Abundenţă

Îsi umple iarna pântecul cu începuturi
până-n miezul adâncit al vieţii,
timpul încolţeşte
răsărituri
blânde şi mai luminoase în geana
dimineţii;
ceasul a sunat în convoiul alb a primăvară
şi desprinde roditor de abundenţă
din negura pământului;
verde nesilit
stinge şansa măduvei polare,
o umbră se mai zbate,
însă fără rezistenţă...

Îşi umple toamna pântecul din săvârşirea verii
cu începuturi lungi de elegii,
tot mai gălbenite şi mai suferinde,
cămara -şi umple colţul răcoros
cu mere mălăieţe, sângerii,
plouă în rădăcini de vânt cu ghinde
la ferestre luminate
cu arome blânde
de gutui...

Distanţele încolţesc în dor,
reîntoarcerea splendorilor târzii
picură tardiv o lacrimă
pe gustul dulce–arzător;
sufletul preaplin al neînţelesului,
naşte aceeaşi inutilă abundenţă
care năpădeşte inima cu urzeli de nostalgii,
meditaţia în melancolii
(prin excelenţă)
are gustul dulce-amărui
de la o frunză de pelin
uitată de fata visătoare în dulceaţa de gutui,
restul e tristeţea
florilor neîmplinite
în strănutul alb de păpădii.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară nr. 132 - decembrie 2012 (29 aprilie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Eforie-n miez de toamnă

Marea e marea minune a vieţii
Şi'n orice anotimp e ca un vis,
Dar toamna, toamna'n timpul dimineţii
E-un vis ce nu mai poate fi descris.

Plaja primeşte-ncet sărutul mării,
Ca un amant pe-amanta lui
Şi în beţia dulce a'ncleştării
Se lasă lin în voia valului.

Străluce soarele ca'n toiul verii
Deşi în miez de toamnă ne aflăm.
Şi valul, dând de gustul mierii,
La plajă vine. Să-l lăsăm.

Plămânul submarin al mării
Respiră lung prin ceaţa ceţii...
Eu simt pe buze gustul sării
Şi'n suflet apriga dorinţă-a vieţii.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămara de fructe

Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, şi răcoarea, şi umbra lor uitată.

Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliţi şi rafturi, ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar, şi-albaştri struguri
Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum.

Şovăitor ca robul, ce calcă o comoară
Din basmul cu o mie şi una de nopţi, mă-nchin:
Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin –
Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară.

Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui:
Trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.

poezie celebră de Ion Pillat din Pe Argeş în sus (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult să iubeşti femeia

Să zbori la nesfârşit către o nesfârşită primăvară,
să ai visul de iubire împlinit
ce-ţi umple sufletul, ca o comoară.
Tu eşti ca mugurii din pomii încă goi,
ce dau gurii zambetul nostru vioi.
Să fii ca o frunză verde de măcriş,
şi în calea ta, norocul să apară-n vis.
Să fii ferită-n veci de supărare
şi bucuriile să-ţi umple
sufletul de iubire
şi să emane în jur feerie.
Tu eşti lăsată de Dumnezeu,
să le faci bărbaţilor viaţa mai frumoasă
şi cât vei fi pe-acest pământ,
trebuie să cânţi această floare măiastră.

poezie de Eugenia Calancea (5 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte fără atingerea ta

Ce înseamnă noaptea asta, fără ochii tăi?
N-ar fi ferestre albe şi adiere de vânt
M-ar ispiti un demon cu trâmbiţe deşarte
Şi n-aş putea să dorm
Cuvânt şi necuvânt.
Şi vin cu dimineaţa privighetori celeste
Şi sângele îmi vine, se naşte ca la prunc
Dezleagă, caii minţii să poată colinda!
Până-n pridvorul gurii tale, ce suspină de sete
Cum laptele îşi cere iarba
Miroase iasomia a mure, a gutui, a toamna şi a iarnă
Şi sânii tăi miros a mere, a verdele iubirii, a apelor durere,
Simt cum te strâng în brate pe tine, doar pe tine.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A umple ceasul, a-l umple şi a nu lăsa nicio crăpătură pentru regrete - aceasta este fericirea.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

A umple ceasul; a-l umple şi a nu lăsa nicio crăpătură pentru regrete, aceasta este fericirea.

definiţie celebră de Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutui

Astăzi este zi cu ceaţă
Vremea m-a închis în casa
Mă-ncalzesc la foc aprins
Şi in gand urzesc un vis.

Vis frumos in devenire,
O poveste de iubire
Strada este neumblata
Si lacat nu-i pus la poarta

Vrei un ceai sau o cafea?
Ce-ti doreste inima?
Inteleg, nu vrei sa spui
Doresti gustul de gutui!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O frunză de toamnă ruginie se naşte în primăvară, trece prin vara vieţii, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieţii şi parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima şi ultima oară!".

Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor. O frunză de toamnă ruginie se naşte în primăvară, trece prin vara vieţii, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieţii şi parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima şi ultima oară!".

Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Aşteptând soarele" de Valentin David

Cât adevăr grăieşte versu-ţi tandru!
Mi-e toamna muză darnică-n poem-
Nu roşu sânge curge, flori de leandru
Ca un şuvoi de roz în versuri gem.

Doar inima ca o vioară tristă
Îşi varsă lacrima în simfonii,
Ca şi cum doar tristeţea mai există
În frunza ruginită de prin vii.

Din ramul desfrunzit, orfan de viaţă
Mai sorb o picătură de nectar
Şi gura mea cu miere se răsfaţă,
Când seva umple ultimul pahar.

Încarcerată în adânc de mare,
Ca un cocon dospind melancolii,
Va creşte-n mine bulgăre de soare-
O perlă-n adormirile târzii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducere aminte

S-a răcorit prin toamnă şi-ntreg sufletul lumii,
În ploaie, 'şi-aminteşte secretu-nchinăciunii...
Că-n fierbinţeala verii, ne-am rătăcit de noi
Şi am uitat de timp, dând ceasul la gunoi.

Dar timpul nu permite să-l luăm peste picior
Şi ne aduce-aminte de apa din ulcior.
De nu o-mprospătezi, se tulbură sau seacă,
Doar ploaia cea curată îl umple şi-apoi, pleacă...

Să ne-amintim de timp, să ne-amintim de noi
Şi-n suflet, de-i noroi,
Să îl spălăm în ploi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul pomului vieţii

Doar în raza dimineţii
Înfloreşte pomul vieţii;

Fructele-i de Cer crescute
Le poftesc în munţi asceţii;

Să le ia din vârf încearcă
Prin tertipuri hrăpăreţii;

La dulceaţa lor ascunsă
Se gândesc chiar şi profeţii;

Însă gustul nemuririi,
De pe Cruce-l ştiu poeţii!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă

Toamna

E timpul când îmbracă ţara
Culori ce-au fascinat poeţii
Şi când se umple iar cămara
Cu... mucegai pe toţi pereţii.

definiţie epigramatică de Vasile Vajoga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea umple burta, lectura umple sufletul.

aforism de George Budoi din Aforisme (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare bogăţie nu îţi umple buzunarul, îţi umple sufletul!

Ioana Creţu (16 decembrie 2019)
Adăugat de Ioana Creţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banu-nseninează fruntea
Când îţi umple buzunarul,
Însă când-ţi umple mintea
Îţi întunecă moralul!

catren de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jobul îţi umple buzunarul, aventura îţi umple sufletul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză

O lacrimă,
de vânt uitată.
Un suflet fără viitor.
Fierbinte.
Departe.
Şi inima lacrimei tale
departe, în zări,
demult apuse...
Încă fierbinte,
mă cheamă,
lasându-mi sufletul
călcat de durerea viitoare
ce suflet nu are.
Sunt frunză,
suflată...
de vânt.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicat bunicii mele, Elena Dinu

Astazi am regustat din pâinea copilăriei mele
Are gustul la fel de bun, cu miros de maia
Este paine pe care o mancam fugind la joaca pe uliţele satului
E pâinea ce uneori era cu branza si ou
Astazi o paine atat de dulce, ce inca-mi sta in lumina minţii
Gustul ei ca cel de gutui coapte, imi aminteşte de vis
Un vis al copilăriei nefinalizate.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza şi toamna

Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.

Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaş,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaş.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...

Frunza e un subtantiv,
capătă şi-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...

Frunză verde a bobului
făcuşi casă dorului
în balade, rapsodii,
în poveşti pentru copii.

Ai doinit ades cu jale
la izvoare şi pe vale.
Iar acum, aşa deodată,
te-ai desprins în larg mirată,
galbenă şi inutilă,
în mâini limpezi de copilă.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!