Iov 7:4-21
Iar partea mea sunt nopți de suferință
Și când mă culc mă-ntreb: când voi fi treaz?
Și se frământă-ntreaga mea ființă
Și n-am o clipă, una de răgaz.
Îmi crapă pielea toată, se desface
Și trupul tot e-o coaja de pământ
Dar când adorm crezând că va fi pace
De visuri și vedenii mă-nspăimânt.
O, lasă-mă, sunt numai o suflare...
Ce este omul ca să-l cercetezi,
Să-l iei în seamă fără încetare,
Când termina-vei, oare să mă vezi?
Și de-am greșit, ce pot să-Ți fac eu Ție,
Dacă și țintă la săgeți m-ai pus,
Tu nu vezi c-am ajuns o moarte vie,
Că nu mai am nici un cuvânt de spus?
De ce nu-mi ierți fărădelegea, oare?
Doar știi că în pământ voi ațipi
Și-n lumea unde-s toate trecătoare
Când mă vei căuta, nu voi mai fi...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.