Privind cerescul meu zenit,
Văd zborul meu pecetluit
Și lunecând spre azimut,
Cu plâns tăcut, mă pierd în lut...
catren de Mihaela Banu (13 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul bărbatului cu ochi de smarald
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,
Pentru întâia oară un herald,
Ce din urzeli de vise-a răsărit.
Și în a lui privire când mă scald,
Știu că la naștere mi-a fost ursit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
Mă pierd ca o copilă ce-a zărit,
Picând din ceruri al iubirii fald;
Rar limpede, ades nedeslușit...
Molaticu-i sărut dulce și cald,
Unirea noatră a pecetluit.
Iubesc bărbatul cu ochi de smarald!
rondel de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răvășiri
Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...
Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.
Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără să știu, deodată.
Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.
Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.
Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, să mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...
Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.
Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.
Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ultimei roze
Când toamna-și ia al ei tribut
Și rozele se ofilesc,
Petalele-nturnate-n lut,
De viață stoarse, lâncezesc.
Un ultim bobocel crescut,
Ascultă flori care cârtesc,
Când toamna-și ia al ei tribut
Și rozele se ofilesc.
Privește lung, spre azimut,
Cocori ce-n zare pribegesc,
O ploaie și-ultimu-i sărut
Pe ierburi ce abia mijesc,
Când toamna-și ia al ei tribut.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea mea o plâng cu greu
Și râd când văd un curcubeu.
Și râs și plâns pe-același chip,
Dar ce-i o lacrimă-n nisip?!
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te zăresc mă pierd de tot;
Ai ochi superbi, de miozot...
Încerc sub pleoapele-mi, perfid,
Albastrul lor să îl închid.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azimut
Bătrânul azimut înclină lumina
Spre perigeu, oboseala face ravagii eterne!
Întâmplare cum sunt, privesc veșnicia
Ca pe o sticlă de lapte
Pe care n-o mai cumpără nimeni în ultima vreme.
poezie clasică de Dumitru Titus Popa (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind la cerul plin de nori
Cu sufletul de dor chircit,
De mă iubești cum te-am iubit,
Promite-mi că nu o să mori!
catren de Mihaela Banu (26 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ochii tăi ...
Din ochii tăi albaștri, de azur,
Ca peruzeaua fără de cusur,
Curg două lacrimi, dalbe mărgărite,
Ce pe obraz rămas-au împietrite.
Le-adun în mâini și tandru le mângâi,
Pecete pun sărutul meu dintâi
Și se preschimbă-n pulbere de stea,
Cu-albastrele sclipiri de peruzea.
Deschid căușul palmei, ele-n zbor,
Ca fluturii se pierd în zări și mor,
Iar eu rămân, privind în palma mea,
Visând sclipirea lor de peruzea.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(I)Responsabili
Privind stratul de zăpadă.
Ca vițeii poarta nouă,
Responsabilii cu treaba,
S-au făcut din nou... că plouă
epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept cum casa singură așteaptă,
Ca scara ei să mai înalțe-o treaptă.
Dar până-atunci vei sta la mine-n vise;
Să nu te pierd, țin pleoapele închise.
catren de Mihaela Banu (11 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i cum pare ...
Binețe dau de dimineață,
Vecinului, c-așa-i frumos.
Privind de-aproape a lui față,
Văd bine că-i întors pe dos.
epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pensie chibzuită la sânge
Mă tocmesc ca la tarabă,-
Orice cheltuială-nsemn
Și-asta-n cea mai mare grabă,
Că-mi pierd și... sapa de lemn.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i omul pe această lume:
Pe poarta casei, un biet număr.
Cu mult noroc, un simplu nume,
În gândul cui i-a plâns pe umăr.
catren de Mihaela Banu (6 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorii lungi cu avionul
Cum zborul ăsta m-a răpus,
Mă plimb plouată ca o curcă,
Că n-am probleme doar de fus,
Ci și-altele ce-mi dau... de furcă...
epigramă de Mihaela Banu (29 martie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare bizară
Privind la masa de Crăciun
Și-apoi la mine-n portmoneu,
Nu văd nici urmă de grăsun,
În schimb, mă consolez c-un... leu
epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nehotărâre-
privind cu atenție
nici cal, nici măgar
senryu de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ntoarce, tu, făptură!
Un fluture se pierde încet spre 'naltul cer,
Pășind timid pe urme de nevăzute fire,
Ce toate-ntrepătrunse țes slavei împletire,
Ca un năvod pe luciul bătrânului eter.
Nu am în piept puterea să-i strig ce rău mă tem,
Că viața lui plăpândă se numără în clipe,
Iar zborul lui spre ceruri în zbateri de aripe,
O să îi împlinească al vieții lui blestem.
Te-ntoarce, tu, făptură, de unde ți-ai luat zborul!
Sau poate la-nălțime vrei visele să-ți stâmperi,
Să faci întoarsă calea până nu-i tras zăvorul
Și-n timp, ireversibil, să n-ai cum să răscumperi
Al vieții fir, ce stingher, se-agață în fuiorul
De vise nemplinite, ce-oriunde poți să-ți cumperi.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Practica îi omoară
Din ochi privind la visterie,
Promișii bani sunt fără număr.
O spun cu toții-n teorie,
Că-n practică, saltă din umăr.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avers și revers
De zor privind o domnișoară,
Că m-am crezut a fi deștept;
Ea a simțit c-o trag pe sfoară,
Eu m-am trezit că-s tras în piept.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă pierd în dulcea mea visare ...
Afară-i toamnă umedă și rece,
Cu frunze-abia ținându-se de ramuri,
Cu picuri prelingându-se pe geamuri
Și-un vânt năvalnic care-n goană trece.
În gura sobei jaru-ncet trozneste,
Iar eu mă pierd în dulcea mea visare,
Cum filele se pierd din calendare
Picând în noaptea care trainic crește.
Un foșnet pe podeaua din odaie,
Mă face capul să-l întorc agale.
Iubită mea, cu pletele-i bălaie,
Cu-al ei parfum ce-l risipește-n pale,
M-a sărutat cu buze de văpaie,
M-a răsfățat cu palma ei cea moale.
sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!