Cât de mult să iubeşti femeia

Să zbori la nesfârşit către o nesfârşită primăvară,
să ai visul de iubire împlinit
ce-ţi umple sufletul, ca o comoară.
Tu eşti ca mugurii din pomii încă goi,
ce dau gurii zambetul nostru vioi.
Să fii ca o frunză verde de măcriş,
şi în calea ta, norocul să apară-n vis.
Să fii ferită-n veci de supărare
şi bucuriile să-ţi umple
sufletul de iubire
şi să emane în jur feerie.
Tu eşti lăsată de Dumnezeu,
să le faci bărbaţilor viaţa mai frumoasă
şi cât vei fi pe-acest pământ,
trebuie să cânţi această floare măiastră.

poezie de Eugenia Calancea (5 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!