Mâinile cântau ca pădurile
Mâinile cântau ca pădurile,
Șoldurile nechezau ca stepele,
Ochii purtau corăbii cu pânzele umflate,
Genunchii pășteau: căprioare.
Dar buzele, buzele rămâneau neclintite,
Iar tâmplele roșii zvâcneau
Lângă roșul urechilor ciulite,
Lângă roșul timid al obrajilor.
poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roșu (1940)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.