Lecţie divină

Magnolia în parcuri este înflorită,
Dar pentru cine? Cine să o vadă?
Ea n-are cui a-şi etala splendoarea,
Căci oameni nu-s ţipenie pe stradă...

Mulţimi de păsări ciripesc în ramuri,
Dar cine să le-asculte simfonia?
Avem demult "ferestrele închise"
Că peste omenire trece Pandemia!

Aşteaptă a ne desfăta nouă privirea
Covorul ierbi crude-n pajişti înflorite,
Dar visul se-mplineşte doar atunci
Când n-or mai fi " ferestre zăbrelite."

Ne-am depărtat..., dar am speranţa
Să nu apară-n societate-nstrăinarea,
S-avem puternică voinţa să luptăm,
Ca sănătoşi să fim şi să păstrăm răbdarea!

Ce azi în lume se întâmplă e o "lecţie divină",
Din care învăţăm să fim oneşti, mai buni!
Nimic nu va mai mai fi la fel ca înainte,
Divinul va trimite nevăzutele minuni!

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nou

Nimic nou pe fontul
Abdicării noastre
Două inocente
Suflete sihastre

Ne luptăm cu valul
Ne luptăm cu soarta
Nouă ne închide
Toată lumea, poarta

Cine să ne vadă
Cine să ne ştie
Că purtăm în gură
Gustul de leşie?

Eu te-aud în somn
Când vrei să te-apropii
Ca o fâlfâire-a
Aripei de dropii

Soarele răsare
Pentru toţi şi totuşi
Nouă ni se fură
Dragostea de lotuşi

Vino mai aproape
Cât ţi se dă voie
Semnul biruinţei
Ascuns în noi e!

Pricini şi dezastre
Pot să ne frământe
Zborurile noastre
Nu pot fi înfrânte!

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-fericiţii

ne-am împrietenit demult
nu mai ştim
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur şi simplu blocat
(?!)
nu mai ştim nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbeşte,
Cine vrea să mulţumească, mulţumeşte.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viaţă grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Hoinăream prin oraşul tinereţii
Purtat de amintirile trecute,
Despre iubiri încă ne-ncepute
Înflorite-n pragul bătrâneţii.

Pica pe frunte roua dimineţii,
Gândul mi-l scotea din vălmăşeală,
Îl arunca spre anii mei de şcoală
Ce mi-au dăruit noi sensuri vieţii.

Să nu rămân o victimă tristeţii
Mai hoinăresc pe vechea promenadă,
Dar e târziu... şi cine să mă vadă?
Nu-i ţipenie de om pe stradă...

Doar singuratici paşii mei răsună
Pe sub feeria clarului de lună...

sonet de Ioan Friciu (31 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te în loc

De câte ori nu ţi-ai privit, cu teamă chipul în oglindă,
De câte ori nu ai simţit, gustul amar al singurătăţii pe limbă?
De câte ori nu te-ai trădat pe tine, pentru promisiunea deşartă a zilelor de "mâine"?

Dar uite-mă aici pe mine, un suflet ca şi tine,
Spunându-ţi că binele nu-ţi e legat deloc de mâine.
Binele îţi e acum, un foc puternic arzător ce pare deghizat în scrum.

Îndepărtează cenuşa printr-o suflare,
Desprinde-ţi lacrimile întărite pe obraz ca ceara pe lumânare,
Ridică-ţi privirea în zare şi pune-i soarelui o întrebare:

Corpul creşte, apoi se vestejeşte, dar cine în tot acest timp îl priveşte?
Cine se zbate, suspină şi trudeşte?
Cine digeră mâncarea, cine umple căldarea,
Cine adoarme şi cine se trezeşte?

"Eu" va răspunde mintea orbeşte.
Însă pe minte, cine o urmăreşte?

Să presupunem pentru un moment că mintea greşeşte.
Nu cu rea-intenţie, căci prin a sa îngustime ea ne învaţă o lecţie.
O lecţie veche de mii de ani, şi totuşi mereu nouă,
O lecţie a delicateţii lunii şi picăturilor de rouă.

Cu atenţie dacă mintea ne-o privim, mergând pe al gândurilor fir argintiu,
Ajungem negreşit la un impas, ce în loc să ne încurce, ne invită la dans.
Din tăcere izvorăsc atât gândul cât şi fapta,
Cum din munte se naşte izvorul iar odată cu el, apa.

În acea linişte, şi spre acel izvor, ne cheamă al inimii noastre dor.

Căci doar în acea tăcere, un amestec dulce ca cel dintre lapte şi miere,
Ne vom afla destinul şi totodată aminti că primul,
A fost golul, apoi plinul.

Doar aşa poate da omul, mâna cu divinul.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câţi vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăşi...

citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vis, din visul său... femeia!

Cine ştie care sare e gustoasă şi din care ocnă-i scociorâtă,
Cine de-un păianjen, molii, fluturi este pe o viaţă osândită,
Cine ştie, poate, vrea şi face totul pentru a fi desăvârşită,
Doar pentru o coastă nelalocu'-i, care de Adam e dăruită?

Cine a ştiut, c-anume coasta ne va declara, pe veci, datoare
şi acasă, şi la muncă... şi ( mon dieu!) va fi şi diferenţă, şi valoare...
Deşi rupem de pe noi cămaşa, că lucrările ne iau din frumuseţe,
Hai să recunoaştem, cu drag, astăzi, că ne sunt izvor de tinereţe.

Noi, suratelor, suntem lumina, unde bezna totul împânzeşte,
Când zâmbim, şi-n geruri, primăvara ghiocei despătureşte,
Şi când plângem, ne e dat norocul, lacrima ne face sănătoase,
Of, şi ce iubire este după... şi ce tinere ne ţine, ce frumoase!

Nouă ni se-nchină lumea-ntreagă pentru graţia înaltă hărăzită,
Deformate, a cloci în noi copilul, dulce, ne visăm povara fericită,
Luni de zile "un ţuhal" ne ia grumazul, e suprema mărturie de iubire
Şi nu-s piedici ce-ar strivi voinţa, de-a gusta materna împlinire.

Să lăsăm în pace mărunţişuri: flori, bijuterii şi alte "instrumente",
Vrem să ne simţim cu ele importante, adorate, răsfăţate şi cochete...
Dragi Bărbaţi, când noi, pe veci, promitem supuşenie şi ascultare,
De la voi se cere doar să ne iubiţi şi s-aveţi o invincibilă răbdare!

Căci prin noi viaţa va crea, cât vom ocroti iubirea dumnezeie,
Cât regina omenirii va zâmbi, preţuindu-şi numele: FEMEIE!
Veneraţi-ne, iubiţi-ne perpetuu, nouă Cerul ne-a lăsat scânteia!
Dumnezeu, de vis, din Visul său, a întrupat excepţional, FEMEIA!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi singura certitudine este că totul se mişcă. Când ştiinţa şi raţiunea nu ne pot ajuta, un singur lucru ne poate salva: conştiinţa noastră. De aceea avem nevoie de o Ecologie a Sufletului!..
Cine crede în minuni, să ridice mâna!!! Apoi ridică din nou cine a înţeles ce înseamnă să ai credinţă.
Şi apoi din nou cei care spun că nu cred în Dumnezeu, dar înţeleg "cine" ESTE EL!!! Da, pentru că dacă spui că crezi sau nu în ceva sau în cineva, trebuie mai întâi să ai o idee clară despre asta şi măcar să ştii exact despre cine sau despre ce vorbeşti..!

Camelia Opriţa în Ochii pământului sunt în ochii cerului (noiembrie 2011)
Adăugat de Jimmy Somerville - Citatepedia.Ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

OARE CINE A PUTUT SĂ TE ALINTE(Rubaiat)
Oare cine a putut să te alinte
Cu îmbrăţişări şi cu alean fierbinte?
Oare cine te-a adus pe astă lume?
De icoana ei mereu adu-ţi aminte!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trece ca o clipă

Cine eşti tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.

Cine eşti tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.

Cine eşti tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toţi te calcă în picioare.
Poate eşti o frumoasă floare.

Cine eşti tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate eşti un cântec frumos cântat la nai.

Cine eşti tu inimă care baţi în piept?
Plină de bucurie şi regret.
Tu eşti acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viaţa trece ca o clipă şi trebuie s-o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începe şcoala

Un şotron culcat pe stradă,
Copleşit de grea povară,
N-are cine să-l mai vadă,
N-are cine să-l mai sară...

Stă-mpărţit în pătrăţele,
Conturate-n alb de cretă,
Ascunzând nelinişti grele,
În tăcerea lui, discretă...

Oful n-are cui să-şi spună,
Şi-un regret acut îl doare,
Căci în ceru-i, nu răsună,
Ale pruncilor glăscioare...

Chicoteli şi veselie,
Îmbrânceli şi-alergătură,
Tihna străzii nu sfâşie,
Nu-i dau, jocului, măsură...

Iar în liniştea ciudată,
Sub contururile albe,
Pare strada înbufnată,
Nu sunt vremurile dalbe,

Căci un clopoţit subţire,
Astăzi iarăşi a sunat,
Şi la şcoală cu grăbire,
Pe copii i-a adunat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine

Cine sunt eu?
Cine eşti tu?
Un da sau un nu.

Cine e el?
Cine e ea?
Un nu sau un da.

Cine e bun
Sau cine e rău?
Diavolul sau Dumnezeu.

Cine e rob
Şi cine e împărat?
Cel sărac sau cel bogat.

Ce întrebare stupidă
Mi-am pus,
O întrebare veşnic fără răspuns.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine moare

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu?

Te simt în urma mea şi-acum
Te-ntreb mereu: cine eşti tu?
Dar nu-mi răspunzi, eşti prea tăcut.
Cine eşti tu?

Poate-ai rămas blocat în lume
Şi-acum mă vezi ca pe-un părinte
Cine esti tu, de-mi strici destinul?
Spune, ce eşti?

Doar în biserici scap de tine
M-astepţi când ies pe sfânta poartă
Cine eşti tu de nu vrei crucea
Zi-mi, cine eşti?

De te-a trimis cel din adâncuri
Să mă conduci în faţa Lui
Cine e El să-mi poruncească?
Cine eşti tu?

poezie de Alin Ojog (21 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în alt oraş

Era iarnă, vânt şi sloi,
Tu m-aşteptai în stradă;
În oraş străin de noi,
Oare cine să ne vadă?

Captivi ca într-o nadă
Ne-mbrăţişam noi doi;
Era iarnă, vânt şi sloi,
Tu m-aşteptai în stradă.

Păşeam pe promenadă,
Ne mai sărutam... apoi,
Seara începea să cadă
Peste drumul înapoi

Şi era iarnă, vânt şi sloi.

rondel de Ioan Friciu (12 februarie 2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Hristos cine îl are

1 Ioan 5:12,13
Cine-l are pe Fiul Lui Dumnezeu
Viaţa veşnică o are
Doar Isus e preţul său
El e Viaţa viitoare

Cine n-are pe Hristos
Pe fiul Lui Dumnezeu
N-are cerul glorios
Şi-nşelat e de cel rău

Aceste lucruri vi le-am scris
Ca să ştiţi acum că voi
Cei ce credeţi în Isus
Sunteţi sfinţi şi oameni noi

Viaţa veşnică-o aveţi
Prin Fiul Lui Dumnezeu
În El dacă vă încredeţi
Că-ntreg cerul e al Său

Deci să nu vă îndoiţi
În Hristos acei ce cred
În Rai toţi vor fi primiţi
Credinţa de nu şi-o pierd

Doar Hristos e preţul mare
Adus pentru omenire
El e-a omului salvare
De este-n — neprihănire

Domnul Isus e izvorul
De viaţă şi iubire
El este Mântuitorul
Cale înspre fericire

Numai El ne dă lumina
Să vedem tot ce e rău
Ca să fim întodeauna
Iubiţi chiar de Dumnezeu

În Hristos şi pentru El
Vrem viaţa s-o trăim
După al neprihănirii fel
Dragostea s-o moştenim

Căci dragostea-i Dumnezeu
De luce-n neprihănire
Noi să fim poporul Său
Plini de pace şi iubire

Fie Domnul proslăvit
Onorat între popoare
Căci doar El ne-a mânmtuit
Şi ne-a dat a Lui salvare

El— Isus Hristos Mesia
Mirele nostru cel Sfânt
Ce ne oferă veşnicia
De-mplinim al Lui Cuvânt

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Empatie stradală

Într-o zi, de dimineaţă, pe la nouă fără zece,
L-auzeam, şoptind, săracul: "Nu mai trece, nu mai trece!"

-Of, ce-nseamnă o durere! Dar ce-o fi, ce-l doare, oare?
Stă pe scaun, poa' să aibă vreo durere de picioare,

Sau – mai ştii? – la cap, se-ntâmplă, uneori, dureri, migrenă...
Când am eu, atunci mă scoate toată ziua de pe "scenă".

Dar îmi trece, pe când omul se tot vaită, nu scapă,
Şi l-o ţine cea durere până l-or băga în groapă.

Dar, de mă gândesc mai bine, nu-i aşa bătrân, rezistă,
Chiar de stă în plină stradă şi durerea lui persistă.

Poate este vreo femeie care n-o mai vrea să treacă
Pe la el, pe-aici, pe stradă, căci, de-l vede, i se-apleacă.

O fi altceva: stomacul, cu vreun ulcer, duodenul,
Nu mai pot, întreb şi gata: "Cine nu mai trece?" "Trenul".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (uitându-se stingherit spre spectatori): Doamne, câtă lume! (Clatină nemulţumit din cap.) Şi când te gândeşti că-i zi de muncă... Şi când te gândeşti că fânul zace polog... N-are cine să-l întoarcă... N-are cine să-l adune... (Înaintează spre scenă, nemulţumit. Se uită cu reproş la spectatori.) Măi, oameni buni! Voi chiar n-aveţi treabă la voi acasă? (Urcă în scenă pe scăriţa din dreapta, mormăind indignat.) Poate că nu ştiţi să bateţi coasa. Dar de dat cu grebla, tot natul ştie... (Către Baci): Cumetre! Ce-i cu atâta lume la tine-n bătătură? Ai pus de nuntă?
Baciul (cu tratatul deschis, în mână, privind peste ochelari, aspru): Lasă, bre, lumea-n pace! Nu-i treaba dumitale!...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!