Dacă vieţuieşti la sat, nu prea iei în seamă că arborii îmbătrânesc. Lângă cei vârstnici răsar alţii, şi an de an noii răsăriţi se înălţă în soare cu frunzişul proaspăt şi verde, cu tulpinile zvâcnind de sănătate. Arborii tineri acoperă cu frunzişul şi cu vigoarea lor bătrâneţea şi urâţenia celor din jur, pe care securea nu întârzie să-i doboare.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc zidurile. Îmbătrânesc copacii.
Îmbătrânesc bogaţii. Îmbătrânesc săracii...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă iarna...

Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzişul toamnei triste răsar veseli ghiocei,
Primăvara lin coboară în ţinutul meu natal
Dând semnalul deşteptării în alai de clopoţei.

Curg zăpezile topite clipocind în dulce val,
Colţi firavi de iarbă verde dau culoare pajiştei,
Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal,
Din frunzişul toamnei triste răsar veseli ghiocei.

Râul dezmorţit se mişcă mângâind rănile-n mal,
Pe-o colină-nmiresmată bănuţi roşii, gălbenei,
Linişte aduc privirii ţesută-n covor floral,
Soarele cu raza-i blândă încălzeşte anii mei,
Pleacă iarna zdrenţuită, se pierde în vârf de deal.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenţei pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noştri
refuză mersul târâş
spre ce încă nu ştim ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noştri
cresc drepţi şi siguri
într-un pământ confuz
cuvântul meu rotund
născut din insomnii
ca să îmi fii bumerang
ama
pădure fără uscături
în timp real

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi toţi arborii, arborii dragi, spre mine întind, o, arborii mereu spre mine întind braţele...

citat din Geo Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au arborii din codri toţi suflete de om

Sunt goi azi munţii, ascunse pe cărare
Sub rădăcini de arbori stau urmele de paşi
Femei poartă azi seve spre frunze şi spre floare,
Trufaşi, spre culme urcă ai moţilor urmaşi.

Căci s-au mutat din viaţă în ţărână,
N-a suportat nici Domnul să vadă-atâtea cruci,
Şi i-a luat sămânţă-ntra lui mână
Şi-a semănat un codru de năluci.

Vin alţii de aiurea şi-i culcă la pământ
Resimt a doua oară în trupul lor securea,
Semeţi, pe locuri vechi, se unduiau în vânt

Şi domnul, în genunchi, le priveghea durerea!
Au arborii din codri toţi suflete de om
Şi lemnul care cade-i Marie sau Ion!

poezie de Florica Iacob (iunie 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi cu atenţie arborii. Veţi remarca atunci că arborii meditează. Meditaţia este trăirea unei tăceri.

citat din Yoga Swami
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica îşi acoperă scârnăvia cu cenuşă. Oamenii de lume îşi acoperă ticăloşiile şi minciunile, cu... "onoarea".

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia culorilor

mă trezesc în zori când cântă cocoşii
cerul violet este plin de vrajă
îmi mângâie chipul luminile roşii
acoperă munţii care stau de strajă.

arborii îmbracă încă salopeta verde
trudesc să fie aer proaspăt pe pământ
ceaţa cicălitoare peste văi se pierde
norii albi se împrăştie-n vânt.

trandafirii roz mai zâmbesc în grădină
parcă îmi fac semne că le este sete
crizanteme albe cântă în surdină
romanţa toamnei scrisă în versete.

savurez cafeaua în armonia florilor
şi trec în agendă simfonia culorilor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborii şi-au dat foc...

Arborii şi-au dat foc.
Stelele-şi dau bineţe,
risipite prin cer şi fâneţe.
Zdrenţe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Feţe şi cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiul pădurilor

vuieşte în mine izvorul, pădurea
în freamăt de brazi temeri întrevăd
pe drumul blestemelor triumfă securea
arborii neiubiţi sunt sortiţi la prăpăd.

miraje defrişate au sărăcit munţii
Doamne ce păcate au pădurile gliei?
curg întrebările prin sudorile frunţii
şi mult mă întristează plânsul ciocârliei.

arborii suprimaţi au ajuns sicrie
corpuri de mobilă prin voinţă nebună
din ţară se înalţă la cer o furie
plângeri şi supine au ajuns la lună.

moartea arborilor grea istorie scrie
răscoleşte-n mormite liniştea străbună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologică - De ziua mondială a mediului

Cad arborii – în luptă cu securea,
Rămân golaşe dealuri şi câmpii;
De ce distrugi, măi omule, pădurea,
Când în copac e timpul să revii?!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sub albul brumei -
frunzişul acoperind
iarba incă verde.

haiku de Djamal Mahmoud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu a sondat adânc pshiologia ţăranului în care mocneşte revolta. Aceasta este meritul artei literare a lui Zaharia Stancu: a pătruns cu un simţ ascuţit şi realist în existenţa socială a satului.

George Călinescu în Opinii despre romanul Desculţ (Zaharia Stancu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă arborii ar putea citi (şi lua seamă de) elucubraţiile aşternute de serii aparent interminabile de umanoizi pe sutele şi miile de pagini rezultate în urma procesării rudelor lor, ar ieşi din pământ de ruşine!

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii sunt scuturaţi din arborii genealogici. Alţii direct din copaci.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzişul bogat, pe alocuri încă verde, fermecător, îşi răsfrângea umbra deasă în apă, desenând un joc de lumini foşnitoare, înghiţind tăcerea ce ne absorbise în abisul ei.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precipitaţii

ninge din stele cu lumini pentru noi
ninge din suflet cu doruri ardente
ies la suprafaţă straturi de noroi
aleanul răzbate printre sentimente.

când iarna soseşte o privesc pe fereastră
dar frigul străpunge arborii golaşi
au pălit de mult florile din glastră
pe străzi se joacă doar pruncii poznaşi.

viscolul îngheaţă murmurul de izvoare
păsări zgribulite nu mai ciripesc
iarna nu are nici un fel de candoare
plâng arborii gliei din rărunchi trosnesc.

sunt tot mai mohorâte razele de soare
dar învăţ că şi iarna trebuie s-o iubesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii copilăresc până la adânci bătrâneţi, alţii rămân tineri toată viaţă, în timp ce unii îmbătrânesc de tineri.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veste

Cicorile culese de tine în mănunchi,
Umblând pe malul gârlei, le-am aruncat pe ape
Şi-am stat lângă o rugioară de ceară în genunchi,
Să-i scutur roua care-i izvorâse-n pleoape.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaharia Stancu, Geo Bogza şi un oarecare Ion Brad, Eugen Jebeleanu şi alţii au vărsat peste mine haznale şi hârdaie de lături şi fecale, bine condimentate cu toate calomniile şi minciunile imaginabile şi garnisite cu o bogată laudă de sine. A venit apoi Maria Banuş, cu un ţucal proaspăt scos de sub rochie, dintre craci, şi, turnându-mi-l graţios în cap, m-a "încoronat".

citat celebru din Mihai Beniuc (1965)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!