Spitale vs catedrale (pamflet)

Construim noi catedrale
Şi biserici; multe-s goale,
Căci mulţi popi sunt ipocriţi,
Îmbuibaţi, de har lipsiţi;

Imorali, greşesc cu trupul,
Şi-s mai lacomi decât lupul,
Fură din cutia milei
Şi ochi dulci îi fac dalilei.

Luxul este orbitor
Şi-n biserici, şi-n sobor,
Contrastând la ăşti trufaşi
Cu cei mulţi şi nevoiaşi.

Azi spitalele-s puţine
Şi de muribunzi sunt pline;
Nu mergi ca să-ţi învingi soartea,
Ci să te găsească moartea.

În spitale-i debandadă,
Zidurile stau să cadă
Şi-n saloane cu săraci
Mişună mereu gândaci.

pamflet de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (29 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi
Şi flori şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi
În capete savante!...
Poeţii ritmului sărac
Slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac
Pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi
Iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,
Expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri
Şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri
Şi fete ca-n poveste
Idile nasc şi se desfac
Sub luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac
Şi dragostea minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi
Ce plâng morminte multe...
Şi pribegesc scrâşnind din dinţi...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon
Şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?

poezie satirică de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trufia sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului, a fost prins azi de poliţie zburând cu un Merţan pe Autostrada Soarelui cu o viteză de 235 de kilometri pe oră, dublă faţă de viteza maximă legală

Au se grăbea spre Dumnezeu
Sau, cum sper eu, spre Asmodeu?
Trufia sa cel îndrăcit
Nu o fost "aghesmuit"?

Dar banii, mulţi, plătiţi amendă,
Nu érau cúmva din arendă,
Sau, vorba vară-mi, Dalilei,
Erau cei din cutia milei?

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!...
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe...
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?

poezie celebră de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel mioritic

E lupul paznic azi la stână,
Iar oile sunt mai puţine;
Intrat-a molima-n ovine
Şi-acolo cred c-o să rămână.

Chiar şi-n păşunile alpine,
Căpuşele se-ascund în lână,
E lupul paznic azi la stână,
Iar oile sunt mai puţine.

Le mulg ciobanii, fără frână,
Le spun că vor trăi mai bine,
Sărmana naţie română
Nu ştie să aleagă bine...

Şi lupul paznic e la stână!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Alexandra!

Sufletul tău e darul cel mai de preţ, pe care,
Divinitatea însăşi, de mic copil ţi-a dat...
Ţi-a dat spre veşnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.

Candoarea din fiinţă e înger de lumină...
Îmbelşugată lume cu centrul virtual
În trupul tău şi-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...

Ţi-e frumuseţea taină şi-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îţi doresc din suflet, mulţi ani şi fericire,
Iubire şi lumină la fiecare pas...

O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ţi fie viaţa lină, lipsită de durere
Şi lacrimă-ngânată de plâns, să-ţi fie schit.

În energii celeste să-ţi prinzi îmbrăţişarea,
Tu, moleculă vie-a eternului firesc...
Din lacrimi să-ţi răsară dumnezeiască lume,
Căci mulţi din lumea asta, de-a pururi, te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic că-s sătui de valuri

Mulţi zic că-s sătui de "valuri"
Şi se alipesc de "maluri",
Adumbrindu-şi "partea sumbră"
Ca nişte stăpâni pe umbră.

Toţi au barcă şi-s pe mal,
Eu n-am barcă şi-s în val.
Şi de am... ca să o mân,
Nu-s eu rob şi ea, stăpân?

Căci ea stă numa pe apă
Şi eu o trag din lopată...
Iar furtunile când vin,
Nu-s eu cel ce-ndură chin?

Mă gândesc la "mal" şi parcă
Aş putea lăsa să treacă
Viaţa fără val şi barcă,
Dar Limanul ce mă-aşteaptă,
O să-l mai ating vreodată?

Dar şi-n val, şi-n barcă-i bine
Dacă Domnul e cu mine!
Furtuna n-are ce-mi face;
El îi spune "Taci! " Şi tace!
Când mă cheamă, merg pe apă,
Mă scufund... dar El mă scapă,
Căci mă ia mereu de mână
Să mă scoată la lumină.

Cu El merg fără încetare,
Trec şi munţi, şi trec şi mare,
Nu poate nimic sub soare
Să oprească a mea alergare
Şi nimic nu-i să-mi răpească
Răsplătirea cea Cerească,
Ori, cumva să mi se-opună
Biruinţei spre cunună!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mulţi...

Atâţia zei ce ne-amăgesc,
Religii care ne-nvrăjbesc,
Atât de multe catedrale,
În timp ce nu avem spitale,

Atâţi prelaţi ce-n lux trăiesc,
În timp ce-atâţia flămânzesc,
Atâţi ce n-au pe Crist model,
Ce nu a strâns averi de fel,

Atâţia clerici ce-s trufaşi
Şi papi ce fost-au ucigaşi,
Atâţi episcopi ce-s corupţi
Şi slujbe ţin, neîntrerupţi,

Atâţia popi ce preacurvesc
Şi pedofili ce ne-ngrozesc,
Că bietul om e bulversat
Şi nu mai crede-n zei vreodat'.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi oameni de nimic sunt bogaţi şi mulţi oameni de treabă sunt săraci. Dar noi nu vom da virtutea noastră în schimbul bogăţiei lor; căci (pe când aceea e statornică) averea oamenilor trece mereu de la unul la altul.

citat din Solon
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi oameni de nimic sunt bogaţi şi mulţi oameni de treabă sunt săraci. Dar noi nu vom da virtutea noastră în schimbul bogăţiei lor; căci pe când aceea e statornică, averea oamenilor trece mereu de la unul la altul.

citat din Solon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 81

Ori voi trăi, să-ţi scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toţi în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Şi-n viitor de mulţi va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face să trăieşti
Pe buze vii şi-n piepturi omeneşti.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

mă mulţumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez şi-n vis îţi mai şoptesc,
că pentru mine îmi eşti roză

mă iartă dacă am greşit,
mă iartă şi mă înţelege,
mă plec în faţa ta spăşit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an soseşte,
închide ochii, să-ţi dau flori,
deschide-i mari, şi-apoi zâmbeşte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în ceru-acela

Nu cred în ceru-acela
Cântat de popi, mereu;
În ochii tăi cred numai,
Acolo-i cerul meu.

Nu cred în Domnul Sfântul
Cântat de popi, mereu;
Cred doar în inimioara-ţi
Şi n-am alt Dumnezeu.

Nu cred în Necuratul
În Iad şi-n bezna-i grea;
În ochii tăi cred numai
Şi-n inima ta rea.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

INVOCAŢIE

Vânt nebun şi ploi cu piatră,
Râuri ce-şi părăsesc matca,
Sinistraţi desprinşi de vatră,
Merg acum pe drum cu barca;
Lăsând case ce se surpă
Şi agoniseli de-o viaţă,
N-au pe ei decât o cârpă,
Şi-n inimi, fiori de gheaţă.
Nemiloasă e natura,
Tot mereu îi pedepseşte;
Iarna le fură căldura,
Primăvara râul creşte.
Case abia ridicate,
Nici n-au timp să se usuce,
Că apele-nvolburate
Le sfărâmă şi le duce.
Mai întoarce-Ţi Doamne faţa
Şi spre cei ce pătimesc,
Că şi ei preţuiesc viaţa,
Şi pe Tine Te slăvesc;
Poate nu-i închinăciune
Mai umilă ca a lor,
Fă Tu, Doamne o minune,
Punând zăgaz apelor!
Ştii că lumea-i păcătoasă,
Mulţi trăiesc într-un desfrâu,
Dar natura mânioasă,
Doar Tu, o poţi ţine-n frâu.
Iartă-i Doamne, şi-i ajută,
Fie-Ţi milă şi de ei,
Toţi către Tine se uită,
Că nu sunt alţi Dumnezei!
Cu credinţă şi speranţă,
Ei aşteaptă ajutorul,
Mereu sunt în transhumanţă
Şi doar Tu le eşti păstorul;
Caută un loc sub soare
Şi zămisleşte-adăpostul
Şi-n grădina Ta cea mare,
Să-şi găsească şi ei rostul!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai responsabili

E vremea schimbărilor, frate române
Răbdarea-i pe sfârşite, doar lupta ne rămâne
Să-nlăturăm toţi viermii paraziţi ai ţării
Ce-au sărăcit poporul şi ne-au făcut mizerii

Corupţia perfida, ucide tineretul
Că viermilor le place luxul şi bănetul
Şi-s mulţi pe trupul ţării şi tot mai nesătui
Devine tot mai greu, cu ei ca să te pui.

Au un tupeu de vierme, lipsiţi de conştiinţă
N-au nici un Dumnezeu, sunt fără de credinţă
Demnitari de frunte, în care am crezut
Au stors a noastră ţară cum nu s-a mai văzut

Formând partide frate, viermii au prins putere
De la an la au tot mai multă avere
Şi c-o nesimţire de vierme parazit
Poporul în câţiva ani, jalnic a sărăcit

Şi-n toate-i debandadă, greu de suportat
Legile sunt strâmbe, labirint curat
Poporul sărman, e împins ca să dea şpagă
Căci asta la toţi viermii le este ce-a mai dragă.

Şi şpaga e în toate, din minister în jos
Să fii cinstit acuma e tare anevoios
Te provoc române, să facem o schimbare
Pe viermi să-nlăturăm fără vreo cruţare

Şi dacă au făcut averi ce nu-s justificate
Fără nici o milă, să fie confiscate
Şi-om da la medici frate şi-om dota spitale
Că sunt lipsuri multe şi-i o mare jale

Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
Să-i păstrăm în ţară, nu slugi prin alte zări
Şi-om dota şi şcoala să facă performanţă
Tineretul astfel să capete speranţă.

Multe am putea face, după cum se pare
Însă asta frate, îndeamnă la schimbare
Oricare dintre noi, un pic mai responsabili
Hai să arătăm, române, că suntem capabili!

poezie de Ionel Popa (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mulţi fraţi în sutane

Am mulţi fraţi în sutane
în sud, unde în mănăstiri lauri cresc.
Eu ştiu cum ei Madone zugrăvesc
cu visul tineri Tiziani privesc
prin care Domnul va intra-n saloane.

Dar, pe măsură ce mă înclin în mine:
Domnul mi-e-ntunecat şi-i ca o ţesătură
de rădăcini ce beau tăcute seva.
Eu mă înalţ din din dulcea Lui căldură,
mai mult nu ştiu, căci ramurile mele
adânc se odihnesc şi-n vânt adie.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke (20 septembrie 1899, Berlin-Schmargendorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea lui Don Juan

În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am înţeles că sunt un om pierdut,
Şi-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legendă-n manuscris...

Dar când pe catafalc mi-au aşezat
Cadavrul de amant încornorat
Şi-am înţeles că faima mea de Don Juan
N-a fost decât un simplu titlu de roman,
M-am revoltat că marea nedreptate,
Ce mi se pregătea-n eternitate,
Mi-o consfinţea chiar laşitatea mea
Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...

Şi-n timp ce zece popi mă prohodeau
Şi-o sută de femei mă blestemau,
M-am răsucit în lada mea de lemn
Şi-am înviat, ca şi Cristos... solemn!...

Şi-aşa,-nsoţit de popi şi de femei,
M-am îndreptat din nou spre casa Ei...
Dar când am dat cu ochii iar de Ea -
Femeia... tot pe mine m-aştepta!...

Şi, cum era firesc, ne-am împăcat!...
Iar popii-n cor au binecuvântat
Miracolul, că - deşi mort - eram tot viu,
Şi-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Justiţia este coruptă.
Unde-s legi multe sunt abuzuri multe.
Câmpurile sunt pline de mărăcini.
Hambarele sunt goale.
Şi, totuşi, sunt şi cei îmbrăcaţi haine scumpe,
Apăraţi de arme ascuţite,
Oameni îmbuibaţi de mâncare şi de vinuri fine,
Posedând averi mai mari decât pot folosi.
Aceştia, cunoscuţi ca fruntaşi în ale hoţiei,
Sunt departe de Cale.

poezie de Lao –Tzî din Daodejing, capitol 53, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru ultimul rege

a plecat în ceruri şi ultimul rege
patria e mai săracă în demnitate
lumini din candele de păcat să-l dezlege
căci neamul îl deplânge cu solemnitate.

a răspândit onoarea pe sfântul pământ
a ctitorit biserici pentru enoriaşi
se leagănă de jale codrii în vânt
cine-o să se mai roage pentru nevoiaşi?

a împărţit iubire cât a trăit cu patimi
şi în exil a îndurat doruri de glie
sunt mulţi în ţară care varsă lacrimi
căci au rămas doar zeii ce produc anarhie.

va dăinui-n istorie o amintire vie
veghind cu drag din cer milioane de inimi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea şi Raiul

Nu jindui Raiul cel de vis,
Ce de religii e promis,
Căci Raiul este-n ochii tăi
Şi-n ale inimii bătăi,
În orişicare sărutare
Şi-n orişice îmbrăţişare.

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1993)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fără caracter

Pe lume sunt mulţi oameni răi,
Sunt şi mulţi proşti, şi nătărăi,
Dar cei mai mulţi, să ştii, monşer,
Sunt cei ce nu au caracter.

pamflet de George Budoi din Caracterul în aforisme şi epigrame (8 iulie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!