Primăvară epidemică

Pasărea se nalţă dintr-o umbră neagră,
Pomul înfloreşte să se poată dreagă.

Sec e anotimpul însorit de lacrimi,
Pasăre de sânge înotând în patimi.

Cui să mai surâzi pe un vechi peron?
Soarele-i agonic, nu e niciun om.

poezie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre neagră

umbra se desprinde de mine
în fiecare seară
şi devine pasăre neagră
cuvânt de cercetat întunericul
dar se întoarce
la streaşina trupului meu
în fiecare dimineaţă
acolo unde i-a rămas cuibul
într-o zi, în cuibul ei
a apărut o umbră micuţă
care avea un dulce piuit de viaţă
iar umbra mea o hrănea
într-o îmbrăţişare
cu mici porţii de întuneric
hrană pentru o nouă
pasăre neagră

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ucizi o pasăre cântătoare,
Îi iei dreptul primăverii de la soare.
Eşti mult mai greu decât pământul
Şi graiul tău de sânge este vântul.

catren de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şatra

Fericirea e o pasăre.
Dar nu o pasăre ca oricare alta
Ci o pasăre plăsmuita din pulbere de aur.
Pasărea aceasta
Vine de undeva, de departe,
Vine şi ţi se aşază pe umăr,
Pe umărul stâng.
Deasupra inimii
Ţi se aşază pasărea fericirii.

N-o vezi,
O simţi numai.
Iar dacă vrei s-o prinzi
Nu poţi s-o prinzi
Nici cu mâna,
Nici cu lanţul,
Cu niciun fel de capcană
Nu poţi s-o prinzi.

Uneori pasărea fericirii
Îţi stă pe umăr mai mult,
Alteori mai puţin
Şi când îi vine ei să plece, pleacă.
Zboară şi se pierde în văzduh,
Poate chiar se topeşte în văzduh,
Nu ştie nimeni.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un peron

Te-aştept în fiecare seară
Pe-un peron pustiu de gară.
În mână c-un buchet de flori,
În piept cu-ai dragostei fiori
Şi fredonând un vechi refren...
Coboară din al vieţii tren!
Mă uit la ceas, lacrimi curg
Oraşul se scufundă-n amurg
Coboară-n staţie alţi camarazi,
Ce trist, tu n-ai venit nici azi.
Mă înec în lacrimi şi suspine
Sunt iarăşi doar eu cu mine...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (17 februarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră de pasăre

I-am spus prietenului meu
Că sunt o pasăre buimacă.
A surâs binevoitor,
A încărcat arma de vânătoare
Şi a ochit sub umărul
Acela incandescent
Ca într-o lava volcanică.

De atunci soarele
A rămas o umbră de pasăre.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun poet, niciun scriitor sau istoric nu a reuşit să surprindă mai măreţ, mai impresionant, momentele cruciale ale istoriei noastre aşa cum le-a încondeiat Eminescu.

Ştefan Radu Muşat în Eminescu şi istoria neamului românesc - E P I G O N I i nr. 2 - iunie 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Brîncuşi – pasărea cu aripile deschise peste timp.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama a fost întâiul cuvânt care mi-a ancorat tălpile de soare, şi anotimpul avea aripi de copil...

Ştefan Radu Muşat în Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti singura femeie dintr-o mie

(Cristinei)

Eşti singura femeie dintr-o mie
Ce-mi 'nalţă zborul de etern înfrânt,
Şi smulge suflul putred din mormânt,
Cu râsul ei de fee- atât de vie.

Speranţa ciuruită parcă-nvie,
Te simt zvâcnind, dar nu mă înspăimânt,
Eşti singura femeie dintr-o mie
Ce-mi 'nalţă zborul de etern înfrânt.

Amorul meu sfârşea de anemie,
Când l-ai resuscitat doar c-un cuvânt,
Şi uite că îmi eşti, tu, legământ,
Tu, dulce, furtunoasă acalmie,

Eşti singura femeie dintr-o mie...

rondel de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea ucisă

am aripile rupte
sunt pasăre rănită
închisă într-o colivie
să zbor unde
să zbor de ce
să zbor cu ce
ieri au ucis pasărea
cu pietre
au ascuns cântecul
sub pietre
au îngropat inima
între pietre
pe ţărmul pustiu
azi, doar sânge
pe pietre

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea este o pasăre de foc ce se hrăneşte cu sufletul omului.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-pasăre

îi crescuseră păsări indigo din piele şi mici semne tribale
puţin mai sus de încheietura fină a mâinii i se înalţă cea mai vie bufniţă

ea însăşi pare o pasăre măiastră eliberată dintr-o colivie de aur
tot sufletul ei e un zbor nocturn,
rara avis cu ochi de oţel,
privire ageră,
sânge năvalnic,
dor nestăvilit,
aripă întinsă înspre cei în zbor căzut

puţin mai sus de coasta adamică îi înfloreşte o inimă la infinit

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victorie fulger

Pasărea sapă ogorul,
Şarpele seamănă,
Moartea ameliorată
Aplaudă recolta!

Pluto în ceruri!

Explozia în noi.
Acolo doar în mine.
Nebun şi surd, cum aş putea să fiu mai mult?

S-a isprăvit cu sine-însuşi, cu faţa schimbătoare, s-a isprăvit cu anotimpul pentru flacără şi anotimpul pentru umbră!
Odată cu ninsoarea lentă coboară şi leproşii

Deodată dragostea, egală teroarei,
Cu-o mână nevăzută încă opreşte focul, saltă soarele pe cer şi ne clădeşte iar Prietena.

Nimic nu prevestea o existenţă atât de viguroasă.

poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria este anotimpul care păstrează mirosul mamei, locul în care eşti primit cu toată afecţiunea sufletului omenesc.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constantin Brâncuşi – pasărea cu aripi de piatră care sfidează timpul; aripile păsării brâncuşiene au aceeaşi vârstă cu Pământul.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea este sufletul îngerului lepădat de orice umbră...

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea mea nu are aripi.
Ea zboară fiindcă eu o văd zburând.
Pasărea mea nu este o pasăre ci zborul
unui simplu gând

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
în umbră ispitit de ape fără fund...

distih de Ştefan Radu Muşat din Copilul şi Norul
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte, un peron, o vară...

Miezul unei nopţi de vară,
Luna tristă dup-un nor ;
Un peron pustiu de gară
Plimbă paşi fierbinţi, de dor.

Zboar-un liliac - fantomă,
Latr-un câine de pripas ;
Un beţiv ieşit din comă
Soarbe-un rest de rom rămas...

Tăvălug de gânduri sumbre
Despre ziua ce-a trecut ;
Împrejur, furişe umbre
Întregesc tabloul slut.

Ochi aprinşi, cârpiţi de lacrimi
Mai păstrează chipul ei -
Cea mai dulce dintre patimi
Şi mai dragi dintre femei...

Nici DE CE, nici CUM, nici alte
Întrebări fără răspuns
De s-ar risipi cu toate
Nu ar fi îndeajuns

Să-i dea înapoi lumina
Din surâsul ei senin,
Tăinuind sub pleoape-i vina
De-nşelare cu-n rabin.

Cum să crezi că din iubire
Fără margini ar putea,
Într-un ceas de negândire
Viaţa-n palme să i-o ia?

Urlă câinele lugubru,
Sus blestem-o cucuvea ;
Un peron pustiu... Ce sumbru
Plânge dorul după ea...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (29 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dictare

Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Repetaţi! spune profesorul
Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară şi se joacă
cu copilul
Doi şi cu doi fac patru
Repetaţi! spune profesorul
Şi copilul se joacă
pasărea se joacă cu el...
patru şi cu patru fac opt
opt şi cu opt fac şaisprezece
dar şaisprezece şi cu şaisprezece ce-or fi făcând?
Şaisprezece şi cu şaisprezece nu fac nimic
şi-n primul rând
n-au niciun chef să facă treizecişidoi
şi o şterg afară cât pot mai curând.
Şi copilul a ascuns pasărea
în pupitru
şi toţi copiii
o aud cântând
şi toţi copiii
aud muzica
şi opt cu opt se cară binişor
patru cu patru doi cu doi
O şterg frumos la rândul lor
şi unu şi cu unu nu fac nici unu şi nici doi
ci fug şi nu se uită niciunul înapoi
Şi pasărea liră cântă
şi copilul cântă
şi profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toţi ceilalţi copii
ascultă muzica
pe când pereţii clasei
se prăbuşesc domol
Şi geamurile redevin nisip
cerneala redevine apă
şi creta stâncă lângă mare
pupitrele în arbori se prefac
peniţele în păsări călătoare.

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!