Cu braţele întinse, aşteptam să cadă nădejdea, dar ştiam că această durere îmi va salva viaţa, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.

aforism de Camelia Opriţa din Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele? (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptam să cadă nădejdea

Şi totuşi speranţa renaşte în lumea de arşiţă care trece prin sufletul omului. Cu braţele întinse, aşteptam să cadă nădejdea, dar ştiam că această durere îmi va salva viaţa, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.

poezie de Camelia Opriţa (2017)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi speranţa renaşte în lumea de arşiţă care trece prin sufletul omului.
*
Cu braţele întinse, aşteptam să cadă nădejdea, dar ştiam că această durere îmi va salva viaţa, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.

Camelia Opriţa în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta,
Pe acest drum am cerşit şi eu de multe ori;
cu braţele întinse aşteptam să cadă nădejdea...

citat din Camelia Opriţa (22 octombrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi speranţa renaşte în lumea de arşiţă care trece prin sufletul omului...
Cu braţele întinse, aşteptam să cadă nădejdea.

Camelia Opriţa în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aşteptam, iubito...

Am bătut încet la poarta păcatului
Proprietarul m-a privit zâmbind
Trecându-şi lin degetele
Peste harpa sufletului meu
Speriat şi îngheţat de uitare
Te aşteptam!
Ştiam ca trebuie să apari AZI
Te-am aşteptat şi ieri
Şi azi şi mâine te-aş fi aşteptat
Dar Azi simţem că tu vei fi aici
Iar eu voi cădea trăznit în braţele tale...
Dacă m-ai privi în adâncul ochilor
Ai vedea în ei fluturii mei de rubin
Ce te-ar zăpăcii atat de tare
Încât ai uita că eşti la poarta păcatului
Te aşteptam!
În braţele mele păcatul va fi dulce
Te vei desface ca o floare de vişin
Şi vei lăsa ca fluturii mei
Să-ţi guste seva buzelor tremurânde
De atâtea nelinişti
Te aşteptam iubita mea
La poarta păcatului dulce
Ştiam că Azi vei veni...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii vin pe lume pentru a o salva şi pentru a-şi salva părinţii.

Camelia Opriţa în Aventurile păpuşii de turtă dulce (2020)
Adăugat de Fani Facebook
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţia este izvorul cunoaşterii.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cred eu despre frumuseţea umană? Ce frumuseţe va salva lumea? Există doar un singur exemplu de frumuseţe pe pământ şi acesta este Iisus Hristos. Manifestarea acestei figuri este de o frumuseţe incomensurabilă şi cu siguranţă un miracol. Pentru Sfântul Ioan, frumuseţea merge în această direcţie: singura frumuseţe constă în întrupare. Aceasta este manifestarea Frumuseţii. Frumuseţea, înţeleasă ca frumuseţe spirituală, va salva lumea în sensul privilegierii vieţii.

Camelia Opriţa în Ecce homo (decembrie 2007)
Adăugat de Alberto Casiraghy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care îţi luminează viaţa pentru totdeauna, sunt oameni care îşi dau viaţa pentru a salva altă viaţă, există rugăciuni care anulează lacrimile suferinţei, există speranţă şi aceasta este Isus, adevărata înţelepciune a vieţii.

Camelia Opriţa în WordPress.com (aprilie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graficianul are datoria de a contribui la fenomenul evoluţiei calităţii vieţii noastre; Grafica reprezintă sufletul cărţii pentru copii.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua scrisoare a îngerului

lăsaţi soarele să cadă în apă
curgerea ei să răcorească arşiţa pietrei moarte
înainte de a naşte lovitura
în mâna omului orb şi surd

lăsaţi luna să cadă în verdele ud al ierbii
carnea ei mărginită de durere
să hrănească braţele pipăind orbeşte în jur
mormintele voastre

lăsaţi stelele să cadă în pavilionul sufletelor bolnave
să asculte noroiul plin de mărunţişuri
unde aripa mea
nu a găsit nici un dumnezeu

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detest această viaţă pe care o ador!

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Fani Facebook
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să Te caut...

Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Şi-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget şi mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.

Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri şi-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.

Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghiţit durerea jumătate,
Uşa mi-e deschisa fără prag
Şi la uşă nimenea nu-mi bate.

Unde să Te caut? Unde eşti-
Prabuşită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la fereşti
Plânsul meu s-a înnecat în mare.

Şi-a rămas doar scâncetul şi eu-
Bol de apă limpede şi tină-
Unde eşti, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viaţa mea şi mă alină...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel

Deşi amărât şi mic
Motănel e de revistă:
Face nazuri din nimic,
Suflă nasu' în batistă.

Merge chiar la vânătoare
După greierii de tuş,
Mai vânează câte-o floare
Cu lăbuţele de pluş.
camelia opriţa

poezie de Camelia Opriţa (iunie 2016)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile anului

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci şi unu (a).

Camelia Opriţa, din cartea pentru copii: Poveşti din călimară (Începutul), (2019)

poezie de Camelia Opriţa din Lumea Copiilor
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de a păstra integritatea tradiţiilor şi obiceiurilor satului este o misiune, poate cea mai dificilă, iar dacă nu-ţi poţi plăti datoria faţă de predecesorii tăi, poţi fi cel puţin recunoscător onorându-i.

Camelia Opriţa în Odă satului românesc (2016)
Adăugat de Alexandru Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi omul este o stea căzătoare, nu există argumente că el ar fi ajuns la o limită faţă de această realitate profundă. Viaţa este limitată de timp şi de moarte, acestea fiind barierele unice ale existenţei, în rest viaţa e lumină ca principiu iar partea ei întunecată vine din frică sau imposibilitatea de a înţelege miracolul vieţii ca pe o înteligenţă deplină a lui Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este suprema certitudine, izvorul iubirii şi bucuriei. Imuabil, Infinit şi Indivizibil, întotdeauna şi pentru totdeauna egal cu El. Nimic nu-i lipseşte şi nimic nu se transformă în El.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile, clătinându-se, lovesc clipele

Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, şi din nou tăcere.

Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopţii în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viaţa însăşi.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!