Dintr-un ospiciu

direct la grătarul clandestin
cu poetul care frige carnea
(c)rudă bătută cu cioca
nul
în iarba verde de a
casă (?!) cu iederă
poetul în
toarce
micul cel mic evadat
de la supermarket
în cămaşă de forţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti poetul

cu cartea de lacrimi
care scoate un scâncet
la fiecare pagină citită
ca o formulă de matematică

tu eşti poetul care a scos
cartea care-ţi creşte
un gol în inimă

tu eşti poetul care scrie
despre singurătatea iubirilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghiceşte în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopţii, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de-o clipă (Preambul la «despre minuni»)

Poetul scriindu-şi poemul: «iată
acest verde, verde miraculos al câmpiei…» stând
în odaia lui plină
de lipsuri, de fum, cafea rece, pâine uscată şi uneori
un strop de vin

voi citiţi în tren, în lift, pe canapea, sătui
de reclamele la tv, aşteptând minuni
şi vă cuprinde o aşa părere de rău că
nu aţi contemplat verdele acela… abia trecură-ţi
pe lângă câmpie în drumul vostru spre casă…!
Ea-şi vede de anotimpurile ei acolo… poetul
a scrijelit rană de-o clipă… la el
întotdeauna-i verde o câmpie – măcar atât.

poetul de-ar scrie
ah, de-ar scrie despre minuni…
ce de răni mi-aş face de dragul lui

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Botta, actorul poeziei româneşti şi al măştilor teatrale, rămâne simbolistul perfect al actului poetic consumat până la apogeu pe o scenă improvizată în numele toamnei. Poetul singurătăţii şi al sensibilităţii profunde, şi-a jucat propriul rol în mijlocul frunzelor moarte, pe scena "bătută de novembre". Mereu "mistuit de un dor fără saţiu", poetul – artist a stins dorul frunzelor de verde într-un cult al pământului.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Poezia ca o piesă de teatru: Să ne amintim de Emil Botta, Asociaţia Scriitorilor Academus - Bucureşti (24 iulie 2017)
Adăugat de Florina Popescu - Blaju
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul dezbracă iarba de verde.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (29 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul mai mic

decât cel de anul trecut
aruncat pe grătarul încins
ţipă în bătaia focului aţâţat
de evantaiul unei doamne
dată cu pudră de orez şi
machiată indiscret
se rumeneşte de ruşinea
ochilor care-l privesc cu poftă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este turlă de cetate

Poetul care-i turlă de cetate,
şi în cetate îşi caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
şi prin aorta inimii îşi trece versul.

Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-şi zămisleşte bustul în senin
ci scormoneşte-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.

Pentru poetul străfulgerat de viaţă,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.

Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranşee de lumină şi infinite scări.

El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei naţii,
pe-adresa noastră de fiecare zi.

Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
şi pentru toate şi pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.

Şi ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie să mai moară

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frige

ultimul peşte din supermarket
găsit îngheţat cu ochii inexpresivi
îndreptaţi spre frigiderul cu bere

sfârâie pe uleiul încins o poveste
pescărească din nordul europei
cu vase lovite de furtuni şi balene
şi piraţi care stau pe fundul oceanului

îl întoarce pe cealaltă parte şi simte
mirosul de alge marine îmbinat
armonios cu mirodenii din sudul asiei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţii

se aruncă în apă de pe stâncă
în timp ce cad
ţipă
ca şi cei de odinioară
poetul se scăldase a
cum (?!) ca şi cei din ziua de azi
acum două sute de ani
iar apa în care s-a scăldat
cine ştie în ce ocean a ajuns
sau ştie cineva unde e (?!)
ori s-o fi evaporat
dar
asta nu contează sau contează
apa care curge acum nu-i o apă
obişnuită, deoarece în apa
de odinioară a râului s-a scăldat poetul
băieţii de astăzi se aruncă
şi ei ca şi cei de odinioară (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florenţa e liberă

stătea o nălucă fără permis de tre
cere pe ponte vecchio
se ridicase de
asupra oraşului eliberat
de familia
medici ştia că e infernul
scris de dante printre portocali
sau
măslini - ştia de purgatoriu -
decolând pe un pegas sau un ducati
îi prevede moartea lui machiavelli
năluca e cu
prinsă de o spaimă
primeşte ajutorul lui virgiliu
poetul din divina comedie
e ghidul spiritual
fac checking pe ponte vecchio
poetul e nălucă şi năluca e poetul
fac un film documentar
ultimul medici alungat fuge
din florenţa - florentinii au uitat
sau n
- au uitat
de spaniolii
mercenari care
au prădat oraşul
republică - conspiraţia lui machiavelli (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

poetul scrie
de Înviere poem
despre credinţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poetul...

Lumină în cuvânt
Şi Nebunie-n gând,
Speranţe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.

Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-şi patima
Scrie poetul.

Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.

Pe fila unui nor
Şi-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete şi mult dor
Scrie poetul.

Când este judecat,
Şi toţi îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Şi scrie pe-un taifun,
Numai poetul...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopţii în zori!

El vecia priveşte
Şi o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuieşte-
Universuri cu sori!

Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!

Dumnezeu îl iubeşte
Dându-i gânduri şi verb,
Şi în taină-i vorbeşte-
De-i bătrân, ori imberb!

El, poetul, e-o lume-
Surâsul lui Venus... din spume!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

sunt poetul care renaşte
după fiecare poezie
scrisă cu tocul
muiat în focul inimii
de unde izvorăsc versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul dimineţilor

tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea şi-a ascuţit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit

poetul dimineţilor disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

i-a spus femeii să plece
până nu-i fuge frumuseţea
vorbea poetul care i-a scris
cele mai frumoase poezii
sacrificându-şi inima

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ţigara în gură

pictorul obosit de atâta fum scos
şi băgat ne spunea că femeile
sunt nişte obiecte folosite
de pictori pentru nuduri
o gândire cam şifonată pentru un
mânuitor de pensule şi culori
ţinea ţigara în gură şi când a fost
fulgerat de dragoste
poetul ne spunea că femeile
trebuiau iubite sau folosite ca muze
şi surâsul lor era o poezie
poetul era un timid fumând pipă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul scrie

despre sărutul care a pecetluit
tratatul scris în fiecare noapte
între cearşafurile pline de seducţie
unde ne-am unit celulele
şi
şi înlănţuiţi primeam soarele
în fiecare dimineaţă
de
de tăceri frânte pe sânii tăi
copţi de mângâieri năvalnice
şi
şi
şi zăgazurile cad din minut
în minut prin păcatul jilav
surpat în lumina clipei
poetul scrie din patul de cetină
atins de trupul tău de floare
cuvântul e grindă pe care păşeşti
cu graţia unei lebede
sunt
sunt
sunt soldatul versului
care şi-a zgâriat peniţa
de o lună plină şi un nor pufos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

fără zestrea de cuvinte
poetul este orfan
supravieţuitor
al nopţilor
în care se repetă epoci
irevocabil de veghe
timpului

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!