Casa strâmbă

ne-am construit casa pe o fundaţie de fum
din vorbe şubrede ieşite din limbi viclene
suntem români, creştini, bărbaţi, oameni
toate închisorile lumii ferecându-ne cocorii
înlănţuiţi în mituri de spaime şi frici
suntem orbi şi surzi la freamătul lumii
ne construim în inimă turnuri ale lui Babel
urcăm în căderea minciunilor sirene ce ne pierd
fugim de moarte cu spaima naufragiaţilor
în viaţa plină cu deşertăciuni strălucitoare
călători obosiţi în spirale de vieţi interminabile
venim simplu şi plecăm simplu, egali
abia când am înţeles adevărul morţii
am învăţat să trăiesc în sensul pur al existenţei
înviere, mântuire, iubire
pentru toţi şi totuşi
numai pentru cei aleşi
ne-am construit casa pe o fundaţie de fum

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare

adevărul dărâma
liniştea
femeia ce cheamă la luptă
plânge
uitare vicleană
construim
destine fără fundaţie
pe morminte
cu numele nostru
orbi, surzi, muţi
sacrificiu anonim
sunt furios
singur
nebun
sinucigaş

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există decât o singură înviere şi aceasta este recunoaşterea lui "Eu-Sunt"! Când recunoaştem pe "Eu-Sunt" recunoaştem că suntem viaţa şi nu gândul care apare în ea. Iisus spune atât de simplu: "Eu Sunt e calea, adevărul şi viaţa!" Adevărata Înviere este să vedem că suntem Viaţa şi nu gândul etern nemulţumit ce orbecăie prin ea. "Eu-Sunt" este lumina lumii. Odată recunoscut va împărtăşi această înviere tuturor oamenilor pentru a-i mântui.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să fac un exerciţiu nou în această săptămână. Am încercat sa privesc întreg tabloul al vieţii de zi cu zi fără să mă văd doar pe mine ca personaj activ. Am văzut o lume de oameni egoişti; Grăbiţi să luăm trenul, să mergem la muncă, grabiţi să ne cumpărăm maşini luxoase şi haine scumpe, rujuri care ne etichetează fix precum nişte complexate care nu işi cunosc valoarea şi care nu îşi inteleg rostul pe acest pamant, nu suntem frumoşi oricum ne-am imbraca, nu suntem buni oricât am încerca să nu facem rau cuiva pentru ca noi pur si simplu nu aducem folos lumii, nu ne pasă de ce este în jurul nostru, nu asta reprezintă bunătatea si compasiunea si iubirea. Suntem doar o adunătură de oameni egoişti care se calcă în picioare. Nu suntem spirituali dacă folosim spiritualitatea pentru scopurile noastre şi dacă nu ne ajutam sa construim o realitate în care sa aibă rost să trăim.

Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul lumii

suntem prea bătrâni pentru ca să mai fim tineri
suntem prea tineri ca să mai ajungem bătrâni
ghearele lumii ne prind şi ne muşcă viaţa
cu gura hulpavă
de noi

suntem singuri, fiecare cu el într-un gol imens
ne prăbuşim în infinitul din noi
caută-mă şi vreau cu toţii să ne regăsim
chiar dacă suntem orbi, în întunericul lumii

poezie de Viorel Muha (martie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Adrian Păunescu

(5 noiembrie 2010)

Nu era un ipohondru,
Înzestrat fiind, ca un domn,
Păstrând din tinereţe o obsesie
Numită intuiţia morţii,
A fost un om, un poet,
Cu o sensibilitate fabuloasă,
Un luptător neobosit,
Gândea, citea, scria poezii, articole,
Lăsând în urmă mari lucrări
Şi mai bune şi mai rele
Şi noroi şi multe stele...
El a iubit o ţară în aşa măsură,
Unde nebunii clocotesc de ură,
A fost un râu cu izvoare înmiresmate,
Abia acum, când nu mai este,
Realizăm cât de mare a fost.
Poetul n-a învăţat să moară,
Spunând adesea: Nu mă tem că mor,
Am însemnate amintiri pentru viaţa de apoi.
Omagiu cu lacrimi în satul copilăriei sale,
Păunescu, veşnicul îndrăgostit,
Iubirea nu l-a părăsit nici o clipă,
A iubit viaţa, a iubit femeile, a trăit pentru poezie,
Suntem români pe viaţă şi pe moarte,
Suntem români, adică suntem mulţi!

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte multe declaraţii de "te iubesc" nu sunt decât "am nevoie disperată de tine". Învelim rahatul în staniol colorat şi ne-am tăia o mână pentru a susţine că noi facem din iubire tot ce facem. Nu era mai simplu pentru toţi să spunem "Am nevoie de tine, ce pot face şi eu pentru tine în schimb?" Iubirea există. Şi e extraordinară. Doar că iubirea e un muşchi ce trebuie antrenat, o abilitate ce trebuie dezvoltată. Nu oricine e capabil de iubire, dar toţi oamenii de pe Pământ au nevoi. De aceea, falsa iubire este întâlnită la tot pasul, iar marea iubire vine când lăsăm ce ştim deoparte şi suntem dispuşi să învăţăm.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scop al lui Dumnezeu este acela ca noi să putem avea scopuri. Haideţi, să încercăm, împreună, să rezolvăm acest puzzle minunat, numit "viaţă", pentru că nu avem cum să nu reuşim, dacă acţionăm prin Iubire pentru Tot Ceea Ce Este. Până la urmă, chiar dacă mergem din eşec în eşec, vom simţi şi gustul satisfacţiei, poate chiar mai puternic, iar atunci vom înţelege că sensul existenţei noastre este să ne bucurăm de Ceea Ce Suntem Noi Cu Adevărat. Venim din Iubire, trăim în Iubire, ne întoarcem în Iubire. Suntem Iubire.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Energizantul spiritual
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mutam din mine în tine

ca dintr-o casă într-altă casă
din mântuire în mântuire
ca două pietre în deşertul acestei lumi

goliţi de resturi
în cămăşi albe
ne lipeam braţele de adevăr
şi chicoteam când întunericul
se topea sub tălpile moi

am crescut
vai cât am crescut şerpeşte prin gânduri
în mine sunt războaie
în tine se înserează în mijlocul zilei
şi gropi adânci ne stăpânesc fiinţele

suntem ca morţii
fiecare în pământul său cleios
ne ajunge să schimbăm două vorbe
şi auzim trosnind
capacul sicriului
vai nouă că ne-am avut
dar nu ne-am rămas

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există căi pentru adevăr, există căi doar pentru minciună şi căile pentru minciună sunt interminabile, iar Adevărul este veşnic Aici, în tine ca Tine. E foarte simplu. E foarte, foarte simplu! Nu există Nimic mai simplu ca Adevărul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, într-adevăr, am simţi că toţi oamenii suntem fraţi, ne-ar durea pentru cei ce trăiesc în păcat şi nu ne-ar sminti viaţa lor păcătoasă, ci ne-am ruga pentru ei.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. II - Trezire duhovnicească (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul în doi

O fi şi mâine-o zi, dar rămânem în Azi!
Astăzi suntem iubiţi, ieri eram camarazi.
Nicicând nu am visat la clipa asta sfântă,
când ochii îşi vorbesc şi inimile cântă.

Pe rând, ne-am rătăcit de viaţă, la răscruci...
Sleiţi şi însetaţi, căutam ape dulci,
mergeam înfometaţi pe-o singură cărare
şi ne-am recunoscut în răsărit de Soare.

Ne-am amintit de toţi, ne-am amintit de noi.
Când ne-am dezmeticit, eram UNUL ÎN DOI.
Şi, brusc am înţeles că, părăsind mulţimea,
am devenit IUBIREA care a schimbat lumea.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea bună e că ne-am născut fericiţi şi că vom fi chemaţi să dăm socoteală dacă uităm lucrul acesta. Ca toţi copacii, ca toate plantele, avem menirea de a creşte, de a ne dezvolta şi de a înflori pentru satisfacţia noastră şi a celor din jur. Anumite rădăcini sunt atât de viguroase, încât vor trece printr-o fundaţie de beton pentru a-şi urma drumul. Într-atât de mare este forţa fermentului de bucurie care constituie fundamentul fiinţei noastre.

citat din Guy Corneau
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Ne-am adunat în curtea casei părinteşti,
cei cinci fraţi împrăştiaţi prin lume,
satul ni se pare, acum, străin,
nu mai ştim pe nimeni după nume...

Casa părintească este tristă,
numai Luna-n cer o luminează,
singura ce-i este credinciosă
şi de zeci de ani o tot veghează...

Dadeşul ne spune iar poveşti,
nu mai regăsim copilăria,
fără mama şi fără de tata,
nu este completă bucuria...

Nucul îşi mai flutură câteva frunze,
prunii din livadă s-au uscat,
numai dudul negru de la poartă,
ne dă dude bune de mâncat...

Suntem toţi la margine de viaţă,
cum putem să fim mai optimişti?
Azi plecăm, închidem iarăşi poarta
şi în suflet suntem tot mai trişti...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne este dată o singură moarte pentru ca, realizându-i farmecul de prima oară, să nu fim atraşi de ea mai puternic decât suntem atraşi de viaţă. Dumnezeu nu ne-ar putea ţine în viaţă, aşa cum nu ne-a putut păstra inocenţi. Am tinde necontenit spre suicid. Sexul ne este oferit ca înlocuitor al morţilor multiple. O dată ce ne-am odihnit după o dulce moarte, suntem nerăbdători să o trăim din nou. Există oameni posedaţi de ideea morţii. Ei sunt convinşi că e frumoasă şi că e cu atât mai bine cu cât vine mai repede. Încearcă tot timpul să-şi ia viaţa, punându-se în pericol.

Puşkin în Jurnal secret 1836-1837
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare ştie că va muri. Suntem de atâta vreme la curent cu acest fapt încât nu mai ştim cum l-am aflat. Totuşi, uneori, convingerea morţii de neînlăturat ne pătrunde exact ca şi cum abia în acea clipă s-ar fi format în noi. Suntem tentaţi să credem, în ciuda evidenţei, că până atunci ne-am crezut nemuritori.

citat din Ioan Dobrogeanu Gherea
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest moment "acum-ul", nu este al minţii pentru "A face" ci al Conştiinţei pentru "A fi"! Când graţia apasă butonul mintea sau ceea ce te numeşti ca fiind "tu" ai dispărut. Noi suntem viaţa eternă plecată în călătoria propriei recunoaşteri dar credem că suntem un simplu om rupt de întreg care caută viata eternă. Când adevărul nostru lăuntric este mai presus decât ataşamentul unei persoane ataşamentul nu apare. Noi suntem deja Sinele, suntem Acela care îl caută pe Acela...

Atmaji Maharaj în De unde ştii că nu eşti deja Sinele?, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NATO rămâne o alianţă militară şi noi suntem împotriva unei alianţe militare făcându-şi casa în curtea noastră din spate, în teritoriul nostru istoric. Pur şi simplu nu pot să-mi imaginez că am putea călători la Sevastopol pentru a-i vizita pe marinarii din NATO. Desigur, cei mai mulţi dintre ei sunt nişte tipi minunaţi, dar ar fi mai bine să vină ei la noi şi să ne viziteze, să fie oaspeţii noştri, decât viceversa.

citat din Vladimir Putin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur şi simplu în viaţă. Dacă ura celorlalţi – covârşitoare uneori –, invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt.

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!