Veste

Cicorile culese de tine în mănunchi,
Umblând pe malul gârlei, le-am aruncat pe ape
Şi-am stat lângă o rugioară de ceară în genunchi,
Să-i scutur roua care-i izvorâse-n pleoape.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.

George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În genunchi

Steaua asta îmi bate în ochi
şi-am scuipat-o cu lumina ei
şi m-a tras de pleoape
de urechi
de genunchi
şi de ape.
Steaua asta multe zile nu are
cu mine
cu pleoapele mele
cu urechile mele
cu genunchii mei
când îi stau în genunchi
însetat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi îmi ajung. Mai văd şi cu ochii închipuirii, care nu au număr, şi peste care niciodată nu cad pleoape.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvi

Am ridicat spre cer împreunate mâini,
Şi Dumnezeu în noapte mi-a fost atât de aproape,
Că slava i-am cules-o în ulcioare, din fântâni,
Şi i-am sfârmat cu plâns luceferii-ntre pleoape

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se culcă lângă omul ei, pe mâna lui, lângă pieptul lui. Îi auzi inima bătând. O ascultă. Şi i se păru că a pătruns chiar în inima lui şi că e gata să adoarmă chiar în inima lui.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii cărora le-am zâmbit instantaneu (fără să-i cunosc) sau, le-am spus un cuvânt bun (fără să mi-l ceară) sau, le-am dat o floare (fără să o aştepte) şi cei pe care i-am întrebat: cu ce le pot fi de folos, m-au perceput ca pe un om normal!

aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vieţuieşti la sat, nu prea iei în seamă că arborii îmbătrânesc. Lângă cei vârstnici răsar alţii, şi an de an noii răsăriţi se înălţă în soare cu frunzişul proaspăt şi verde, cu tulpinile zvâcnind de sănătate. Arborii tineri acoperă cu frunzişul şi cu vigoarea lor bătrâneţea şi urâţenia celor din jur, pe care securea nu întârzie să-i doboare.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da: am crescut cu macii...

Da: am crescut cu macii şi strugurii pe câmp.
Da: mai păstrez, ca iarba, şi-acum, sub pleoape rouă.
Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit,
Da: mi-am julit genunchii în vişini şi-n cireşi.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, pe dealuri rosii

Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, noi nu aveam nimic cu soldaţii din faţa noastră. Erau şi ei oameni ca şi noi, dar era război. Ei trebuia să ne omoare pe noi şi noi trebuia să-i omorâm pe ei.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimă port viaţa

În inimă port viaţa, ca apa un ulcior,
Prin soarele ce-n aur şi sânge mă îngroapă,
Prin roua care cade pe ierburi şi adapă
Hulubii îmbătaţi de lungul lor sobor.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Clopotul de aur (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi ghicesc în palmă

Îţi ghicesc în palmă:
Ai genunchi, călcâie şi dinţi,
Ai fruntea rotundă şi calmă
Şi glezne fierbinţi.

Îţi ghicesc în cafea:
Ai coapse cu pielea bălană,
Îţi ghicesc în stele, în stea:
Eşti tânără, tânără, abia codană.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne minte de parcă ar fi om. Dar de unde ştim noi că timpul nu e om? Poate e om. Om ca tine, ca mine, numai că noi nu-l vedem.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, când eram băieţandru, am avut şi eu conştiinţă. Ca să trăiesc, am aruncat într-o zi o halcă de conştiinţă, în altă zi altă halcă, până când, tot hărtănindu-mi conştiinţa şi aruncând hălci din ea, ca să trăiesc, m-am pomenit că nu o mai am.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,
rămase nespuse,
pe toate le-am cules
şi le-am spălat cu rouă-de-soare.
Le-am presărat pe ropotul ploii
şi le-am înfipt în mare,
de unde valul le va aduce la picioarele tale.
Să nu te apleci!
Eu am închis odată valul în mâini
şi-am presărat fire de iarbă
pe creştetul universului
şi-am văzut:
Deasupra...
Dedesubt...
Nimicul îşi face culcuş.

poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pândă

De-aseară stau în câmp, întins pe-o claie,
Încheagă roua cu răcoarea perle.
O stea se surpă, negura o taie,
Pădurea fluieră cu zvon de mierle.
Şi iată: zorii alergând prin fum
Deschid în zare geană viorie.
Mă scol şi-aştept cu gând tâlhar la drum
Paşi goi prin iarbă, râurată iie.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mare, rod de stele

În mare, rod de stele, şi peste câmp copoi.
Din crengile amiezii mi-am făurit un flaut
Dar cântecul stă simplu în noi şi lângă noi,
Îngemănat iubirii pe care n-o mai caut.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Clopotul de aur (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Azi am bătut cu talpa în pământ
Şi nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.
Slăvile le-am lovit c-un stol
Şi-au răsunat a gol.

E gol ţinutul; pare goală faţa
Acestei lumi pe care-o sorb într-una,
Şi-mi pare fără sâmbure chiar ora
În care mi se clatină sub frunte luna.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile cântau ca pădurile

Mâinile cântau ca pădurile,
Şoldurile nechezau ca stepele,
Ochii purtau corăbii cu pânzele umflate,
Genunchii păşteau: căprioare.

Dar buzele, buzele rămâneau neclintite,
Iar tâmplele roşii zvâcneau
Lângă roşul urechilor ciulite,
Lângă roşul timid al obrajilor.

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis în codru

Visez: în miez de codru, lângă izvoare melci,
Şi cer căzut prin ramuri cu soarele-n amiază,
Lung părul inelat şă ţi-l desprind din spelci
Când ochii se ascund şi graiu-abia cutează.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!