Metamorfoză

Nu știu ce să fac
din mine
când nu tac
și te vărs rime:
Poate-un val
întors de mare
gust de apă
ud de sare?

Rază
scoborât-aproape
vad de soare,
văl de pleoape?
Frunză'n
vaiet tremurat,
verde crud
oxigenat?

O cascadă
cadențată,
stropi de apă
dirijată?
Zbor de păsări
migratoare,
aripi peste
întomnare?

Fluturi
vesel colorați
din coconi
catifelați?
Un pian
sau o vioară
ce auzu-ți
înfioară?

Flori de gheață
sau de viață
răsfirând
o dimineață?
Un poem
unde-un poet,
zgribulit-a
un sonet?

Un tezaur
mult râvnit,
ce-i criptat
în negăsit?
Pânza de păianjen
deasă
ce o jertfă-și
mai brodează?

Marmură,
granit, bazalt,
sufletul
să ți-l asalt?
Brațe de senin
albastre,
hodinind priviri
sihastre?

Semne clare
de-ntrebare,
c-un răspuns previzionare?
Soare, lună,
aer, apă,
în cuvintele-mi
de-o șchioapă?

Curbe, linii,
arc de cerc,
toate-aș vrea
să le încerc.
Cât mai pot
și fac din mine
File revărsate-n
rime.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Constantina Gina Dumitrescu

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce mă înconjoară, mă urcă
îmi place să zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Mai este viață, fără tine...

Se scutură copacii de zăpadă
Și eu mă scutur de un dor pribeag,
Să las pădurea, cum mai râd, să vadă,
Când neiubirea pleacă în zigzag.

Te-am tot purtat pe aripi de mătase,
Ți-am arătat de sus ce verde strig,
Tu ai plătit iubirea să mă lase
Orfană sub zăpezi, să mor de frig.

Și totuși pe sub piele muguri cântă,
Viorile deszăpezite, în extaz,
Îmi țin pe corzi o inimă înfrântă
De neiubirea ta și de necaz.

Baladele îmi gustă din durere
Și-n simfonii albastre mă alint,
Iau primăvara-n brațe și-n tăcere,
Încerc să înfloresc și iar mă mint,

Că mai am timp să mă descopăr vie,
Într-un poem ce-i încă violet-
Cantată sau albastră simfonie.
Să nu mă uiți, de-o viață le repet.

Și dacă nu simți sevele din mine,
Cum răscolesc zăpezile, subtil,
Nu te mai chem, singur rămâi cu tine
Căci e târziu și-aproape inutil.

Am învățat să nu te am aproape,
În niciun anotimp și știu să zbor;
Chiar dac-o lacrimă mai am sub pleoape,
De tine nu-mi mai este drag și dor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Te nasc în mine rază de-nceput

Iarna-n frunză verde se dezgheață
Când ne-mbrățișăm de dimineață,
Ne dăruim săruturi cu ardoare
La o ceașcă de cafea cu aburul în soare.

Zâmbetul tău coboară dintr-o poză,
Ai buzele petale dintr-o roză
Care a crescut ușor în mine
Cu rădăcini de dor și de iubire!

Ne salutăm cu ochii larg deschiși,
De frumusețea lor suntem cuprinși,
Tu știi că-i porți, eu știu că-mi aparțin,
Dăruiți îmi sunt de sfânt destin!

Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi așa, în suflet să te am,
În inimă să-ți port poza ta vie,
Să-mi fii cânt ascuns în colivie.

Te-mbrățișez, frumoasa mea de vis,
Te salut din lungul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ți fiu aproape,
Peste munții-nalți, peste adânc de ape.

Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut
Amestecată-n sângele iubirii
Înflorind pe culmea fericirii!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Înfiorări

Dulce dimineață de vară,
Cum spulberi c-un ochi de-abia mijit
Speranța primăverii ce, parcă, ar mai fi avut puțin de cântat, de trăit, de iubit?

Tânără dimineață de vară,
Ridicând pleoapa ta peste ochi de lumină,
Adie a zbor și respiră
Toate inimile, dăltuite în piatră,
Ce răsuflă doar o dată în an
Sub cireșii și ploaia de soare scăldată.

In cinstea ta, îmi voi picta pe piele
Valsuri dansate în seri tarzii, prin grădinile îmbrăcate în verde de gală,
Respirația sfioasă a reginei nopții,
Zborul grimpant al clematitei
Și-mi voi împleti din nuiele
Plasă de vise și fluturi;
Doar vara, visele mele frumoase
Renasc din coconi de chin stacojii,
Zboară ele, înaripatele,
Dar le mai pot încă prinde
Cât nu sunt, de senin și Lună,
Nopțile pustii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când încă...

Erai ca un cântec de liră și nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu brațe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.

Valsam printre lumi neștiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream și-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.

Scriam și pe nori și pe stele-un sonet
Și luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Și tu mă făceai mai frumoasă.

Se-oprise și timpul în loc, într-un vis
Și noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire și flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.

În zori măsuram în săruturi o zi
Și ziua era nesfârșită,
Amurgu-aștepta pe o lacrimă gri,
Când încă ți-eram o iubită.

Departe de noi, uragane și ploi
Pândeau sub perdele albastre,
Era o eternă lumină în noi
Din astrele clipelor noastre...

Azi, cântă un cer orfelin de iubiri
Dintr-o frunză de toamnă târzie
Și plouă pe frunțile noastre de miri
Dramatic ca în elegie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Să zburăm înspre soare

Iubirea mea cu ochi frumoși ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjește de dor
Și aș vrea să am aripi, să zbor!

Să zbor până la soare și lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Și unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.

Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Și frumoasă cum e luna-ntre stele!

Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ți alin
Și să-ți sărut obrazul moale, ca să-ți crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.

poezie de (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Locuiesc într-un cerc

Locuiesc într-un cerc
Și mă simt în el ca-ntr-o cușcă.
Cerberii nopții fruntea îmi mușcă,
Gânduri către tine când incerc.

Locuiesc într-un cerc.
Lanțuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul din mine s-a stins demult
Ochii mei încă îți mai duc dorul.

Degeaba încerci flori să-mi arunci,
Amintirile mele privesc din-afară,
Cercul de gheață nu are punți,
Frigul din mine mă înfioară.

Cercul e strâmt, cât aș vrea să-l lărgesc,
Înauntrul lui încerc să te prind,
Dar cerberii zilei de pază îmi sunt
Și cine sunt, unde sunt îmi reamintesc.

Locuiesc într-un cerc.
Aici începutul și sfârșitul se confundă,
Încât, acum, nici eu nu mai știu:
m-am născut sau am murit acum o secundă?

poezie de
Adăugat de Carla DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Te nasc în mine rază de-nceput

Iarna-n frunză verde se dezgheață
Când ne-mbrățișăm de dimineață.
Ne salutăm cu ochii larg deschiși,
De frumusețea lor suntem cuprinși,
Tu îi porți, eu știu că-mi aparțin,
Dăruiți îmi sunt de sfânt destin!

Frumoasa mea, frunză lipită-n geam,
Rămâi așa, în suflet să te am,
În inimă să-ți port poza ta vie,
Să îmi fii cânt de aripă târzie.
Te-mbrățișez, frumoasa mea de vis,
Te răpesc din largul necuprins,
Zbor spre tine, ca să-ți fiu aproape,
Peste-ncercări, peste adânc de ape.

Te nasc în mine rază de-nceput,
Floare răsărită în inima-mi de lut,
Amestecată-n sânge cu tărie
Pe treapta vieții, rod de poezie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Rugă

Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine și se vede
Că-s ofilită spre apus.

Mi-e dor de tine frunză verde
Și de mai crede doar puțin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit și-am părul lin!

Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Și te-oi uda cu apă rece
Și ți-oi cânta un vesel tril!

E toamna mea în multe ape
Și-s în noroiul ăstei vieți,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poți!

Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aș vrea să vii și nu mă pierde
În tainicele tale zări!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe și-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Își flutură altița pășind cu mlădiere,
Și-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foșnind psalmodiere.

Pe glezne înfășoară canafi, din ierburi crude,
Desculță se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Și-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare și apune
Își împletește frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

Mângâie-o rază blândă'ncropită din senin
Alint-un zbor de fluturi și piaptănă lumina
Se-apleacă grijulie spre solul ebenin,
Și-și scutură din palme, cu grație, sulfina.

Ne curge seva-n vene din reavăn și-nfrunzit,
Recidivăm în toate c-un crud și'un ne-ntinat
Natura se întreamă pe-un trup de compozit
Când viața ni se-ntoarnă în timp predestinat.

C-o primăvară veche, dar una-atât de Nouă,
Cu iz de sărbătoare pe-un trup de-alt anotimp,
Te-ademenesc, iubite, cu vise pe din două
Îmbracă-mi primăvara, cât încă mai e timp!

poezie de (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Catargul

Catargul colorat cu vise înflorește pe ochiul crud al mării.

Ne–am prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieții fără moarte ce–și lasă în urmă un gând.
Din cremene și rouă ne–am tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde și rotund.

Ne–am prins izvorul ierbii de vârful unei aripi,
puterea unei pietre ce ne–a pătruns în os.
Ne hrănim din vânt, din păsări și din greieri,
din coardă de vioară, dintr–un nuc umbros.

Ne–am prins zăpezi pe umeri și munți de stele în șoapte,
fiecare zi, ploi de flăcări vii.
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte,
buza unei note, puterea de a fi.

Ne–am prins înaltul și adâncul, romburi și pătrate,
geometrii de vise, timpul care geme.
Imperii ce răsfață drumuri neumblate
ce urcă încet spre lună atunci când cerul doarme.

Ne–am prins cuvinte nerostite și sunet de corăbii,
cuib de curcubee și universul lor.
Leagăne de fluturi, iedere cu săbii,
umbra unei sfere în caligrafia aștrilor ce mor.

Ne–am prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieții fără moarte ce–și lasă în urmă un gând.
Din cremene și rouă ne–am tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde și rotund.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ființele din soare

Ființele din soare nu au umbră
Ele se-adună
într-un cerc colorat cu lumina
rotită pe față

Corpurile lor sunt flăcări lungi
și ușoare la care visează
mari șerpi luminoși
Ființele din soare nu au umbră
pentru că nu știu ce-i moartea
Nu știu ce-i viața

Moartea e ca o apă
cu sclipiri de marmură neagră
iar viața - o stare continuă
de iubire totală.

poezie de din Continente suspendate (2008)
Adăugat de Ioana TricaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când de verde crud și muguri

Anotimp de frunze triste, ce-are gust de ploi amare
Năvălit-a dintr-o dată peste suflet, peste vise,
A inveșmântat pământul
într-o pestriță culoare
Ce mi-a încarcerat în nouri, porții mari din blândul soare.

Fâlfâiri neobosite
văluresc tot cerul toamnei
Încât: galben; roșu; albastru; brâul Maicii se dizolvă
Și îmi vine, tare-mi vine, să m-agăț de poala doamnei
Și să-i spun cum că, rodirea și migrarea n-o absolvă,

Nici de dezfrunziri și ceață, nici de nostalgii scurmate
În adânc de inimi calde, ce n-au vrerea timp să piardă
Geaba ne tocmește ochii, în culorile-i turbate,
Când, de verde crud și muguri, nu e lumea-îndestulată.

Anotimp de frunze-amare, ce-are gust de ploi nestinse
Mi-a descătușat speranța de sub tâmplele cărunte
Răscolindu-mi întomnarea amintirii reaprinse
Că inspir iar dor de tine. Prin cuvintele prea strâmte.

(septembrie 2021)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stări de spirit, migratoare

Tu renaști în mine Cântec, armonii de sfere-înalte
Și-aș urca în tinda lumii,
cu balada ta de mână,
Să-i cer versului descântec,
de metafore și șoapte
Când pun capu-în poala Lunii, să-mi fii tihna, din furtună.

Să mă faci din slovă mută, sunet arcuind plăcere,
Învestiți cu volnicia, vântul să ne poarte veste
Să-ți fiu inimii-alăută, până viața ne va cere
Să transcriem veșnicia. Cu povestea din poveste.

Mă preschimbă în cicoare, leac să fiu melancoliei,
Sau în flori de iasomie, din sărut de Maică Sfântă,
Să-nsoțesc lanuri și soare, ca-n aripa ciocârliei
Să văd zbor și măiestrie cum văzduhul îl împlântă.

Tu renaști în mine Cântec, grație și puritate,
Poezia-împerechează-n echilibru și visare.
Precum lebăda alunec, mă hrănesc cu simplitate
Tu ești tonul ce veghează stări de spirit, migratoare.

Și-aș urca în tinda lumii, cu balada ta de mână
Indisciplinând tăcerea'n, versuri... limpede fântână.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Acuarelă

Au înverzit copacii de cântul unei mierle
Ca de-o zăpadă verde căzută-n luna mai
Și ferecat în sunet, e aerul cuminte
Suflat prin narghileaua parfumului de ceai.

Păstorii de insecte, duc greierii la munte
Prin colbul de lumină pufos ca păpădia
Și-n timp ce dulci miresme plutesc îmbietor,
O frunză de arțar, contemplă veșnicia.

Splendoarea dintre maluri susură aievea
Trecând peste genunchii pietrelor din vad,
Un zbor desculț e bronzul de pe aripi
Al unui cărăbuș, cu sufletul nomad.

Albastră e pădurea foșnind prin alunișuri
Cu fluturi argintii, împovărați de cer
Și păsări cântătoare ce fumegă aiurea
Un recital de triluri, prin temple de eter.

Se alungește umbra pe iedera-n cascadă
Mai verde ca zăpada căzută-n luna mai,
Pe marginea candorii visează o furnică
Cum e să fii stăpâna, acestui colț de rai.

poezie de din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

M-aș naște

M-as naște-un cuvânt pe buzele tale
Sau litera vie ce-n minte-o strivești
Vocală, consoană, sau semn de-ntrebare
Când gura deschizi, mereu să rostești.

M-aș naște un vis peste sufletul tău,
Speranța să-ți cauți mereu lângă mine,
Iar visul de-i bun, sau chiar de e rău
Să lase plăcerea să-ți curgă prin vene.

M-aș naste un val, în inima ta
Cu flux și reflux mereu să te-ating
Când marea cea tristă tributul și-l vrea
Doar eu printre valuri, la piept să te strâng.

M-as naște culoare de-ai știi s-o privești
Din ploaie și soare un sfânt curcubeu
Lumina, căldura și tot ce-ți dorești
Găsește-o-n nuanța din sufletul meu.

M-aș naște solfegiu din note-mpletite
Pe clape-n balade, de-ai știi să mă chemi
Sonete și valsuri, cântate-ori rostite
Oooo, muz-a iubirii, de-ai știi cât însemni.

M-aș naste din toate și te-aș aduna
Deși știu că-n mine tăcerea nu poate
Din tot ce cuprinde-n destin steaua ta
Decât să-mi transforme un vis în ne/noapte

Și chiar de m-aș naște de-o mie de ori
Prin doruri din noapte, strigate-n pustiu
Constanta din linii-ntrerupte-n fiori
Eu, punctul și virgula, ști-voi să-ți fiu.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Costel Zăgan

Alternativă la dor

O noapte da și-o noapte nu
ghicește-mi dragoste doar tu

O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui

Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea

Și nopți în șir parcă te caut
doar c-o vioară și c-un flaut

Doar c-un pian și-o pianină
muzica sferelor este divină

Și-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem

poezie de din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Constantina Gina Dumitrescu

Legături

Apă, munte, flori
culese cu mână de înger
și arunncate-n vâltoarea vieții,
vapoare, avioane, zbor de lilieci
și de libelule albastre
ce se înaltă-n suflete aurii
care zboară spre infinit
curcubeu, Soare și lacrimă divină
ce curge-n pajiște verde a vieții
stralucind în vîltoarea neânsemnată a Terrei
piatra care poartă energia divină
aruncata-n slavile cerului
pe o ancoră din aur domnesc
ce se ascunde-n puterea Luminii
Soare, Soare, Soare peste tot Soare
apă, apă, apă peste tot apă
și noi cei ce purtăm de toate
din bogățiile cerului
și ale Pământului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt

Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez să m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.

poezie de (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Marin Moscu

Frunza verde

Frunză verde, știu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viață și mă crește,
Mă-ngrijește, mă iubește.

Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.

și iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat și-a zburat lent
Mărțișor pe-al mamei piept!

poezie pentru copii de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook