Ceas Cu Lună

Daca te strâng, ramâne luna
mereu pe sub tavanul stins.
Secunda, ora, ziua, saptamâna
îmi flutura de bratu-ntins.
Tu taci si lasi sa fie fierul
limbii de ceas, nedeslusit.
Turla, -ti lipseste temnicerul.
Trupule, capul despartit.
Lasa sa curga prin vinele rupte
rosu deschis, rosu închis.
O, mult prea multe razboaie si lupte
pentru un singur ostatic dat prins.
Sa-i smulgem limba ca sa nu spuna
nimica si nimanui.
Pe sub tavane, rasare luna,
singuratec si amarui.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In Vis

Ma uit cu sete la apus
Un rosu aprins, albastru stins
Si ma cuprinde acelasi vis
De care ti-am mai spus

Un vis frumos, un vis in vis
In care cerul sta cuprins
Aprins si prins in mii de stele
Cu luna sfesnic printre ele

Un vis in care tu m-ai prins
Impins de cei ce m-au respins
Un vis in care doar tu esti
Desprinsa parca din povesti

poezie de Cristat Cosmin Antonio (31 iulie 2016)
Adăugat de Cristat Cosmin Antonio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia, de ziua limbii române

De ziua limbii noastre sfinte,
Nu-i mult ce trebuie să faci;
Un singur lucru ţine minte:
Fă tot posibilul şi... taci!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosu si negru

E întuneric şi mi-e frig...
Tavanul din lemn e mult prea aproape...
Sunt singură:
Doar demonii îmi mai vorbesc...

Cel mai bun prieten
Mi-a fost cuţitul...
Sângele mi-a curs
Roşu pentru tine...

Mi-am închis ochii şi m-am rugat
Unui Dumnezeu din ceruri...
Dar EU nu cred în EL
Şi EL nu m-a ascultat...

Priveam cu o plăcere dureroasă
Roşul vieţii ce se scurge...
Şuvoaie calde de sentimente,
Patimi, vise, dor...

Lacrimi dulci mi-au umezit
Pentru ultima dată, ochii...
Vroiam să mor...
Şi am murit...

Mi-e frig şi e întuneric...
Sicriul din lemn e mult prea strâmt...
Nu sunt singură:
Îngerii din Rai îmi zâmbesc...

poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raie

C-un dulce, cristalin pahar
Ce din viata iti rasare,
Îmi torni in suflet, calm şi lin,
O viata plina de culoare.

Cu-n glont nebun, agil,
Ce din privire-ti sare
Îmi dai in ochii intristati
Sclipirea ce nu moare.

C-un vag suras de-un rosu pur
Ce pe buzele-ti aprinse-apare,
Imi spui ca n viata mi trista
Va ajunge o salvare.

C-un rosu sangeriu diamant
Ce in suflet creste mare,
Hranesti tristu mi cord ranit
Cu sange de cristale.

Esti o zana-n viata-mi sumbra.
Nu fugi acum, frumoaso!
Stai să-mi incalzesti destinul!

poezie de Alexandru-Călin Baciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stănescu, Nichita

Nichita Stănescu este cel mai important poet român de după cel de-al doilea război mondial. Odată cu el, prin el, logosul limbii române ia revanşa asupra poeţilor ei.

definiţie celebră de Ştefan Augustin Doinaş (1995)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viata

M-am rugat Domnului sa-mi dea
Din vesnicia Lui, secunda mea
De vis, de dor si nimanui
Sa nu-i spuna de-al meu zbor.

M-am rugat Domnului sa-mi puna,
In sufletul trist macar o stea,
Ca ochii nu mi s-au facut tarana,
Sa-mi aminteasca ca exist asa.

M-am rugat Domnului sa-mi spuna,
De ce cateodata iubirea moare
De ce tristetile se-aduna
In stoluri mari sub soare.

Nu pot sa le prefac in huma
Mi s-a deschis oare o poarta
In Raiul meu, de timp uitat
Doamne, in viata-s doar o urma?

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basorelief cu eroi

Soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină,
chiar aşa cum au fost găsiţi, împuşcaţi în frunte,
ca să fie vazuţi s-au aşezat în vitrină,
respectându-şi întocmai mişcarea lor ultimă,
profilul, braţul, genunchiul, mişcarea lor ultimă,
când au fost împuşcaţi pe neaşteptate în frunte
sau între omoplaţi cu o flacără mai subţire
decât un deget de copil care arăta luna.

În urma lor a rămas goală baraca,
mirosind a obiele, a ţigări strivite, a fereastră închisă.
Valizele de lemn care umplu baraca
mai clănţăne încă din fierul minerelor,
aşa cum clănţăne luna din fierul minerelor
acum, cu puţin inainte de-a fi deschisă,
ca să se caute-n ea scrisorile vechi şi fotografiile vechi
ale timpului.

Soldaţii cei tineri stau daţi cu ceară
pe feţe şi pe mâini, ca să lucească
daţi cu ceară ca să lucească, daţi cu ceară,
şi aşezaţi întocmai aşa cum erau în secunda
când viaţa s-a rupt şi moartea a-nghiţit secunda.

Stau aşa nemiscati, ne-ncetind să luceasca,
şi noi ne uitam la ei cum am privi luna
răsărind chiar din mijlocul pieţii.

Pentru noi, care suntem acum de-o vârsta cu ei,
deşi stau de ani lungi în vitrină,
pentru noi, care i-am ajuns din urmă şi trecem de ei,
şi inimă bătând avem, şi memorie,
o proaspătă, din cale-afară de proaspătă memorie,
soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină
şi se imită pe ei însuşi întruna,
ca şi cum ar fi vii.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarutul tau

os de gand prabusit
intre cuvinte
cuvinte ca niste oase din
scheletul acestei zile
soare rosu aprins
imbujorat pe cer
caii iubirii galopand prin
sange
te privesc prin perdeaua
acestui vis
venind spre mine
alergand si curgand
stergandu-ti viata de a mea
impletind destine
despletind dorinte
soare rosu aprins
imbujorat pe cer
sarutul tau il port pe
buze ca pe un tatuaj
sarutul tau
lipit de inima mea
ca afisul de perete.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfîrşit

În sfîrşit ni s-a întors din luna
inima-napoi, generale
în sfîrşit ni s-a întors din luna
sufletu-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
mîinile-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
ochii înapoi, generale.
În sfîrşit ni s-au întors din luna
verdele-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
caii înapoi, generale.
În sfîrşit ne poţi recunoaşte:
noi suntem, generale,
soldaţii tăi din primul
şi din al doilea
şi din al treilea,
generale.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Ma uit pe cer,
Si vad o luna,
Zambesc si sper,
Sa-mi spuna buna,

Ca eu o-ntreb mereu,
Ce faci stralucind,
Pe cerul meu,
Si-n gandul meu stiind,

Ca niciodata nu-mi va vorbi,
Ca doar e luna... nu altcineva...,
Ea doar ochii mi va orbi,

Dar susotind aud ceva,
Ce vei auzi si tu candva,
Cauta-mi Soarele,
Ca mi-e greu intre Stele...

Si de-o vezi pe jumatate,
E doar faptul ca,
O doare chiar de toate,
Si-ar vrea pe veci... el sa se-ntoarca...

poezie de Teodoresu Dorin
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

=ochii unor bărbaţi, de câţiva km, fără picioare, scot limba bifurcată, strâng, năpârlesc.
tu devii un măr plantat, roditor, interzis, din care muşcă sexologii.

=ce se întâmplă când citeşti 3 cărţi simultan?
treci prin sfârşitul, mijlocul şi începutul celei de-a 4.

=cu limba închisă între pătreţele de ciocolată ridici cacaoria starurilor.

=ziua când crucile înmulţite îşi vor exterioriza pacea.

=orice chip are personalitate multiplă. sărbătoreşte-te singur în zăpada ca un tort.

=îţi folosesţi tristeţea ca un voal sau ca un mecanism de apărare psihologică.

=ai capul în jos.
picioarele sunt indicatoarele unui ceas cordat sculptat în perete.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iederă să fii

Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenţii serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ţi fi ştiut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând şi lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Şi foşnetul oraşului, mai altul şi mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele gheţuri se dezbină
în ele însele. Şi nu au loc şi pier.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Colindă de inimă
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cararea de sub ramuri calcă iarăşi pură, luna...

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem doi şi singuri, şi-n loc de inimă ne bate luna.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In luna mai

In luna mai indragostit peste masura,
Eram de multa vreme, acum sunt si mai tare,
Barbati iubind femei, finaluri, multa ura,
Eu sunt mai diferit, caci eu iubesc o floare.

In luna mai imi zboara gandul doar la ea,
Zbura de multa vreme, dar n-am stiut sa-i spun,
Am reusit acum, oare o sa ma vrea?
Astept ca un copil, de draoste nebun.

In luna mai ma simt al ei carne si oase,
Eram de multa vreme, acum stie si-astept,
Sa ii castig gurita si mainile frumoase,
Si capul sa mi-l culce cu drag pe al sau piept.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Pune-ti aripi si zboara iubire,
Si-atinge cerul cu zambet de stele,
Vorbeste cu luna plina jumatate,
Sa-ti spuna de mine.... si viata.
Intra in carul mare de stele,
Sa-ti spuna visele traite cu tine,
Hraneste fiecare pasare-n zbor,
Ele sunt mesagerul meu.
Si vreau doua maini in noapte,
Sa-mi sprijin capul, ganduri, sperante,
Pana-n rasarit de soare.

poezie de Adelina Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zi-mi despre el tot ce poftesti:
cunosc ce lipsuri are fiul meu.
Nu-l indragesc pentru ca-i bun
ci pentru ca e fiul meu!
Cum poti sa stii cat mi-i de scump,
daca tu incerci, ca pe cantar,
sa-i dramuiesti cat ii atarna meritele
fata de multele-i cusururi?
Cand trebuie sa-l pedepsesc,
mereu mai mult simt ca-i fiinta din fiinta mea.
Si, cand il fac sa lacrimeze, imi plange inima cu lacrimile lui.
Doar eu am dreptul sa-i aduc vina
si cu blandete sa-i dau pedeapsa,
pentru ca numai cel ce iubeste
poate sa indrume pedepsind...

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte la Dunsinane

femeia albă
a prins ceaţa de mâini
şi s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu

ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăşte văduvă Luna

bufniţele
trag clopotele

noaptea
ciuguleşte bătăi
de inimă

şi mâine
şi iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace

poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o luna

Eu te-am iubit atat, un an de zile,
Noi ne-am iubit numai o luna,
Ti-am imprimat sarutul in papile,
Si-acum ne-am despartit?
Zi, cum iti suna?

Incredere sa ai in cel de langa tine,
Ce -ti trebuie atunci cand suntem numai noi?
Era frumos, o pace si un miros de bine,
Atunci de ce pasesti cu mine in razboi?

Este ceva anume in jur, o aura de ura,
E chiar in jurul tau, ti-am gresit cu ceva?
Ti-ai pus iubirea toata intr-o incurcatura,
Si culmea e ca totul e doar in mintea ta.

Nu te inseala nimeni, si nimeni nu te lasa,
Uite cum timpul trece si-n loc sa ne iubim,
Ne lasam ingropati de frici ce ne apasa,
Si parca e doar umbra, asa vrei tu sa fim?

Un an te-am asteptat, si-a fost frumos o luna,
Apoi te-ai ingropat in frici si indoieli,
Ti-ai patat sentimente, si esti ca o furtuna,
Si numai prin iubire mai poti sa ti le speli.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai saturat prea devreme

te-am asteptat
zi de zi,
noapte de noapte
visul a batut
degeaba
la fereastra mea.

te-am asteptat
ora de ora,
secunda dupa secunda
timpul trecea
singur si el
pe langa mine.

te-am asteptat
clipa de clipa,
ceas de ceas
pasul tau trecea
aproape de mine
mai departe.

te-am asteptat
pana ai venit
mi-ai spus
ca te-ai saturat
sa astepti
si mai mult...

acum trec si eu
mai departe
ramai in urma,
nu ai avut rabdare
sa astepti...
acum esti singur

poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!