Bejanie
bat clopote-n biserici goale
pe unde-or fi acum enoriașii
de dorul lor înlăcrimați
coboară din icoane să se roage sfinții
nu se mai aude ciripit
peste tăpșanele despădurite
degeaba plânge miorița
pierdută-i turma dacă moare baciul
unde e larma de copii
pe coșuri nu mai iese fumul
a înghețat până și vântul
prin satele tot mai pustii
în cimitire părăsite
înțelenește glia peste mormintele uitate
și-n gol privesc strămoșii
căci nu mai vine nici-o lumânare
bejania ce boală nemiloasă
ucide poporul ăsta multimilenar
e vai de-acei care n-au învățat
să-și recunoască printre ei eroul
se-apropie un nou crăciun
și aurește glonțul în trupul de martir
dar cine să mai nască pruncul
când mamele-s plecate la căpșuni
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sava. [Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre oi
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.