez, eu nu zic ba
dar pe nimic așa,
o sticlă iaca - na
Măria Ta!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
ce-i viața, și când văd
alții tot mă râd,
m-apucă jalea și repet:
s-a terminat Mitică!

Dar mâine-n zori, promit,
o vilă-n sat o să-mi ridic.
Vor trece ei și vor vorbi,
eu din balcon le voi zâmbi
șașiu.

Of, Doamne, pâna mâine
mai mânca o pâine
dar nu-i.
Îmi pun căciula-n cui,
scot sticla și-o golesc,
cu ea pot să vorbesc
limbut.

poezie de
Adăugat de Mara BartisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și știu că mâine...

Și știu că mâine am să mor,
Și nimănui nu-i fie dor,
Căci de-am să plec, plecat n-oi fi,
Ci doar cu voi zi după zi.

Voi ce mi-ați fost prieteni dragi
Nu mă veți plânge la mormânt,
Ci-mi veți aduce pumni de fragi,
Eu îi gust de sub pământ.

Să-mi fie sufletul ferice,
Că v-am avut mereu alături,
N-o să vă uit, chiar de aice
Mi-e zborul aripe de fluturi.

Mă simt firav, făr' de putere,
Altfel eu moartea o vedeam!
-Nimic mai mult eu nu pot cere,
Decât viața 'napoi s-o am.

reîntâlnesc cu voi
ne distrăm ca-n tinereți,
Să prețuim clipele noi,
Să fim ca altădat', știu, vreți!

Dar din păcate eu m-am dus,
Nimic nu se mai poate face,
Că nu v-am spus ce aveam de spus,
În moarte nu îmi va da pace.

Moartea m-a luat nepregătit,
M-a rupt de tot de lumea noastră,
Sunt călător spre infinit,
S-ating pierdut zarea albastră.

............................................................

Voi să mă căutați în manuscrise
Când eu în lumea asta n-oi mai fi,
Acolo-s gândurile mele scrise,
Așternute toate-n poezii.

poezie de (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Privirea

Doar o lumină venită dintro parte,
de acolo unde amintirile mai dor.
Ca le uit, n-am strai de eternitate,
doar pe ele, când mă strâng cu dorul lor.

O neânțeleasă formă însoțește,
să tac sau poate când mi-e bine suspin,
flori de cais mi se așează într-o coroană,
plimb prin amintiri, când vreau să mă alin.

Să urc, le privesc, nu-mi este cu putință,
căci una dragă 'mi stă aprinsă-n stea,
să mă cobor pășesc pe a mea ființă,
o prelungire sunt, o umbră, a ceea ce e ea.

Cum pot în spațiu' acesta sacru 'nverzesc,
când nici prea jos și nici prea sus nu am tulpină,
doar flori în cer, iar pe pământ sunt azi,
o urmă cu umbră și-n ea adâncă rădăcină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook