CÂND VEZI ÎN CASĂ N-JURUL TĂU ATÂŢI PEREŢI (Rubayat)
Când vezi în casă-njurul tău atâţi pereţi,
Te-apuci să-nveţi de toate, dar de ce să-nveţi?
Oricum le ştii pe toate, dar fără nici un rost,
Atunci când nu esti tu stăpânul propriei vieţi.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când...

Atunci când nu ştii cât costă trădarea
Întreabă de cei ce-au pierdut soţi şi fii,
Atunci când nu ştii ce înseamnă uitarea
Priveşte bătrânii uitaţi de copii.

Atunci când iubitul nu te iubeşte
Gândeşte-te tu câte inimi ai frânt,
Atunci când vezi fierul cum rugineşte
Dă-ţi seama că timpul e scurt şi e sfânt.

Atunci când te vezi fără bani şi sărac
Priveşte lumea flămândă, murdară,
Atunci când cazi jos, nu sta trist şi posac,
Ştergeţi genunchii şi ridică-te iară.

poezie de Natalia Popusoi (2010)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet brutal

Zenitul polichrom se irizează-n spasm,
Şi lungi şi partice cobor din el săgeţi;
Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereţi,
Văd conturându-se din alte vremi un basm.

Da! Homo... fui! da, viaţa mi-e sarcasm!
Sunt toate vechi, nimic nou nu mai poţi să-nveţi!
Când toate intră-n ea ca lichidu-n bureţi,
De Calipige n-am de loc entuziasm!

Lucească ochii ei în focuri de smarald,
Pembele varii dungi aştearnă-şi în bibiluri,
Îi curgă lacrime în van de sânge cald!

... A! prea brutală-a fost când m-a metodoxit!...
Mă tachinează-n van cu amplele-i profiluri:
Vai! Faunul, răpus de Eros, a murit!

sonet de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte când luai lecţii de conducere auto? Îţi aminteşti cum ai acţionat ambreiajul prima oară? Când ţi-ai asumat responsabilitatea maşinii, când piciorul tău drept a făcut-o să se urnească din loc? Probabil că a luat-o ba la stânga, ba la dreapta, de parcă ar fi vrut să se îndrepte în toate direcţiile deodată. Este acelaşi lucru şi când îţi asumi responsabilitatea propriei tale vieţi - la început lucrurile nu merg prea lin. Mai târziu, cu antrenament, ajungi să te obişnuieşti să schimbi vitezele fără ca măcar să te gândeşti la ceea ce faci - un gest reflex. La fel şi cu responsabilitatea propriei tale vieţi: vei ajunge, în chip inevitabil, să te bucuri constatând cât de bine funcţionează mecanismul prin care îţi controlezi viaţa şi cât de uşor răspunde la comenzile tale - să te bucuri că ai devenit stăpânul propriei tale vieţi!

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul privitorului spre cer

Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.

Sunt şi luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâţi luminători.

Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Şi norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,

Deşi era noapte cu lună.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţia unui elev

N-are rost să-nveţi azi mult -
Rău o duce omul cult,
De minţi bine, cu talent,
Te şi vezi... în Parlament.

epigramă de Ion Cuzuioc din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

SE ZICE CĂ ATUNCI CÂND VEZI CĂZÂND O STEA, UN PĂMÂNTEAN SE STINGE
Se zice că atunci când vezi căzând o stea, un pământean se stinge
Şi niciodată nu vei şti când oarecine la mormânt îl plânge,
Tu, treci atât de gânditor pe sub luminile din-nalta boltă
Uitând să-ţi cauţi steaua ta pe cer, căci teama inima ţi-o strânge.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scriu epigrame?

Cum să las să-mi doarmă versul
Când mereu pe dos ni-i mersul
Cu atâţi veleitari,
Oameni mici în funcţii mari?!
Cum să nu scriu epigramă,
Cu atâţi neghiobi de seamă?!

hexagramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame (16 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de vânt pe pereţi nu-s

în oraşul colorat
cu lumini şi cu vitrine
toate străzile se bat
să te prindă azi pe tine

să te prindă în vizor
surâzând pe trotuar
şi tu să fii un de-ai lor
cu zâmbetu-n buzunar

în balcoane de omăt
cu atâtea-nchipuiri
să pui drumului tău capăt
strălucind doar de opriri

căci crăciunul s-a mai dus
e aproape isprăvit
flori de vânt pe pereţi nu-s
şi nici paşi în infinit

printre blocuri azi pe străzi
e linişte acum în jur
şi pe nimeni nu mai vezi
în surâs de aer pur

cluju-ntreg e un cuvânt
din atâtea magazine
de azi noapte iată-i frânt
din colinda pentru tine

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru un necredincios

Hai, vino!...
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Şi muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică...

Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculţi
Nemulţumirea celor mici şi mulţi,
Că vara n-a ţinut decât trei luni,
Şi-n viaţa unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!...

Hai, vino!...
Vino mai curând, să-nveţi
Secretul măscăricilor-poeţi...
Să-nveţi să mori când nu ştii să trăieşti
Şi să trăieşti abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregeşti
Cu restul celorlalţi nemuritori!...

Hai, vino!...
Vino mai curând, să simţi
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimţi
În punga goală-a unui biet ateu...
Şi, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poţi cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!...
Hai, vino!...
Vino mai curând...
Nu vii?...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XXIV, nr. 9-12 (septembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat părintesc

Cartea, draga mea copilă
S-o parcurgi pe îndelete.
Vezi, nu-ţi scape nici o filă
Şi să-nveţi.. să faci cornete!

epigramă de Gheorghe Gurău (ianuarie 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să vezi ce înseamnă curajul adevărat, şi nu să crezi că imaginea curajului este un bărbat cu puşca în mînă. Adevărul curaj este atunci când ştii ce esti înfrînt înainte de a începe, dar tu începi oricum şi mergi până la capăt, orice-ar fi

citat din Harper Lee să ucizi o pasăre cantatoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuii lui Carol Davilla

S-au deşteptat dureri - demult înmormântate
De ţii, ilustre doctor, mereu mâna la spate?
Sau nu te lasă gândul şi firea ta distinsă,
Când vezi atâţi confraţi cum stau cu ea întinsă?

epigramă de Alexandru Predescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să gonesc norii de pe cerul meu

câteodată doare viaţa aşa fără motiv
vrei doar o bucată de fericire, dar nu ştii cu care lingură să o mănânci

langoarea îţi posedă privirea iar eul tău ţipă neauzit în spatele retinei,
tot ce ştii şi ai învăţat despre cum să trăieşti e fără folos,

mă întreb de ce avem camerele pătrate, de ce există colţuri
acolo stă privirea cu orele şi nu poate ieşi
unghiurile drepte taie din elanul zilei care acum se dă de pereţi

dacă reuşesc să-l prind, promit că ne facem o casă din lut cu pereţi circulari şi vom dansa împreună toate zilele fără soare până ajungem să înecăm norii cu praful ridicat
doar aşa-i vom goni de pe cerul meu...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...

Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Ştii?

poezie de Gabriela Chişcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covoare din pereţi...

Covoare din pereţi,
cu vânători pe ele, copoi agili, vreun taur
şi fildeşi de mistreţi;
Un soare roş prin geamuri prefiră praf de aur.

Covoare din pereţi,
maro, albastre, roze, ascund ca-n nişte drame,
un şir întreg de vieţi;
tablouri anonime plângând burgheze rame.

Covoare din pereţi,
o, nopţile cu friguri, cu spasme, vu ftizie,
cu demoni roşi şi creţi;
balauri mari de stofă şi spaimă de hârtie.

Covoare din pereţi,
va scotoci Americi, imagini, intrigi, drame,
în vremi, vreun cântăreţ;
şi voi n-o să-i spuneţi

nici drama ce m-agită, şi-o să-l lăsaţi s-aclame
(cum mă lăsaţi pe mine) – imagini, câni, drumeţi,
şi crierii cocli-vor a cărţilor arame
de glorii rare, beţi –
Covoare din pereţi!...

poezie de Benjamin Fondane
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi

inima mea e însărcinată cu tine
nici un chiuretaj nu poate anula asta
rănile şi ascunse dor la fel
nici un fard nu va ascunde cicatricile
fiecare trecere lasă urme
nu poţi nega că a fost
nici o operaţie estetică
nu schimbă interiorul
oricâte oglinzi fermecate aş consulta
nici o poveste nu se scrie singură
e nevoie de doi
orice alt fel de a iubi e literatură
fiecare bătaie
toate sistolele
liniştea diastolelor
extrasistolele
toate notele din timpanul iubirii
nu-şi au rostul în lipsa concertului
cum să iubesc la ideal
e ca şi când mi-aş hrăni caii cu jăratic
nu draga mea
eu te iubesc cu totul
cu toate rănile
cu toate minunile
cu tot sufletul
îţi iubesc şi lacrima şi dorul
chiar şi atunci când nu mai ştii
încotro e mai bine
chiar şi îndoiala
şi disperarea
şi...
şi toate neacceptările

nu-ţi cer să mă inventezi
cum nici eu nu te demonstrez
ar fi de ajuns să ardem

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa de actor, cel mai mult înveţi stând în arlechin, dreapta, stânga scenei, locul pe unde se intră în scenă. Acolo vezi şi stângăciile, vezi şi când actorul are aură. Ce înseamnă aură? Când nu mai ştii de tine, nu mai ştii cât timp a trecut, nici măcar nu mai ştii ce ai făcut exact în tot timpul ăsta.

citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iov 7:4-21

Iar partea mea sunt nopţi de suferinţă
Şi când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?
Şi se frământă-ntreaga mea fiinţă
Şi n-am o clipă, una de răgaz.
Îmi crapă pielea toată, se desface
Şi trupul tot e-o coaja de pământ
Dar când adorm crezând că va fi pace
De visuri şi vedenii mă-nspăimânt.

O, lasă-mă, sunt numai o suflare...
Ce este omul ca să-l cercetezi,
Să-l iei în seamă fără încetare,
Când termina-vei, oare să mă vezi?

Şi de-am greşit, ce pot să-Ţi fac eu Ţie,
Dacă şi ţintă la săgeţi m-ai pus,
Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,
Că nu mai am nici un cuvânt de spus?

De ce nu-mi ierţi fărădelegea, oare?
Doar ştii că în pământ voi aţipi
Şi-n lumea unde-s toate trecătoare
Când mă vei căuta, nu voi mai fi...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trei pereţi...

... Când trei pereţi deja s-au prăbuşit
Sub furtuna cea distrugătoare,
În peretele ce ţi-a rămas
Tu să-ţi faci fereastră către soare.

Când moştenirea ta-i aşa săracă
Şi ogorul ţi-e cât un mormânt,
Tu nu-l sădi cu sălcii plângătoare,
Mai bine pune-o ghindă în pământ.

poezie de Maria Konopnicka din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origini

Când nu m-avant în odiosul conac al minţii mele,
Rostesc disperat un cânt al iertării
între cei patru pereţi izolatorii.
Atunci când rătăcesc în obscura nebunie,
Uit că îmi e mai teamă de supliciul alb
al celor patru pereţi iluzorii
Decât de tezaurul înnegrit al unui suflet pagânit
Şi voi ajunge să pacătuiesc.
Căci emoţiile sunt culori ascunse-n vise.

poezie de Octavian Isachi (ianuarie 2018)
Adăugat de Octavian Isachi
Comentează! | Votează! | Copiază!