Limita contemplând

oriunde cad respir
pupila fumegă în pielea palmei
fragil sărut
atroce nevoia de a-l repeta
pierderea lui
înecarea odată cu el
în carnea palidă
istovitoare cu gura în pernă
şi dinţii strânşi
simt limita
limita contemplând sufletul
în trup ca-ntr-o rană goală

poezie de Constanţa Buzea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia din parc

umblă prin cap din neuron
în neuron plimbată de zvelte
picioare goale de femei graffiti
se-ntoarce la mine cu regret
o scriu pe telefonul mobil
cu degetul rece grăbit să prind
toate verbele ce-mi vin pe limbă
ţin dinţii strânşi şi respir greu
printre cuvinte contemplând
limita cititorului în stele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hohote de tăcere

simt nevoia atroce să mă ascunzi
în palmele tale
cu dinţii strânşi
iar când îţi suflu de frig
tu să-ţi ridici genunchii la buze
să nu-mi pierzi toată răsuflarea
într-un sărut
şi să nu-mi mai dai niciodată drumul
la gânduri
printre degete

simt nevoia acerbă
să mă sufoci strigându-mă
cu pumnii la gură
şi eu să tac
în hohote

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E adevărat, românii trăiesc la limita sărăciei, dar la limita de jos.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să depăşeşti limita, când limita eşti tu însuţi?

aforism de Gheorghe Grigurcu din Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita durerii

.. Dar a apus încet şi blând
Şi nu voi şti nicicând
Ce ploaie mi te-a smuls din gând...

Se stinse-un cer curat
Şi n-oi afla vreodat',
Ce vânt mi te-a furat
Şi mi te-a luat

Iar eu, o frunză sunt,
Presus mai de cuvânt
Şi ferecată-n gând,
Visând,

Dar până când?

Până atunci când nu mai am putere,
Puterea de a cere,
Dreptul la înviere,
În falnică tăcere,
Un drept al propriului nicicând,
Cât nu pot a-nvăţa ceea ce sunt,
Căci simplă în micimea mea,
Caut să-mi aflu limita,
Puterii
Şi limita durerii
Şi ura şi iubirea,
Tristeţea, fericirea,

Dar fum sunt toate câte sunt
Iar eu, ţărână din pământ
Şi duh e totul ce respiră
Şi duh e ceea ce mă miră
Şi ţip în neputinţa mea
De a-mi cuprinde limita, durerii
Şi limita puterii
Şi-a tot ceea ce simt si sunt,
A umbrei mele pe pământ

Şi trec şi trec fugind
De umbrele ce mă cuprind,
De limita durerii
A urii şi puterii
Şi-mi pierd şi urma pe pământ,
Căci întrebare e ceea ce sunt
Şi n-am răspuns,
Sunt doar răpus,
De limita durerii,
A urii şi puterii.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii trăiesc la limita sărăciei, alţii la limita bogăţiei. Oamenii ăştia nu mai au nici o limită!

aforism de Mihail Mataringa (13 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita nu este un obstacol! Obstacolul poate fi depăşit, în vreme ce limita reprezintă un capăt de drum.

Mihail Mataringa (6 iulie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita

în ultima zi din viaţa lui care nu se ştia
termina s-a trezit cu o durere cumplită
de cap: era mai degrabă o fulgerare
prelungă dinspre o mărunţită măsea în anii
din urmă în mişcarea sus-jos-lateral
din care sigur s-a născut şi calmul cu care
privea
totul (?!) reuşind să trăiască atât de mult încât
îl enervase şi pe îngerul său: păzitor încă
în paralel cu grija pentru el şi al numeroşilor
multicentenari de succes
la limita
cazului de deces prin extracţie a
vieţii din trup sub o fracţie prea
des invocată ca ultimatum divin
la limita
de sus sau de jos sau de niciun folos
a curbei de sacrificiu de sine: periculos
până la părăsire

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita mea? Altă rană!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extensii

Limita transcendenţei
Poate fi pretutindeni
Limita erorilor
Se extinde permanent
Limita de caracter
Pare că nici nu există

Proiectele de aici
Cu alură sacramentală
Sunt greu de găsit

Noi suntem implementaţi
Pe termen scurt
În regim de urgenţă

Alerta ne străbate adesea
Suntem mereu vulnerabili
În raport cu raţiunea

La marginea experienţei
Căutăm starea de echilibru

Cel mai frumos cadru
Ar fi un univers de îngeri
Străjuind planete adiacente.

poezie de David Boia (22 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi bogătaşii trăiesc la limita subzistenţei; la limita subzistenţei lor.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu tăcem

Cu dinţii strânşi de aspra suferinţă
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâşnind de neputinţă
şi iar ne prăvălim – dar nu tăcem.

Pe-a ţării noastre darnică moşie
târâm de-un car de ani acelaşi jug.
cum oare să tăcem, când de sub glie
răcneşte osul dezgropat de plug?

De-a lungul zării noastre de cărbune
paharul plin ne-am învăţat să-l bem
dar gura ştie bine-o rugăciune
şi-o geme printre dinţi – căci nu tăcem.

Cum să tăcem când fiecare ghindă
căzută din stejarul secular
se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
tot plânsul ţării într-un nou stejar?

Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată
în trupul nostru oase ce s-au frânt
şi strigă morţii ce-au tăcut odată
cu gura caldă plină de pământ.

De s-ar surpa în ceasul nefiinţei
pe toate-aceste guri câte-un Negoi,
l-am sfărâma necruţători cu dinţii
şi-ar da năvală răcnetul din noi.

Urcăm Golgote aspre de credinţă,
venim spre piscuri tari, îngenunchem
şi iar ne scuturăm de neputinţă
cu pumnii strânşi în trup – dar nu tăcem.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi evita greşelile, dar le poţi limita, poţi creşte prin ele şi nu le vei mai repeta.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele meu e Ana

Doamne
şi stau într-un capăt de lume
undeva între limita de sus a plânsului
şi limita de jos a sărăciei
nu scriu poeme să-mi măsoare semenii rănile
sau să mă jefuiască de bunătate
scriu că aşa M-ai învăţat
Tu
când mâinile se împotrivesc
simt cum cresc cuvintele
şi din unghiile învineţite
ţâşnesc începuturi

nu e uşor
dar timpul m-a obişnuit cu trecerile
când în ţărâna mea e atâta zbucium
Tu mă întâmpini bucuros
cu braţele deschise
de parcă lumea
nu a mai avut
nicio zidire
până la venirea mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţigările lui

fără - pauză - la - limita - răbdării
ţigările lui
le-am fumat
eu

el nu a fost contra
de ce? să fie

iar cineva
- a stat - a stat - a stat
la - limita - răbdării- fără - pauză
râvnind la scaunul
pe care am şezut
am şezut - am fumat
am fumat
eu

fără - pauză - la - limita - răbdării
ţigările lui

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul din vis

Ai zburat odată,
demult,
atunci când
puritatea
aripilor tale
lumina cerul.

Ţi-ai umplut sufletul
cu licărul aştrilor,
iar plutirea ta
a devenit
cântecul cometei.

Mai poţi zbura,
uneori,
la limita
visurilor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de dragoste

Nevoia de dragoste, de a împărţi
Toate dorurile, nevoia de sărut,
Nevoia de bucurie, de-a se ferici,
De a-şi face focul infinit,
Nevoia de a privi în ochii
Iubiţi,
De a reflecta
Sclipirile lor vesele, lumina,
Nevoia de a se mai îngrijora,
Nevoia de a se îndulci în plus
Din buzele imaginate în vis
Şi de-a atinge, de a mângâia
Nevoia de a iubi şi de a ierta!
Nevoia de a se ridica spre nori
Până la zei, mai sus de sori,
Nevoia de a fi cuminţi
Şi de a rămâne aşa, lipiţi!

poezie de Mariana Bendou din Poesies pour mon mari / Poezii pentru soţul meu (2011), traducere de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita irecuperabila a desavarsirii

întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
şi spălarea inimii

viaţa precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreţi
în nebuloasa conştiinţei tale

trenul se urneşte greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
şi te sfîşie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrşirii

poezie de Angela Furtună
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te limita niciodată din pricina imaginaţiei limitate a celorlalţi; nu îi limita niciodată pe ceilalţi din pricina imaginaţiei tale limitate.

citat din Mae Jemison
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului meu de epigramă

Eu simt, în limita măsurii,
O fericire de moment,
Că-n fine, la Mizil, Bunduri
M-a depăşit în clasament!

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!